Revista ARMONIA

Jianu Lucian-Florian             Incepe azi o scoala, ca o viata – Mai slaba si mai mica ca o scama – Ce despre Raiul pe pamant, invata, Cel ocrotind ca  dragostea de mama –   Sunt multe scoli deschise azi, in lume, Invata multe, poate despre tot – Dar pe pamant, a face Rai, anume, Doar cei mai mici din lume dascali, pot –   Mi-e teama chiar ca de a lor micime Nici nu se vad, si nici chiar auzi, Caci Raiul pe pamant, e-o milionime, Din ce visam mai bun pentru copii -   Precum un deget pregeta sa tina In brate, trupul unui nou nascut – Cum poti sa tii  lumina din lumina In duhul tau, ca Raiul,    nevazut?   Incepe azi o scoala, ca o viata - Precum incepe viata ta, mereu – E Raiul pe pamant, care te-nvata Ca viata ta e insusi Dumnezeu…

Ioan Lila – Un parfum cunoscut venit de departe sau Viata ca o guma

 

 

Draga Ioane,

Nici eu nu sunt critic literar dar, asta nu înseamna sa nu-mi spun parerea despre un volum, o carte sau despre poeziile tale. Aceasta lucrare am început-o de când te cunosc si am tot pierdut timpul sa mi-o sedimentez în creier. Nu ne-am scris prea multe, am lasat sa vorbeasca creatiile noastre, asa cum sunt ele, marunte, nesemnificative, însa eu le consider îndeajuns de inspirate, ca sa treaca prin prisma unui cititor si chiar prin patrimoniul national si, de ce nu, mondial.

A aparut computerizarea care, cu puterea unei turme de elefanti, înregistreaza cele mai nesemnificative idei si le baga într-o memorie colectiva, selectiva si universala, pastrându-le într-un aparat de marimea unui ac de gamalie.

Am citit amuzat-amar un fragment, o perioada din framântarile vietii tale. Amar ca asa e viata, are suisuri si coborâsuri asa cum este urcatul pe dealul Golgotei unde i-ai dus odata pe Licurica si Mancuse de au ramas oamenii cu gura cascata si sufletul suspendat. Exista si în tara asta frumuseti pe care nu le uiti niciodata, chiar locuri palide … asa si noi… suntem stersi, dar ramâne câte o sclipire în urma noastra.

Limbajul are alternanta… când dulce literar, când academic, când mistocaresc si lasa un gust imperfect, derutând cititorul… de fapt e singurul repros pe care îl fac acestui roman. De fapt reprosul nu este un repros… alta cale de a marturisi ceva, de a spune niste adevaruri, nu cunosc nici eu! În rest, încarcaturi normale, picturi de o banalitate care te covârseste, scene tari si umpluturi de o frumusete epica uluitoare. Arta scrisului traverseaza pagini antologice de jurnal sau, scene fierbinti ale caror trairi nu le poti omite decât intentionat.

Râsul subtil sau nu, tragi-comic sau cum vrei sa îl reconsideri, dar sanatos tâsnind din inspiratiile scriitorului obosit sa caute în framântarile sufletesti aidoma pajistilor prelungi si molcome ale femeii coborâte din vitralii. Întâlnim numeroase introspectii interioare, cu multele gânduri care tranziteaza viata unui om cinstit cu el însasi, obisnuit pâna la urma, descriind întâmplarile din ,”vagauna” pline de un farmec stiut de noi toti.

Calitatea nebanuita a cartii… din orice parte o începi, te captiveaza, fiecare povestire e antrenanta si o citesti nerabdator sa o termini mai repede ca s-o începi pe urmatoarea. Distingem tot felul de idei nastrusnice despre economia de piata dar pline de adevar prin absurditatea lor si mai ales umorul este tinut bine în frâu.

Daca vrei sa te bagi în spiritul cartii este cum îmi place mie viata… aglomerata. Bineînteles, sunt personaje care nu agreeaza acest stil, însa nu ne proptim în ele. Povestea împartita nareaza pe mai multe fronturi, dar unul e de baza… comentariul povestitorului propriu zis. Dialogul la coada maturii, pe punti, peste ape, prin poieni este spumos, bogat, imaginativ, e mai bun decât gasesti în multe bodegi de lux (pentru mine etalonul suprem unde se duc, seduc, multe idei savante demne de premii în natura)… la cât ma duce pe mine capul e perfect.

Dar sa mergi în permanenta pe acelasi drum e obositor si trebuiesc momente de respiro. Le oferi cu generozitate, alte povestioare amoroase si delicioase cu Mancuse sau cu ceilalti!

Deci te înteleg când iei viata într-o gluma dulce-amara… viata ca o guma de care tot întindem! Ramân insesizabile urme, dar cine sta sa le sesizeze?

Câteva citate din carte – dar sa nu le socotiti cele mai semnificative…

Marile adevaruri stateau zavorîte în adîncul sufletelor lor de femei tinere, ca greierii în iarba.

Fericirea este, pîna la urma, atît de simpla… Incercam sa supravietuim, eram tîrîti de conjunctura sociala prin mlastinile vietii, dar ea, spre diferenta de mine, era optimista.

Adevarul este ca jumatatea femeii este mai mare decît jumatatea barbatului!

Ca sa-ti iei singura portia de orgasm.

Iata ca realitatea îi confirma teoria si îl arunca în acel haos inform al gîndirii, ce nu se poate separa de bunul simt elevat-artistic, riguros-îmbufnat si categoric-ipocrit.

Ma miram si i-am si spus-o, ca o femeie ca ea avusese atîtea sperante prabusite în haul cel fara de fund al deziluziilor, si ea ma privea, parca fara sa ma vada, si cuvintele mele treceau pe lînga ea ca niste libelule cu elitrele stralucitoare.

Dragoste fara scop, fara resentimente, fara ratiune, fara explicatie, mai ales. gata, la gunoi cu gîndurile negre, negative, corozive, consolatoare

Speculatii: real, transcendent, homo sapiens, sacerdot, magie, placere, rationalism, sinergie, metafora, misticism, credinta, adevar si moarte. Ce-ai înteles?

Cu genunchii rotunzi, cu muschii pe coapse bine reliefati, de dansatoare, pastorita din Amarylis, Anna Pavlovna Pofta si placerea, închipuirea si uimirea, spatiul si spiritul, simbolismul, modernismul si civilizatia: cuvinte, pur si simplu, care îsi pierdusera, brusc, înclinarile, întelesurile, simbolurile si sensurile, devenind iluzorii.

Idealul ei de iubire este sa te tina în brate, sa se încolaceasca pe tine si sa radieze de fericire. Licurisca este ca peisajul asta, este ca o pictura de Ingres sau ca o Tanagra de Gérôme. Gîndul materializat în frumusete.

Gata cu discutiile astea lirice, a zis Thomas; treceti la epica, admirati fluturii, dormiti si visati cai albastri, iubiti-va în iarba, stii tabloul lui Signorelli, “L’Éducation de Pan”? Pan sta pe un jilt, gol cum l-a facut ma-sa; un tînar efeb, în picioare, tot gol, cu spatele la noi, cu piciorul stîng flexat din genunchi, îi cînta o melodie la fluier, doi batrîni stau sprijiniti în toiege, iar în plin plan, în partea stînga, este o fata nuda, cu sexul bine reliefat si cu sînii ca doua mere, care priveste sfioasa spre un barbat întins la picioarele ei. Mai sînt o mie de amanunte, pe care n-am cum sa ti le redau, pictura nu se poate povesti, la fel cum nu se poate povesti muzica, sau nu se pot descrie baletul, Elizabeth Arden sau Phillip-Moris.

O fantezie a mintii mele, pentru ca eu eram genul ala de barbat plin de sine, care avea orgoliul ca îsi face singur rost de femei cînd are nevoie si nu accepta nici un compromis. De altfel, zicea CrisLi, starea de normalitate a prostilor este imoralitatea în toate gîndurile si faptele lor!

 În concluzie… vreti sa cititi ceva teribil de amuzant cu gustul si taria pelinului si sa ajungeti la aceleasi concluzii despre viata? Cititi cartile si poeziile lui Ioan Lila… „Parfumul papusilor de portelan” iar pentru mine este clar… m-am procopsit cu un prieten!

Stanescu Aurel Avram

 

În FRANTA, in clasa I se învata ca sexul nu e totuna cu genul

Isus a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.”

 

Chiar ma gândeam in aceste zile ca pe nedrept Parisul avea reputatia de Orasul luminii!  Adevarata Lumina e data de prezenta lui Isus Hristos in inimile oamenilor, de cunoasterea si aplicarea Invataturilor sale.

Prostia se ridica la rang de stiinta tot mai des, dar nu numai in Franta, ci mai peste tot in lume.

Parlamentarii decid probleme de stricta specialitate ale unor ramuri din stiinta si cultura, situatii care revin de drept spre gestionare Academiilor de stiinta si de Cultura, nicidecum unor adunaturi de oameni incompetenti.

De aceasta data, insa, e vorba de ceva banal, dar fundamental si nici nu incumba a fi negociata perspectiva care creeaza unora mari semne de intrebare pentru capacitatea lor de a discerne. Problema, dupa cum vom vedea, e una de la clasa I-a, primara, dar lipsa de educatie si morala pare a fi canonul, regula omului din secolul XXI!!!

Pe vremuri, Jean-Baptiste Poquelin, cunoscutul actor si dramaturg francez, ajuns celebru sub pseudonimul Molière, a scris piesa Burghezul gentilom, in care i se explica burghezului naiv ce-nseamna proza!

Fie vorba intre noi, incultura a ajuns din nou o stare normala in multe locuri. Banul, interesele personale si de grup au intâietate peste tot in lume, in dauna valorilor culturale, de morala si de bun simt.

In Evenimentul zilei de azi dam peste un titlu socant: “Manual de clasa I: nu exista barbati si femei, ci homo si heterosexuali “(Autor: Adrian Patrusca). Felicitam autorul pentru oportunitatea  prezentarii.

“Optzeci de deputati ai Uniunii pentru o Miscare Populara din Franta (UMP) au cerut marti ministrului Educatiei, Luc Chatel, retragerea manualelor scolare care sustin ca “identitatea sexuala” a indivizilor se datoreaza în egala masura sexului biologic si contextului socio-cultural.

Cei optzeci de parlamentari se fac ecoul criticilor exprimate pe marginea acestui subiect de conducerea scolilor catolice. Într-o scrisoare catre ministru, citata de Le Parisien, parlamentarii apreciaza ca manualele de “Stiinta si Viata pe Terra” (SVT) de clasa I fac referire la asa-numita “teorie a genului sexual”.

“Potrivit acestei teorii, persoanele nu mai sunt definite ca barbati si femei, ci ca practicanti ai anumitor forme de sexualitate: homosexuali, heterosexuali, bisexuali si transsexuali”, scriu parlamentarii francezi. Ei considera ca aceasta este “o teorie filosofica si sociologica fara vreo baza stiintifica, care afirma ca identitatea sexuala este o constructie culturala”.

În clasa I învata ca sexul nu e totuna cu genul

Semnatarii citeaza si un manual publicat la Editura Hachette, care afirma: “Sexul biologic ne identifica drept masculi sau femele, dar acesta nu este un motiv suficient pentru a ne categorisi de genul masculin sau feminin.”

Apreciind ca “statul are datoria de a controla mai bine continutul manualelor scolare” si adaugând ca “’teoria genului sexual’ nu figureaza strict sensual în programa de învatamânt pentru SVT”, deputatii conchid în scrisoarea adresata ministrului Educatiei: “Contam pe dumneavoastra sa retrageti din scoli manualele care prezinta aceasta teorie”.

Într-o circulara din 30 septembrie 2010, ministerul cerea ca programa SVT de clasa I sa contina un capitol intitulat “A deveni barbat sau femeie”. “Daca identitatea sexuala si rolurile sexuale în societate, cu stereotipele lor, apartin sferei publice, orientarea sexuala face parte din sfera privata.”

Dumnezeu l-a creat pe om, dupa cum gasim scris in cartea “Facerea” (Geneza) din Biblie. L-a creat intâi pe Adam (omul) din tarâna pamântului si i-a suflat in nari suflare de viata, apoi pe Eva (femeia) din una din coastele lui Adam. La Dumnezeu totul este posibil, e ceva de mirat?

Secole si mii de ani la rând, nu au fost (si nici acum nu sunt) nici un fel de dubii cu privire la faptul ca oamenii sunt barbati si femei, respectiv ei sunt de genul masculin si feminin, dupa anatomia pe care o dobândesc la nastere!

Unii oameni ai zilelor noastre, din lipsa luminii minime in viata lor, si, fara indoiala, ignoranta de care sunt stapâniti, ii fac sa nu sesizeze ca la nastere li se inregistreaza sexul in documente, cum e si normal! Ori, imoralitatea pe care vor s-o apere si s-o promoveze i-a orbit atât de tare incât doresc ca si cei mici sa fie indobitociti inca din clasa I-a cu ineptiile lor!

Sa vedem ce scrie apostolul Pavel in primul capitol din  Epistola adresata catre crestinii din Roma, sintetizand Starea de pacat a omenirii:

“Mânia lui Dumnezeu se descopera din cer împotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si împotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care înabusa adevarul în nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit în ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. În adevar, însusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, când te uiti cu bagare de seama la ele în lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gândiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a întunecat. S-au falit ca sunt întelepti, si au înnebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca îsi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat în minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au închinat fapturii în locul Facatorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat în voia unor patimi scârboase; caci femeile lor au schimbat întrebuintarea fireasca a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit întrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru altii, au savârsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scârboase si au primit în ei însisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu în cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat în voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neîngaduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de înselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvânt, fara dragoste fireasca, neînduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotarârea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.” (Epistola catre Romani, 1:18-32)

 

Jianu Liviu-Florian

 

 

 

Mai e o prasila de vreme, si-apoi  iar

Isi mana toamna frunzele-n pamant,

Spoita va fi dragostea, cu var,

Si cimitirele, cu florile de vant –

 

Mai e un pas de-un stanjen, la rascruci,

Si-apoi, din ploaie, curcubee stinse

Vor cobora in plumbuite nuci –

Si noi, gutui vom fi, in geamuri ninse –

 

Mai e de o cadere inapoi,

Si-apoi doar iarba blanda, de cuvinte,

Va rasari, tacuta, peste noi,

Rotindu-si Universul, inainte …

Duminica, 28 august 2011, în holul Casei de Cultura din Domnesti s-a desfasurat festivitatea de premiere a câstigatorilor CONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE, PROZA, ESEU, EPIGRAMA, PICTURA, FOTOGRAFIE ARTISTICA, HERALDICA si VEXILOLOGIE

„PE ARIPI DE DOR DOMNESC”, EDITIA a IV-a.

Organizat de catre Fundatia „PETRE IONESCU-MUSCEL”, colectivul de redactie al revistei „Pietrele Doamnei”, Casa de Cultura Domnesti, Liga Scriitorilor din România – filiala Arges, Asociatia Nationala „Cultul Eroilor” – filiala Arges, Asociatia Nationala de Vexilologie „Tricolorul”, Primaria Domnesti, Cenaclul „Nicolae Velea” din Curtea de Arges si Biblioteca Municipala din Curtea de Arges, concursul a avut ca tema UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC.

Peste 70 de participanti la toate sectiunile au luptat strâns pentru a câstiga un loc pe podium, fapt ce a îngreunat misiunea juriului format din Dr. Sorin Mazilescu, director al Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges – presedinte (locul sau la festivitate a fost tinut de prof. Constantin Cârstoiu, unul dintre marii cunoscatori ai traditiei populare argesene), prof. Ion C. Hiru, scriitor – vicepresedinte, Denisa Popescu, poeta, membra a USR,  asist.univ. dr. Denisa Oprea, SNSPA Cluj, prof. Daniel Dejanu, Nicolae Cucu Ureche, artist plastic, membru al UAP, Marian Ghita, director Biblioteca Municipala Curtea de Arges si prof. George Baciu, scriitor – secretar.

Manifestarea a debutat cu lansarea celor doua volume din cartea CELEBRITATI DIN NEGURA UITARII, scrisa de profesorul Ion C. Hiru. Directorul editorial al Editurii Tiparg – cea care a dat viata cartii –, lect.univ.dr. Adrian Samarescu a subliniat faptul ca „acest abecedar de personalitati face cinste culturii românesti, aratându-ne ca dincolo de preocuparile zilnice nu trebuie sa uitam pe cei care au trudit la identitatea neamului românesc”. Profesorii Constantin Voiculescu si Daniel Dejanu au vorbit despre cele doua volume subliniind faptul ca trebuie citite la lumina sufletului si cu multa luare aminte.

Actorul Puiu Margescu, de la teatrul „Al. Davila” din Pitesti a încântat publicul prezent cu superbele sale recitari „În vestiarul inimii” (poeme din cartea cu acelasi titlu semnata de George Baciu).
Primarul Nicolae Smadu – mereu prezent la actiunile culturale ale celor doi domnisani – prof. Hiru si Baciu – a precizat ca „Domnestiul este o cetate a culturii si a faptelor spirituale marete, o localitate care face cinste Argesului si României”. Zicerea sa are relevanta în multitudinea manifestarilor culturale desfasurate de vreo cinci ani încoace, în cea mai frumoasa comuna de pe valea râului Doamnei, de catre Fundatia „Petre Ionescu-Muscel”. Amintim numai revista „Pietrele Doamnei” – o publicatie lunara ce concureaza marile reviste culturale ale tarii.
Partea a doua a festivitatii a cuprins decernarea premiilor Concursului National „Pe aripi de dor domnesc”, câstigatorii fiind din toate colturile tarii, chiar si din Republica Moldova.
Academicianul Gheorghe Paun – cea mai importanta personalitate stiintifica a judetului în prezent – a fost distins de catre Consiliul director al Fundatiei – prin vicepresedintele acesteia, istoricul George Rotaru -  cu Diploma OPERA OMNIA (în fapt o placheta si o medalie) pentru activitatea de pastrare, conservare si promovare  a culturii românesti si pentru întreaga activitate stiintifica.

Au mai primit distinctia OPERA OMNIA prof. Costin Alexandrescu (director vreme de 41 de ani al Centrului pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges), ambasadorul Radu Boroianu (personalitate importanta a culturii si diplomatiei românesti), Mihail Diaconescu (romanicer, critic si istoric literar, cel mai reprezentativ scriitor al spiritualitatii românesti contemporane), Gheorghe Mencinicopschi (unul dintre cercetatorii români prezent în multe tratate de pe mapamond referitoare la alimentatie), Constantin Voiculescu (dascalul din Cetatea Basarabilor pentru care limba româna si traditia populara sunt doua mari valori pe care le-a promovat în cei peste 50 de ani de activitate intelectuala si profesionala) si Marin Toma (scriitorul din Dor Marunt, Calarasi, un promotor, prin revista pe care o conduce – „Dor de Dor” -  al  culturii traditionale românesti).
Prezenta mesterului popular Ion Rodos de la Nucsoara, îmbracat în costum popular,  însotit de doi dintre tinerii sai ucenici, a înnobilat atmosfera de mare încarcatura spirituala, iar publicul a putut vedea „pe viu” cum se nasc diverse obiecte populare.

Nu au lipsit nici momentele vesele. Epigramistul Gheorghe Popescu-Ger, nascut la Retevoiesti, dar traitor la Bucuresti, a descretit la maximum fruntile auditoriului, facându-l sa râda în hohote.
George Rotaru – presedinte al Asociatiei Nationale de Vexilologie „Tricolorul”, a medaliat câteva personalitati ale judetului care militeaza pentru reintroducerea stemei pe drapelul national: senatorul Serban Valeca, Ioan Georgescu – primarul orasului Mioveni, Cornel Popescu – asistent univ. La Universitatea din Pitesti si Nicolae Smadu – primarul comunei Domnesti.

O delegatie de scriitori membrii ai Ligii Scriitorilor, filiala Vâlcea, condusa de Petre Petria, a fost prezenta la acest act de cultura, au donat carti pentru biblioteca fundatiei si au initiat un parteneriat cultural cu domnisanii.
La sfârsitul manifestarii de la Domnesti profesorii Ion C. Hiru si George Baciu au fost onorati de catre George Rotaru – un mare sustinator moral si material al culturii românesti – cu DIPLOMA OMNIA pentru laborioasa activitate în domeniul creatiei si pentru pastrarea si conservarea culturii traditionale argesene.
O sarbatoare domneasca pe potriva sufletului românesc.

George Baciu

 

Stelian PLATON

 

 

 

 

 

DIN SÂNII TAI CRESTEA MIROS DE CRINI

(respectuos, minunatei d-ne Ligya)

 

Din sânii tai crestea miros de crini,  

Luna se-ascundea în lacuri solitara.

Si azi ecoul blândelor lumini          

Suna cu miresme de odinioara.        

 

Vin zari sortite sa ma încline,   

Trupul îmi va fi parcursul ce ma doare, 

Iar chipul tau asezat în mine,  

Râul sopotind e, reîntors în mare. 

 

În mine striga vremi afunde, 

Între pagini mi-ai ramas un semn de carte. 

Nu stiu nici umbra ce te ascunde,

Cu ani sfiosi cu tot ai ramas departe.

 

 

A TE IUBI

Hai învata-ma sa te strig pe nume,  

Acum învat sa te iubesc ca într-un basm,    

Fiecare lacrima ce-a fi sa se consume,  

Va repeta caderea  în dulce pleonasm.    

 

As vrea sa cer lui Dumnezeu iertare,

Din însingurarea mea blajina,    

Iar din adânc refren în abdicare, 

Sorb seva mea din scoarta de chinina. 

 

A te iubi pe tine este un ultim basm! 

Halouri argintii plesnesc în vârf de raze,   

Când rascolind în pieptu-mi cu sarcasm,  

Ca serpii se-mpletesc nesabuite fraze.    

 

Cu lacrimi doara am venit pe lume     

Si nici atât nu voi lua unde ma duc.      

Lui Dumnezeu nu am sa-i cer iertare,   

Ca te-am iubit eteric si caduc.                

 

 

LÂNGA POETI

 

Motto:

„Cu sufletul ravasit de durere
Inegalabilului si Nemuritorului
nostru poet nationalm Adrian Paunescu”

 

Azi-noapte te-am visat dezamagit,
Si lacrimi picurau din stele,
Se tînguia în bezna un cîine adormit,
Se pregateau de nunta ursitoare rele.

 

Acum te desfrunzesti în plina toamna,
Nu stie nimeni cînd te vei trezi.
Te asezi cu cei plecati deodata,
Si vei dormi de-acum în fiecare zi.

 

Ruga ta s-a înaltat pe jumatate,
În ramuris îngheata vîntul blînd,
Pamîntul straveziu se deschidea spre moarte,
Cum printre lacrimi ultimu-ti cuvînt:

 

Eu vin din viata sa va întreb de morti
Si de suspinele trimise ca simbrie,
De programarea învierii pentru toti
Si promisiuni ramase în sicrie.

 

Sa-mi spuneti daca o gara aveti,
Unde cobor uscat si trist din viata;
La noi se cere taxa cînd astepti
Si fiecare zi sa plîngi te-nvata.

 

Înfrigurat va fi transferul meu în toate,
Însingurat ma vor dezice toti,
Dar eu voi fi mai împacat în moarte,
Lînga poeti în satul meu de morti.

ULTIMUL ACTOR 

 

Greoi batrânul clopot croieste muta zare,

Cupola lui de floare  brodeaza si împarte

Culori de sunet blânde si mistificatoare, 

Pe drumul fara taxe si fara pasapoarte.

 

Privesc în urma ta cum ai plecat deodata,

Pe nameti de simtaminte ti-ai croit un drum;

Cum ai taiat în lacrima argintie poarta   

Si-n urma ta suspinul e un râu domol de fum.

 

Macar de-ai fi mintit ca te întorci vreodata

În casa bântuita de-amintirile ce dor…        

Pe scena noastra absurda si abandonata   

Cu-o crizantema-n mâna plâng eu – ultimul actor.

 

 

ACUM 

Acum este acasa primavara,
Printre uluci e stir si iarba grasa,
În sol minor, fac semne pe chitara
Si în refren e ruga de acasa.

Acum se-aprind în ramurele larme,
Mieii înmuguresc în jurul stânii,
Icoana înlacrimata adoarme,
Cum soarele în cumpana fântânii. 

 

Acum se-ntoarce mama în gradina;
Cu degete triste rasfira pamânt,
Uita durerea ce trupu-i înclina,
Si uita de mine pe unde mai sunt. 

 

Acum e primavara Învierii,
Cu soare ce rascoace prispa iara,
O lacrima e-n vestea tamâierii,
Si mama-n rugaciunile de seara.

 

PERPETUUM MOBILE

 

Ati venit,

v-ati crescut pe voi si copiii,

ati muncit, ati râs, ati plâns.

Ati facut casa, cu gradina si vecini,

ati cântat si-ati blestemat,

v-ati privit în oglinda

din adâncul racoros

al fântânii:

ati strigat si Nimeni v-a raspuns.

V-ati rugat la Nimeni

si Nimic s-a-mplinit.

Apoi ati plecat însingurati

cum ati venit.

Iar noua cine sa ne numere

îndepartarile, frustarile

si mult prea mult

însingurarile?

Caci plecând,

cu voi ati luat

Nimicul!

 

AM FUGIT STRAIN DE VISE

 

Am fugit strain de vise   

Cu umbre albastre si moroi,  

Zâmbetul mi se acrise  

În tara mea cu bieti eroi.   

 

Si ma decupez din mine,  

De crucea mea cu vechi raspuns,  

Spalând cu vremi  eleusine    

Vanitati ce m-au strapuns. 

 

M-am detasat din timpul static, 

Si de paduri de falsi poeti       

Cântând laudativ si hemoragic, 

Trai de malaieti si precupeti. 

 

Sirul lung de generatii,    

Iluzii moarte si destine      

S-au retras cuminti în spatii, 

Cu obiceiuri bizantine.       

 

Pentru tot stiau sa lupte   

Cu murmur scos molâu pe gura, 

Cu sabiile lor corupte      

Fara otel, numai din zgura. 

 

De-acum pare hotarât:        

Spre noi alt înger va zbura, 

Iar eu va spun numai atât:   

Cred doar în tineretea mea.   

 

 

ILUZII

Orbise Homer de atâtea iluzii
Din taine pierdute prin secole arse;
Atâtea cuvinte-n vârtej de confuzii
Si-atâtea mistere din fulgere stoarse.

 

Vuieste vremea siroaie în clepsidre,
Pascându-si nisipul din faguri de stele;
Aluneca idei ca blândele vidre
În apa galbuie cu unde rebele.

Prin scorburi de ploi îsi ascunde fluenta
Blânde suspine în uitatele vesti,
Orasul carunt îsi vegheaza cadenta
Cu ramuri stinghere în aceleasi feresti.

Destinul anemic scânceste-n amurg,
Stau roata stejarii-n luminile certe.
Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg
Si cine pe cine ar putea sa mai ierte?

 

 

MITUL FEMEII ÎN 2011 

(pamflet)

 

Ce rasfatata-i azi femeia   

si cât de multe poate duce…

Asteapta-n ea

si rugul, si scânteia,

si n-o putem urca pe cruce.

 

Astazi are drept la drepturi

Si sa respire ca barbatul;

E inima în doua piepturi  

Si-un vis ce rascoleste patul. 

 

N-avem nici pregatite cuie,

Când din  mândrie ca paunul,

S-ar schingiui biata duduie    

Cu-n singur cui, numai cu unul,

 

Atunci când i-aratam greseala

Ce-ar bântui din vechi sabloane.

Si o cuprinde ameteala                 

Auzind vreo crunta veste,

Ca  pentru  prelevare de organe

S-au rapit si tinere  neveste.

 

Dura e rapirea de femei,

Stirea le arunca în marasm

C-aproape zilnic  pe alei,

Auzi ca s-a furat o doamna

Pentru prelevare de orgasm.

 

Stelian PLATON

New York, SUA

11 august 2011 

 

Florina Guler

                                  Lui Puiu Caciora

E muzica precum s-a spus, o taina!
Si-i mai adânca de cum e rostirea.
Iar când îmbraca, a talmacirii haina
Ea poate-mbratisa  nemarginirea.

E muzica un dor   de-o Tara
In care nu am fost vreodata.
Si e fior, de-o dulce primavara,
Care începe cu “a fost odata”.

Si-i muzica un plai,  de amintire,
Ecoul ce ne vine din vechiul Paradis.
Trezind în noi o vesnica uimire,
In fata frumusetii mereu de nedescris.