Revista ARMONIA

„Patapievici a primit
Ordinul National Serviciul Credincios
de  la  Traian  Basescu”
(COTIDIANUL din 16 Octombrie 2010)  

Nu surprinde pe nimeni aceasta veche, antica si de demult practica, prin care stapanii isi rasplatesc, in fel si chip, cele mai credincioase slugi. Se pot scrie din nou articole, eseuri sau chiar diplome de doctorat la Oxford pe aceasta tema, pe langa cele scrise pana acum. Dar nu acesta este ideea, nici faptul ca multe elite culturale locale il invidiaza, considerandu-se la fel de credincioase stapanilor, dar, iar le-a luat-o Roman Patapievici inainte. Pentru ca data viitoare sa umfle ei ordinul acesta se vor stradui si mai mult sa-si arate slugarnicia. Pana una alta, tac si inghit, pentru ca Roman Patapievici rade tot. imi vine in minte ordinul din 2008, primit din partea ambasadorului francez „Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter’’ dupa care, proaspatul decorat a declarat: „am venit soldat si am iesit  ofiter!”. Pe mine, ticalosul de mine, m-a pufnit rasul aducandu-mi aminte de o veche vorba romaneasca, in care tot asa, nu stiu ce vine si pleaca ceva mai mare, dar, imediat  mi s-a facut o cumplita mila de Mircea Cartarescu, el tot soldat a ramas, saracul, si cat lupta, si ce victorii, si nici o decoratie, macar aia, de la Stockholm.
  
Potrivit decretului nr. 942 din 2010 din Monitorul Oficial, decoratia i-a fost acordata, intai de toate, in semn de inalta apreciere pentru contributia avuta in domeniul istoriei ideilor. Da, Roman Patapievici are idei, este un om cu idei, traiasca… Una din marile sale idei a fost: „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii…”. Mare idee, ramane in analele plaiului mioritic si al mioritenilor, locuitori acestui plai, care nu este, cum cred unii, la poalele Muntelui Sinai, fiindca atunci nu i-ar fi venit lui Roman Patapievici ideea asta de contributie.

Pentru ca vorbim de ideile Roman Patapievici sa-i amintim volumul: „Despre idei si blocaje” aparut in 2007 la Editura Humanitas si dat cu autograf lui Traian Basescu, care a lasat toate treburile tarii si afacerile personale la o parte ca sa studieze amanuntit contributia autorului in domeniul istoriei ideilor. Dar cel care a studiat cu adevarat acest volum este un specialist in istoria ideilor, Florian Roatis, care, cu argumente solide de specialist  erudit, il demoleaza pana la nivel de moloz! Molozul, dupa DEX, este ceea ce mai ramane dintr-un patapievici luat la bani marunti de catre un doct adevarat. Cititi pe rand, intai ce a compilat din ideile altora Roman Patapievici si pe urma analiza severa dar dreapta a lui  Florian Roatis. Dupa care, cititi de dragul ridiculului grotesc si ceea ce a scris lustragiul Alex stefanescu, fara sa clipeasca, de gandit nu se pune problema, despre Roman Patapievici ca: are o opera filosofica de mare anvergura! Probabil, dintr-o oarecare miopie nu a vazut tantari cu anvergura aripilor si mai mare, dar mai ales pentru ca e si el o sluga mai mica.

Al doilea motiv al acordarii ordinului este: pentru talentul si originalitatea dovedite in cercetarea marilor teme  ale culturii contemporane, (cum ar fi poneiul roz cu zvastica pe crupa sau Mircea Geoana primind sex oral – nota mea) , contribuind pe aceasta cale, la animarea vietii intelectuale romanesti si la promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei. Extraordinar, nici Elena Ceausescu care era inginerita, si doctorita si academiciana nu a facut atatea intr-o viata, cat a facut Roman Patapievici intr-o dupa masa si seara pe langa o baricada. si Traian Basescu, ce pisicher dom’le, la atat talent si originalitate ii da numai un grad de cavaler, asa cum era  Don Quichotte de la Manche! E drept ca seamana intre ei ca gemenii univitelini, ca sunt la fel de aratosi si mintosi, ba mai mult, amandoi au gandit si s-au exprimat numai si numai democratic. Totusi, doua lucruri ii si deosebesc. Primul, Don Quichotte la avut scutier pe Sancho Pancio, pe cand Roman Patapievici il are pe Traian Basescu! E cazul sa fim nu numai rationali, dar sa avem curajul de-a spune lucrurilor pe nume: Roman Patapievici nu a fost ales la Institutul Cultural Roman, el a fost impus acolo, Traian Basescu doar a executat, ca orice scutier, toate poruncile. A doua deosebire este ca, Don Quichotte nu avea cum sa animeze viata intelectualitati romanesti, nu stia ca intelectualitatea romana avea nevoie de animatori, nici nu avea bani de animatie, nici macar papion sau TVR.

La animarea intelectualitati romanesti tot meritul este a lui Roman Patapievici. intai, a insufletit intelectualitatea romana spunandu-le ca suntem „un popor cu substanta tarata … cu suflet de o puturosenie abisala…c u trup inconstient, infectat de spirocheta romaneasca!…” in paranteza, iata ca are contributii si in spirochetologie descriind tabloul clinic dat de o spirocheta descoperita de el numai la romani! Roman Patapievici a insufletit  intelectualitatea romana (e drept ca nu pe toata, toata, dar mai are timp si mijloace financiare) cu rusinea de-a fi roman! si, a si argumentat de ce trebuie sa ne fie rusine ca suntem romani! „Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi”. si a facut si primul pas; la New York, la Institutul Cultural Roman nu se mai vorbeste romaneste. Apoi, animatii intelectuali romani au mai aflat ca: „…cu o educatie pur romaneasca nu poti face NIMIC”,  au cazut in depresie si au plecat in strainatate unde s-au realizat superior de la nimic prin „nimicul” scolilor romanesti. Nu are vreo importanta pentru reeducatorul animator, cu papion si facies ravasit  de elucubratii, el tropaie mai departe sustinand ca avem o „cultura second hand” (fara sa ne spuna cine a purtat-o prima data, apoi ne-a vandut-o sau dat-o de mila) si-l baga pe Mihai Eminescu „in debara” sa nu ne vada europenii cu el, ca nu ne mai primesc in Uniune Europeana!
 
Pentru toate acestea, eu cred ca adevaratii stapani a lui Roman Patapievici trebuia sa-i spuna lui Traian Basescu sa-i dea o papornita plina de ordine si decoratii si sa-l ridice direct in rang de generalissim, cum a fost Iosif Visarionovici Stalin. Merita, pentru ce a facut si ce ravagii va mai face in viata intelectuala romaneasca ca animator si reeducator. Am uitat esentialul, sa se faca abstractie ca e mare criza in Romania si de suta de miliarde de euro datorie externa, si sa i se tripleze salariul si fondurile ICR-ului,  bani necesari pentru animatori-reeducatori ca el.
           
Acordarea unui ordin national lui Roman Patapievici este ridicola, caraghioasa si de prost gust pentru ca el sustine ca „romanii nu pot alcatui un popor”, in consecinta nu suntem o natiune, deci nu avem ordine nationale. imi mai amintesc ca, in 2007, intr-un articol mult comentat din Adevarul, a scris „Mihai Eminescu nu este poet national”! Daca a ajuns pana aici cu talentul si originalitatea ideilor urmeaza sa-i spuna scutierului sa scoata din vocabularul romanilor  cuvintele national, natiune. (zambiti, zambiti dar veti vedea).
 
Finalul decretului cu promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei este eterna gogorita pentru cei ce nu cred ca ideologiile politice au principii numai pe hartie. in trecut, eu si altii, ne-am exprimat opiniile bazate pe fapte si argumente ca Roman Patapievici a incalcat principiile democratiei, articole din Constitutia si Codul Penal al Romaniei cerand aplicarea legii in cazul lui. Ni s-a ras in nas si ne-au intors spatele cu o exceptie, care, zambindu-mi superior, mi-a spus maxima lui Baruch Spinoza in legatura cu asemenea cazuri: „Fiecare atata dreptate are, cata putere are”. E o axioma, pe care trebuie sa o intelegi si invers: „n-ai putere, n-ai dreptate, asa ca du-te si te plimba!” De atunci ma tot  plimb, dar am si constatat ceva; daca in urma cu zece ani eram printre putinii care mi-am dat seama cine si ce este Roman Patapievici, astazi  majoritatea romanilor il repudiaza! 

Corneliu FLOREA
octombrie 2010
Winnipeg – Canada

Metodologia de identificare si selectare a resurselor umane in viziunea japoneza, ori despre identificarea si valorificarea oportunitatilor pe care le ofera activitatea turistica in zona muntilor Himalaya. Acestea au fost doar doua dintre cele mai interesante comunicari prezentate de cadre didactice universitare din strainatate, la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Targu Mures in cadrul unui Simpozion stiintific international, organizat de catre aceasta institutie, in parteneriat cu ISJ Mures. Manifestarea a avut loc in perioada 29-30 octombrie a.c. si a fost sustinuta in fata studentilor, masteranzilor si cadrelor didactice. Un loc aparte in cadrul Simpozionului l-au oferit insa comunicarile prezentate la sectiunea istorie si diplomatie, de patru distinsi fosti diplomati romani, un ambasador si trei ministri consilieri, oameni cu o impresionanta experienta diplomatica si expertiza pe spatiile geografice pe care le-au acoperit. Cotidianul Zi de Zi, cel care a organizat la sfarsitul acestei saptamani si o conferinta de presa cu acesti diplomati romani, a inclus in paginile sale, in fiecare zi a saptamanii trecute, un Profil de diplomat, articol in cadrul caruia a fost prezentat fiecare din cei patru invitati.
 
O manifestare de inalta tinuta intelectuala
Dupa ce a castigat doua proiecte cofinantate din FONDUL SOCIAL EUROPEAN, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Targu Mures s-a prezentat in fata studentilor, masteranzilor si cadrelor didactice cu o noua activitate de exceptie, un Simpozion stiintific international onorat de peste 150 de invitati. in cadrul comunicarilor in plen, profesorul japonez Keisei Tanahasi a prezentat o interesanta comunicare despre metodologia de identificare si selectare a resurselor umane si despre modul cum acestea sunt apoi pregatite in diverse domenii, mai ales in cel economic, pentru a putea face fata cu succes provocarilor cu care se confrunta pe parcursul activitatii specifice. Interesanta si atractiva a fost si comunicarea profesorului indian Shiu Kumar Gupta, o comunicare care a avut in vedere identificarea si valorificarea oportunitatilor pe care le pot oferi activitatile turistice in zona Muntilor Himalaya pentru statele din jurul acestora, tinand seama de istoria si cultura acestei zone. Se cuvine mentionat faptul ca pe langa participantii romani, japonezi si indieni, s-au numarat si cadre didactice din Portugalia, Turcia, Spania, Croatia si Africa de Sud. Remarcabil este si faptul ca dincolo de efortul financiar pe care l-a presupus pentru institutia organizatoare sustinerea unei manifestari de asemenea amploare, a existat si o implicare deosebita din partea studentilor si a unor cadre didactice din universitate, coordonati fiind de conf. univ. dr. Doina David si conf. univ. dr. Calin Florea. Profesorul Gabriel Grozav, inspector de specialitate in cadrul ISJ Mures a remarcat dealtfel acest lucru aratand ca Universitatea „Dimitrie Cantemir” a organizat totul „in mod ireprosabil, dovedindu-se o gazda de exceptie pentru o manifestare de inalta tinuta intelectuala.”

Despre constiinta si demnitate nationala intr-o lume multipolara
Sectiunea istorie si diplomatie a fost moderata de profesorul si publicistul Nicolae
Balint, la ea participand foarte multe cadre didactice din invatamantul preuniversitar. in
opinia  profesorului Balint, „comunicarile prezentate au adus un necesar plus de cunoastere,
de la sursa, intrucat nimic din ceea ce se petrece in lume nu este pur si simplu 
intamplator asa cum probabil am fi uneori tentati sa credem sau suntem manipulati ori lasati
sa credem„. in cuprinsul comunicarilor lor, fostii diplomati romani, s-au referit la problemele
spatiilor geografice unde s-au aflat la post, de la cele de ordin politic, pana la cele de ordin
economic si cultural, precum si evolutiile viitoare ce se prefigureaza in unele dintre acestea.
Toata aceasta problematica a fost surprinsa cu multa finete si acuitate. Spre exemplu,
Romulus Ioan Budura, fost ambasador al Romaniei in China, a prezentat o incitanta
comunicare referitoare la statul roman intr-o lume multipolara, dar s-a referit si la rolul politic
pe care China – un stat cu un potential economic extraordinar – il are in prezent si foarte
probabil in viitor. Marcat de exploatare si saracie extrema, spatiul Americii Latine – in opinia
distinsului fost ministru consilier la Havana, George Apostoiu -, ar putea, „avea in viitor
evolutii inca greu previzibile in acest moment, avand in vedere ca acolo, pe acest fond de
instabilitate social-economica, renaste spiritul de manifestare a constiintei si demnitatii
nationale.” Despre stadiul relatiilor romano-ruse si oportunitatile economice oferite Romaniei
de spatiul Federatiei Ruse, a prezentat o documentata comunicare, fostul ministru consilier
Vasile Buga, care a aratat ca in prezent relatiile Romaniei cu acest stat sunt marcate de o
anume „raceala diplomatica, determinata de persistenta unor prejudecati istorice”. Nu mai
putin interesanta a fost comunicarea stiintifica prezentata de ministrul consilier Traian Plesca,
comunicare intitulata „European versus national. O falsa si pericuoasa problema„
 
La Conferinta de presa – sub tirul intrebarilor mai mult sau mai putin directe
Organizata de cotidianul muresean Zi de Zi, Conferinta de presa de la Clubul presei din Targu Mures, din data de 29 octombrie 2010, ora 18,30, a dat ocazia celor din media locala, prezenti la acest moment, sa puna intrebari mai mult sau mai putin directe, chiar cu o nota de o anume subtilitate am putea spune, la care insa au primit raspunsuri cat se poate de edificatoare. Nu au lipsit intrebari precum cele referitoare la stadiul relatiilor romano-ruse, stadiul relatiilor romano-chineze, baza de selectie trecuta, dar si cea actuala a cadrelor recrutate pentru a lucra in diplomatia romana, sau care ar fi – in opinia fostilor diplomati – profilul unui adevarat diplomat de cariera. Un raspuns succint, dar in acelasi timp cuprinzator la aceasta ultima intrebare,  a fost cel lui Traian Plesca, fost ministru consilier. ”Am considerat ca definitoriu pentru conditia fundamentala a unui diplomat, spunea Plesca – testata dur de schimbarea din 1989 – este apararea demnitatii si intereselor natiunii mele, deasupra oricaror alte considerente, si am actionat ca atare. in activitatea din centrala MAE si din cadrul oficiilor diplomatice unde am fost trimis, am considerat ca fac parte dintr-o echipa ale carei rezultate depind insa decisiv de performantele individuale. Totusi, ideea de cariera, de regula asociata unui orgoliu exacerbat si nu aspiratiei firesti de implinire profesionala, intr-o activitate atat de intim dedicata natiunii careia ii apartii si-i datorezi totul, mi s-a parut intotdeauna o ambitie meschina, o adevarata impietate. Am crezut in sansa de a putea servi onest tara, indiferent de etapele istorice pe care le parcurge, pe un front atat de sensibil si direct implicat in modelarea destinului acesteia.” Pentru cei care am avut sansa sa ne aflam in preajma domniilor lor dincolo de cadrul protocolar, a fost o ocazie extraordinara de a veni in contact direct cu momente de istorie mai putin cunoscute. Depozitari ai unor informatii de prima mana – adevarate arhive vii – domniile lor inteleg ca pe parcursul timpului, in vremuri de normalitate si de necesara demnitate nationala pe care ni le dorim atat ca romani, cat si ca natiune, toate cele traite si vazute de ei, trebuie sa se regaseasca in volume de memorii personale care vor aduce un plus de cunoastere si intelegere a istoriei. A istoriei din spatele istoriei.     
 
Corneliu CODRESCU

CASETA 1
Romulus Ioan Budura s-a nascut in 1931, in comuna Ortiteag, judetul Bihor. Ca bursier al statului roman, a absolvit Cursul special de limba chineza de la Universitatea Qinghua si Facultatea de Limba si Literatura Chineza a Universitatii Beijing – China. in anul 1954 a fost angajat in Ministerul Afacerilor Externe. A avansat potrivit examenelor si concursurilor ocupand, intre altele, functiile de director adjunct in Centrala MAE, consul general al Romaniei la Sydney, Australia (1969-1972) si ambasador al Romaniei la Beijing (1990-1995). in anii 1981-1989, conform indicatiilor politice ale PCR, a fost “rotit” la Redactia Publicatiilor pentru Strainatate. in perioada decembrie 1989 – mai 1990, a functionat in calitate de consilier al Presedintelui Consiliului Frontului Salvarii Nationale. impreuna cu un colectiv de specialisti, a editat culegerile de documente “Relatiile Romano-Chineze, 1880-1974″, lucrare premiata de Academia de stiinte a Romaniei, precum si lucrarea “Politica independenta a Romaniei si relatiile romano-chineze, 1954-1975″. A elaborat studii si articole publicate in reviste de specialitate, dar a desfasurat si activitate didactica in diverse institutii de invatamant superior din tara. Cunoaste limbile chineza, engleza, rusa si franceza. Este casatorit si are doi copii.

CASETA 2
Traian Plesca este nascut in 1942, in localitatea Vecerd, judetul Sibiu. in 1965 a absolvit Facultatea de istorie a Universitatii Bucuresti. Timp de un an a activat ca profesor, iar apoi, a urmat doi ani un curs postuniversitar de Relatii Internationale, studii desavarsite la Viena, unde, in perioada 1971-1973 a frecventat cursurile Academiei Diplomatice. in 1968 a fost angajat in Ministerul de Externe, ca atasat la Directia Europa Occidentala, referent pentru Austria. A functionat atat in cadrul Centralei MAE, cat si in cadrul Ambasadelor Romaniei. Reprezentative sunt in acest sens functiile indeplinte la Berlin, Bonn, Viena si Praga. Astfel, in intervalul de timp 1974 – 1980, a functionat in cadrul Ambasadei Romaniei la Berlin, iar in intervalul de timp 1985-1990, la Ambasada Romaniei din Bonn, ca prim-colaborator al ambasadorului. Din 1993 si pina in 1998, a indeplinit mai multe functii in cadrul Ambasadei Romaniei la Viena (consilier pe probleme de presa si politica; insarcinat cu afaceri ad-interim – timp de 9 luni, girant al atasatului militar – timp de 6 luni; prim-colaborator al ambasadorului). intre anii 2004 – 2005, a fost prim colaborator al ambasadorului Romaniei la Praga. Preocupari sale stiintifice s-au materializat in mai multe traduceri din limba germana, in limba romana, precum: socul pietei, de E. Matzner, Am vrut unitatea Germaniei, de Helmuth Kohl, Capcana globalizarii de H.P.Martin si H.Schumann si lucrarea Nationalul, de Kurt Hübner. Este doctor in economie cu teza Parteneriatul economico-social. Studiu asupra experientei austriece. Cunoaste limbile germana, engleza si franceza. Este casatorit si are doi copii.

CASETA 3
George Apostoiu este licentiat al Universitatii Bucuresti – Facultatea de Filologie, din anul 1963, dar si bursier UNESCO, la Paris, in 1969. A functionat in MAE roman, din anul 1963 si pana in 2008, indeplinind diferite misiuni diplomatice la Paris (UNESCO si Uniunea Latina), Bruxelles, Luxembourg, Roma, Moscova, Havana. Este totodata si membru al Asociatiei ambasadorilor si diplomatilor de cariera din Romania, al Fundatiei Europene Titulescu si al Funda?iei Romania in Lume. A publicat mai multe articole, studii si comunicari, precum si lucrari de mare cuprindere intelectuala, dintre care se cuvine sa enumeram: ,,Mihai Eminescu. Rayonnement d’ un génie”, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, ,,Eminescu. Pour le monde latin”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2001, ,,Buongiorno, Italia”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2002, ,,Un Talleyrand pentru Romania. Trecut imperfect Prezent obsedant”, Editura Romania in lume, 2006, ,,Neamul si Babilonia. Spiritul public in cultura romana”, Editura Romania in lume, 2009. Ministrul consilier George Apostoiu a realizat, de asemenea, si traduceri din literatura franceza si francofona, precum ,,Iesirea din moarte” (titlul original ,,L’Hotel Saint-Pol”) de Michel Zevaco, Editura I.G.R.-S.R.L., 1992, ,,Dragoste si ura”  de Michel Zevaco, Editura I.G.R.-S.R.L., 1992, precum si traduceri din poezia contemporana franceza, belgiana si africana.
CASETA 4
Vasile Buga este nascut pe data de 19 decembrie 1938, in comuna Sara?eanca, jude?ul Buzau, Vasile Buga este din anul 1962, licen?iat in litere (limba si literatura rusa – limba si literatura romana). Patru ani, respectiv intre 1962-1966, a fost preparator la facultatea de limbi si literaturi slave, din cadrul Universita?ii Bucuresti, iar ulterior, din 1966, timp de 23 de ani, pana in 1989, a fost  referent la Sec?ia Rela?ii Externe si Cooperare Economica Interna?ionala a C.C. al P.C.R. Din anul 1990 si pana in 2002, a indeplinit diverse func?ii diplomatice (1990-1993, secretar I, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Moscova; 1996-2000, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Praga; 2000 – 2002, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Moscova, persoana de contact in timpul preseden?iei Romaniei la O.S.C.E.). Ulterior, a activat ca profesor asociat la Facultatea de istorie a Universita?ii Bucuresti, colaborator extern la ziarul Adevarul, si apoi cercetator stiin?ific la Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului. A sprijinit crearea Comisiilor de istorie romano-rusa si romano-ceha, precum si activitatea cercetatorilor romani in arhivele din Federa?ia Rusa. in prezent, Vasile Buga este vicepresedinte al par?ii romane in Comisia bilaterala a istoricilor din Romania si Rusia, precum si coordonator al Centrului de Studii Ruse si  Sovietice din cadrul Institutului Na?ional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane. Doctor in istorie, domnia sa este  si autor al unor interesante articole de politica interna si externa, publicate in prestigioase reviste din ?ara si din strainatate, precum si autor (coordonator) al unor lucrari de referin?a, precum “Putere si societate. Lagarul comunist sub impactul destalinizarii. 1956”, INST, Bucuresti, 2006 (Coordonator impreuna cu istoricul Dan Catanus) si “Apusul unui imperiu. URSS in epoca Gorbaciov. 1985-991”, INST, Bucuresti, 2007.

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA – filiala IASI
Libraria “Lumina” Galati & “dialogurile poetei Angela Baciu”
 
va invita la un nou proiect cultural:

“SERILE DE POEZIE DE PE STRADA  BALCESCU I”
 
prima intalnire: marti 2 noiembrie 2010, ora 18.00
 
* invitat: poetul ANDREI VELEA

 - isi va lansa volumul “Gimnastul fara plamani” ed.Centrul Cultural “Dunarea de Jos”
si va recita din creatiile proprii
* parteneri in proiect: Liceul de Arta “D.Cuclin” ce va participa cu un moment artistic , prof.coordonator: Ilie Elena
 
Desi suntem intr-o toamna tarzie, cu vreme capricioasa si ploi multe in data de 2 noiembrie vor incepe calduroase seri de lecturi publice in cadrul proiectului “Serile de Poezie de pe Strada Balcescu” fondat de poeta Angela Baciu.

Proiectul va include: seri de poezie, proza si eseu, spectacole de muzica si teatru, expozitii fotografice, ateliere, lansari de carte si reviste,s.a.

 Intr-un cadru adecvat, intr-o librarie chiar in centrul vechi al Galatiului  pe Str.Balcescu, toti iubitorii de arte sunt invitati sa participe alaturi de noi la aceste seri romantice.

 Sunt invitati reprezentanti ai culturii, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni, profesori, jurnalisti de la publicatii culturale  centrale, scrise, tv si on line, presa locala, institutii colaboratoare, dar si elevi si studenti, publicul larg.

Intrarea este libera, va asteptam la un ceai fierbinte si poezie buna!
 
gazda primitoare: librarila “lumina” & d-na Costina Musat
moderator, concept proiect by Angela BACIU
 Poeti de pretutindeni sa  ne bucuram impreuna de minunate seri de poezie!!! 
 

Angela BACIU
scriitor, membru U.S.R

Prof.  Geanta Constantin

SCAUNUL HARULUI de Titina Nica Tene
La Editura CONTRAFORT,  Craiova, 2009, a aparut volumul de versuri SCAUNUL HARULUI  de Titina Nica Tene.  Doamna Titina Nica Tene Membru fondator al Ligii Scriitorilor Romani de expresie romana de pretutindeni. Este membra a cenaclului Vasile Sav, patronat de Liga Scriitorilor. A scris numeroase carti . Colaboreaza la revistele din tara si de peste hotare .   Este prezenta in mai multe dictionare. A luat premii precum  Premiul pentru poezie la Vara visurilor mele, Bucuresti, 2002. PREMIU LA CONCURSUL NATIONAL „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”  IN AUGUST 2010.
      Volum de o sensibilitate lirica  aparte SCAUNUL HARULUI  incepe cu un moto din Noul Testament:
„ Sa ne apropiem, deci, cu deplina incredere de scaunul
Harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, ca sa
Fim ajutati la vreme de nevoie.”   Evrei 4:16
          Dupa cum remarca Mariana Zavati Garder, in Oglinda Literara, nr. 38, februarie 2005, p.13:    „ In lumea noastra glogalizata, unde multe  sunt percepute ca o clonare de idei si fapte si unde scolile inalte ofera cursuri CREATIVE WRITING, din cand in cand iti face prezenta cate un scriitor autentic, un talent innascut si care aduce varietate in literatura contemporana. Titina Nica Tene este o astfel de scriitoare”. 
   Primul poem al volumului  numit sugestiv Scaunul Harului,  cuprinde versuri strabute de un fior metafizic, in care simtim bucuria renasterii intru creatie: „ O alta primavara vine,/Imi infloresc cuvinte-n gura,/ si cad tristetile din mine/ ca florile de pe rasura.”  Tematica poetica este variata. Pornind de la bucuria lucrurilor simple (precum in poemul cu acelasi nume), se merge inspre gravitatea meditatiei poetice: „Cu fiecare zi murim cate putin,/ dar de asta nu avem habar,/ ne straduim din ce in ce mai mult/ sa strangem de-ale gurii in hambar.”(Cu fiecare zi murim cate putin…) Poemul A plecat maicuta… se inrudeste cu lirica regretatului poet Grigore Vieru: „A plecat maicuta, casa e pustie,/poarta e legata cu un lant de fier,/in gradina-s singuri butucii de vie/ cumpana fantanii scartie de ger.”  In poemul Invesnicire satul ne apare ca matca a spiritualitatii romanesti: „Trebuie sa ma-ntorc in satul meu/ cum se-ntorc pasarile calatoare,/ m-asteapta acolo Dumnezeu/ speranta pe o aripa de zare.” Intoarcerea in sat este perceputa de autoare ca o intoarcere „catre izvoare” cum ar spune marele poet si filosof Lucian Blaga: „ Am sa ma intorc in sat curand/ unde ma asteapta maica buna/ la lumina stelei, licarind, / toarcem amintirea, ca pe lana.” Versuri precum: „ In cimitir, la parinti,/ le-am spus si lor ce ma doare/ si, asa, ca un raspuns,/ teiul sfant m-a nins cu floare” din poemul Intoarcere ne duc cu gandul la o poezie a regasirilor tarzii cu inflexiuni onirice.  De o frumusete aparte este poemul Doamne, ajuta-ma… care se inrudeste cu lirica Anei Blandian si lui Adrian Paunescu: „ Parintii  fa-i, Doamne, tineri,/eu, la lumina din stele,/ sa ma  joc, ca altadata,/ cu copiii pietricele.” Marile teme religioase precum cele legate de Pa?ti sau Caciun sunt tratate de autoare intr-o maniera proprie. Versuri ca: „ E liniste-n parcul central,/natura, in juru-mi, renaste,/ Christos Inviat e cu noi,/ iar astazi e ziua de Pa?te.”  (Nadejdea invierii) surprind o participare puternica la evenimentul comisc al Invierii Mantuitorului. In poeme precum Prin fapte… sau Ce m-as face Doamne fara tine? intalnim interogatii ontologice  care ne duc cu gandul la Psalmii arghezieni: „ Ce m-as  face Doamne, fara Tine/in aceasta iarna-n care ploua?/M-ar cuprinde-o deznadejde mare/ ce mi-ar rupe sufletul in doua.”( Ce m-as face Doamne fara tine? ). Cartea impresioneaza print vibratia lirica exceptionala in care meditatia filosofica se imbina cu o traire suava.  In  incheiere prezint poemul Mama:

Mama
Mi-e dor de tine mama si as vrea
sa fii, acum cand ploua, langa mine,
s-alungi tristetea de pe fruntea mea
asa cum o faceai, fiind cu tine.

Sa mergem dupa lemne amandoua,
acolo, in padurile umbroase,
sa culegem si ciuperci si flori
si sa ne-ntoarcem, seara bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tinda,
fieband o mamaliga pentru lapte,
eu sa alerg, voiasa-ntr-un picior
pe langa focul scanteind in noapte…

Dar unde esti? Te caut tot mereu,
iar in gradina mai este cate o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
sa iti aprind, cu lacrimi, lumanare.
 
*
 
VALCEA IERI SI AZI IN IMAGINI COMENTATE-CALAUZA TURISTICA de Petre Petria
        La „Editura CONPHYS”, din Rm. Valcea,in 2010 a aparut monumentala lucrare a  domnului Petre Petria „Valcea ieri si azi in imagini comentate – Calauza Turistica”. Dupa cum remarca domnul Doru Capataru in prefata „Valcea de ieri, Valcea de azi, pentru cei de maine”: „Obisnuind-ne cu lucrari enciclopedice de anvergura, elaborate cu meticulozitate si probitatea stiintifica dobandita pe parcursul celor peste cinci decenii in care a slujit cartii, distinsul om de litere Petre Petria ne ofera de data aceasta, nu ca o repetare ci ca o completare a universul enciclopedic valcean, o incursiune sentimentala in Valcea, prin care ne poarta intr-un spatiu cu valente afrodisiatice, de leac pentru suflet.”
      Ineditul cartii de fata, comparativ cu ceea ce ne-a oferit prin lucrarile anterioare domnul Petre Petria, consta in faptul ca se pune la dispozitia cititorului, pe langa pictura cuvantului, in principal imaginea, ca principal factor de completare a lecturii.
      In „Argument” autorul arata ca lucrarea de fata : „ da posibilitatea trecatorului prin vreme sa colinde imaginar prin locurile minunate pe care la are tinutul Valcii, sa treaca prin conacele, pavilioanele sau prin castele timpului apus, sa stea la meterezele culelor, adevarate fortarete, marturii ale secolelor XVIII si XIX, sa miroasa iasomia din lazile de zestre prafuite, sa poposeasca prin hanurile ce se inaltau la raspantii de drumuri si sa asculte tropotul cailor postalioanelor aflate altadata ici si colo.(…) Autorul doreste ca aceasta stradanie modesta sa contribuie la dezvoltarea dragostei de neam si tara si sa fie totodata un indemn pentru generatia tanara, de a cerceta documentele care ilustreaza istoria in timp si spatiu, a poporului nostru pentru a transmite mai departe informatii, stiri, dovezi despre ceea ce a fost ieri si ce este astazi.”(p.5)
      Cartea se adreseaza deopotriva cititorului obisnuit, omului de cultura, cat si celui care are un spirit estetic dezvoltat.  Astfel, periplul spiritual (istorico-geografic) porneste din municipiul Ramnicu-Valcea.
        Dupa ce  prezinta mai  multe ipoteze despre modul  in   care a aparut denumirea  orasului  -
cuvantul slavon „valc” cu sensul de „lup”, sau numele unui jude al tinutului, asocierea cuvantului
 „Ramnic” cu un cuvant slavon „rabnic” (care ar insemna „elesteu”), interpretarea toponimului „Ramnic” ( care ar proveni de  la diminutivul cuvantului „rivus” cu semnificatia de rivulus „rau mic” – autorul prezinta informatii despre asezarea  si evolutia in timp al municipiului  Ramnicu-Valcea.
     Ramnicul de ieri si de azi care este unul „dintre cele mai vechi si frumoase  orase ale Romaniei – devenit municipiu si resedinta a judetului Valcea, semanand cu gradina Maicii Domnului”, a ramas si continua sa ramana „copilul pamantului oltenesc scaldat de undele apei, in covata asezata cu credinta menirii de bine la piciorul uriasilor Carpati, ocrotitori de neam si tara”. (p.46)
     Sectiunea referitoare  la imagini vechi si noi despre Ramnicu Valcea, prezinta numeroase ilustrate de la inceputul secolului al XX-lea si pana in prezent referitoare la cladiri (publice si private), biserici, locuri de agrement, vederi de ansamblu, bulevarduri, poduri, actori valceni s.a. Gradina Zavoi, podul de peste Olt, spitalul din Rm. Valcea, casa autorului de manuale scolare, muzicologul Theodor Geanta din Rm. Valcea, cladirea fostului Seminar Sf. Nicolae, Biserica Catolica din Rm. Valcea, podul C.F.R. din apropierea cartierului Ostroveni ( de azi), judecatoria din Rm. Valcea, Salonul cartii scriitorilor valceni din incinta Rotarexim, Sala Polivalenta, licee, universitati, firme s.a. sunt prezente in carte. (pag. 47-8
    Autorul ne ofera informatii si ne prezinta imagini despre Sfanta Episcopie a Ramnicului – care de la sfarsitul anului 2009, are rangul de Arhiepiscopie -, biserici din Ramnic si imprejurimi cum ar fi: Biserica „Buna Vestire”, Biserica „Sfanta Parascheva”, Biserica „Toti Sfintii”, Biserica „Sfantul Dumitru”, Biserica „Sfantul Gheorghe”, Biserica „Sfantul Ioan Botezatorul”, Biserica Evanghelica si multe altele.( pag.79-89)
     In sectiunea cladiri ramase nedemolate intalnim ilustrate cu: Casa Simian, devenita sediul Muzeului de Arta Ramnicu Valcea, cladire in stil gotic, Casa dr. Lazarescu, unde a locuit cunoscutul om de cultura, renumitul dascal Traian Cantemir, Casa casatoriilor – patrimoniul municipiului, casa in care a locuit Anton Pann si multe altele.(pag. 90-95)
     Dintre numeroasele ilustrate cu statui amintim printre altele: Bustul Imparatului Traian din Rm. Valcea, Statuia domnitorului Mircea cel Batran din parcul central al Ramnicului, Statuia Independentei, Statuia cpt. Nicolae Plesoianu, Statuia general Gheorghe Magheru – formatiunea de Pompieri Rm. Valcea, Statuia domnitorului Constantin Brancoveanu, situata in fata Primariei Municipiului s.a.(p.96-98)
      Intalnim ilustratii cu carte veche de patrimoniu tiparita la Ramnic, din colectia Bibliotecii Judetene „Antim Ivireanul” Valcea (p.99), precum si ilustratii cu carti tiparite de autori valceni, inainte si dupa 1990.(pag.100-1009).  De asemena  ni se  prezinta ilustrate cu afisele pieselor de teatru jucate pe scena Teatrului Adreani din Rm. Valcea.(p.110)
      Pornind spre nord din Rm. Valcea, intalnim  Muzeul Satului Bujoreni, Manastirea Frasinei, Athosul romanesc, legata de activitatea duhovniceasca a Sf. Calinic, Schitul din Jiblea, Schitul Scauieni, Schitul Ostrov, Metocul Pausa Schit. Informatia istorico-geografica se imbina cu ilustratele intr-un mod armonios.(pag.111-114).
   Asupra Calimanestiului definit de marele istoric Nicolae Iorga „Sinaia Valcii”, autorul se opreste  in mod deosebit (pag. 115-125), informatia scrisa imbinandu-se in mod armonios cu ilustratele.
   Printre altele autorul remarca: „Peste tot locul, istoria se regaseste in leaganul timpului si pentru aceasta asezare. Salasul dacic de la Cozia Veche, Castrul roman „Arutela”, marea „Larva” a Coziei, manastirile Turnu si Stanisoara, Ostrovul, sunt fiecare alaturi de multe altele, maiestre edificii ce dainuie ca o minune a trudei omului in veacuri, peste mormintele unde isi dorm somnul vesnic Mircea cel Batran si maica Teofana, mama lui Mihai Viteazul.
   Asezare veche ce iti are intaia atestare documentara la 1388, cand numele i-a fost asezat pe hrisoavele cancelariei lui Mircea voievod, Calimanestii au devenit de la inceputul secolului al XX-lea statiune balneara. Cronica istoriei acestui loc are prea multe file pentru a fi redate in acest spatiu. Ea se incheaga pentru fiecare moment mai important al istoriei noastre nationale cu litere de chinovar.
     Vile cochete, impunatorul Pavilion balnear, Cazinoul cat si marile hoteluri sunt copii a nemasuratei iubiri dintre pamantul si apa acestui petic de rai romanesc.
    Voievozii si oamenii de vaza ai acestei tari, imparati si calatori de pe alte meleaguri au adastat sau  au dorit sa adaste sub poala de padure, la umbra muntelui, la fantanile cu temei de sanatate. Clopotele Coziei cheama in zi de sarbatoare pe toti cei care sunt si sigur vor fi, la masa de pomenire ce ne leaga pe toti trecuti, prezenti si viitori”.(p.115)
       Caciulata, Manastirea Cozia, Manastirea Turnu, Manastirea Stanisoara, Castrul Roman, Valea Oltului, Valea Lotrului, Schitul Varatica, Cimitirul eroilor din Primul Razboi Mondial, Schitul Cornet, Turnul lui Doanca, depresiunea Tarii Lovistei – cu Titesti, Perisani, Boisoara, Cainenii, Racovita s.a. apar in paginile acestei monumentale lucrari. (p.126-156)
    Autorul ne plimba intr-un periplu imaginar si la sud de resedinta orasului Ramnicu Valcea, prin orasul Babeni situat in zona centrala a judetului Valcea, la „confluenta raurilor Olt cu Bistrita, si la intersectia drumului ce leaga Ramnicu Valcea cu stravechiul oras (municipiu) Dragasani.” (p.157)
      In continuare ni se prezinta informatii istorico-geografice si ilustrate despre: comuna Galicea, orasul Balcesti, Baile Govora, Manastirea Govora, Manastirea Dintr-un  Lemn, Manastirea Surpatele, Schitul Manailesti, din comuna Francesti, Schitul Verdea din comuna Pausesti – Otasau, Baile Ocnele Mari, Prundeni, comuna model in judetul Valcea, Baile Olanesti, Manastirea Saracinesti, schitul Iezar, schitul Jgheaburi, orasul Berbesti, orasul Brezoi, comuna Voineasa, municipiul Dragasani.( pag.160-223)
    Interesante informatii ni se ofera despre comuna Stefanesti, unde tatal folcloristilor olteni, cunoscutul cercetator, Teodor Balasel, avea sa cerceteze si sa lase in urma sa peste 40.000 de pagini. (p.224). despre Schitul Dobrusa, despre Manastirea Mamu – Lungesti, despre Schitul Patrunsa, despre  Manastirea Bistrita, unde se afla racla cu moastele sfantului Grigorie Decapolitul, despre Manastirea Horezu sau Hurez, emblema arhitecturii medievale din Tara Romaneasca, despre orasul Hurezu, cunoscut ca un renumit centru etno – cultural – folcloric si ca un targ vechi, despre complexul muzeal Maldaresti, despre comuna Tetoiu si satul Budele, unde se afla „Casa memoriala” a scriitorului Bogdan Amaru.(p.224-241)
        In finalul lucrarii intalnim ilustratii care se refera la „Constructii incepute anterior terminate in perioada 1933-1937” „ Costume nationale traditionale”, „Scene de munca”, „Moda palariilor de altadata”, „Instrumente muzicale manuite de sexul frumos”, „Figuri feminine –universale”,  „Idile fermecatoare de altadata din tara si din alte parti ale lumii”, „Copilaria fericita”, un tabel cu populatia stabila dupa domiciliu, pe municipii, orase, comune si sexe la 1 iulie 2009, note explicative ale autorului si o bibliografie selectiva.(pag. 242 – 262)
      Inchei aceste randuri cu o remarca a domnului  Doru Capataru: „ Prin alaturarea imaginilor de ieri si de azi, Petre Petria nu creeaza un contrast a unei vieti cotidiene a Valcii, pentru ca autorul a stiut sa ingemaneze personalitatea si atmosfera istoriei celei vechi cu cea noua, in devenire, pastrand exuberanta fantezie a culorilor de odinioara si adaugand acea pecete de recunoastere urbanistica in mod gradual, in asa fel incat „socul viitorului” sa fie perceput ca o alunecare calma spre o evolutie fireasca si necesara catre modernitate.” (p.4)
*
GEORGETA TRETELNITCHI
Doamna Georgeta Tretelnitchi nacuta pe data de 30.03.1938 la Ungheni, Republica Moldova,  a urmat Liceul Teoretic din  Rm. Valcea si a fost de profesie contabil. A aparut in antologii de epigrame. Scrie poeme, fabule, rondeluri, proza, eseu, epigrame. A publicat in multe reviste. Este membra a cenaclului „A.E.Baconsky” din Calimanesti si a Clubului Umoristilor Valceni. A participat la concursuri si festivaluri. Dintre numeroasele  premiile obtinute amintim  pe cele din 2009 si anume: Premiul I Eseu si Premul II proza, Editia  a V-a, la Concursul de creatie „Dumitru Mitrana” din Calimanesti.
FEMEIA CU PUNGA
 ( satira)
 
Moto:
Doamne cum mai e si viata!
Cum traiam la inceput…
Oare-n ce imi puneam piata?
Fara punga, sunt pierdut!

Tin  minte din cele spuse
De prin vremurile-apuse,
Romanul era aparte,
De-ajungea-strainatate:
Dorea strasnic sa-si ia blugi,
Si s-adune multe pungi!
Cand venea-n tara din nou,
Le facea la toti cadou!
Astazi daca fac o schema,
Femeia e o emblema;
Cat ar fi ziua de lunga,
E-nsotita de o punga,
Intinsa ori sifonata,
Mai goala, sau mai umflata,
Burdusita cu cartofi,
Asortata la pantofi,
Botezata cu reclame,
Cum le sta bine la dame.
Eleganta cu cinci oua,
Iar atuncia poarta doua;
Cealalta mai incarcata,
O tine cam aplecata
Parca-ar zice: – Nu e bine,
Ca plecai cu pungi putine;
De n-o-ncepe degradarea,
Pana fac eu traversarea!

Si barbatu-i caz notoriu,
Nu-i lipseste accesoriul:
Punga fara de valoare,
Punga mica, punga mare,
Punga-ngusta, punga lata,
Ce fasie, desenata,
Ce mai…punga democrata!
Noua noastra „biruinta”
Are pungi, dupa dorinta!
Nu mai pleci pan`la Paris,
Ca sa-ti iei punga de vis!
Daca merge la plimbare,
El ia punga cat mai mare,
Cand o trece pe la Mall
Sa aiba mult spatiu gol.
Ce-o sa ia n-are habar,
Doar sa nu-l trimita iar!…
Si-asa nu mai poarta dunga,
S-o asorteze la punga.
De se-ntoarce pe-nserat,
Chiar trece neoservat.
Punga plina cu de toate,
Il mai scapa de pacate.
Nevasta pan`o goleste,
Se face ca atipeste,
Sa nu-i ceara socoteala,
Nu vine cu punga goala.
Buna cestere ii cere
Pungii, reconciliere.
Punga cumpara si vinde,
Orice usa o deschide,
Cand sfiit calci pe covor,
Punga ti-e ambasador;
De-i usoara sau e grea,
Ochii toti privesc la ea.
Dar vi peste-o saptana,
De nu vrei s-o lasi din mana;
Sau peste o luna poate,
Daca o ascunzi la spate.
Iar de-o misti asa de zor,
Pe-un picior, pe alt picior,
Schimb-o cat mai crestineste,
Cu un plic mic ce fosneste;
Tot ce strecori cu decenta,
Face minuni la urgenta.
Nu-ti trebuie prea mult tact,
Si-ai scapat si de infarct,
Ai scapat de tot ori ba,
Asta e tot treaba ta!

Asa cum spune poetul
Punga  „s-a luat” cu petul.
Azi danseazi-n veselie,
In paduri si pe campie,
Si pe rauri curgatoare,
Ca doar e la nunta mare!
Si-uite-asa umbland hai hui,
Punga a facut si pui;
Pungi marunte si legate,
Ce asteapta congelate,
Ca sa faca taraboi,
Intr-o punga de gunoi!
De nu ar mai fi sa fie,
Tara va parea pustie.
Peturi si pungi de menaj,
In curand pleaci-n voiaj:

Cum vandura de tot soiul,
Bunuri, fabrici, cate-un pic,
Daca ne iau si gunoiul,
Vom ramane cu nimic!

Nicholas Buda
Intr-un cadru, mai degraba intim decat festiv, la Cenaclul „Mihai Eminescu” din New York a avut loc, vinerea trecuta (22 octombrie, 2010), un eveniment de suflet: sarbatorirea zilei de nastere a criticului si istoricului literar M.N.Rusu. Revenit anul acesta, dupa o perioada de absenta destul de lunga, in cercul literar de la cenaclu, M.N.Rusu a demonstrat, totusi, ca nu si-a intrerupt munca sa de pasionat cercetator al istoriei literare romanesti, ci a continuat-o – cu acordul tacit al conjucturii sociale – in atelierul sau de restaurare istorica de acasa. Prieten foarte apropiat al poetului Nichita Stanescu, coleg de breasla al marilor jurnalisti dar si al marilor boemi, martor al evolu?iei literaturii din Romania timp aproape jumatate de veac, impatimit cercetator al documentelor de arhiva si deopotriva colectionar, criticul M.N.Rusu a impus de la inceput prin talent jurnalistic, profesionalism si dedica?ie. A devenit un nume care catalizeaza acum literatura romana, de la New York, pe o noua dimensiune.
Intalnirea de vineri seara a avut o emotionalitate aparte, binestiindu-se ca M.N.Rusu a mai adaugat un an la nobila sa varsta! Ignorand vremurile mai putin bune la care a fost partas dealungul vietii, si in virtutea inertiei sale de boem, M.N.Rusu nu isi arata anii pe fata-i mereu luminoasa, nici durerile launtrice ale dezamagirilor, pentru ca asa cum spunea prietenul sau, prof. Aurel Sasu (de la Cluj), „criticul nu imbatraneste, din moment ce cartile nu au varsta…”(„M.N.Rusu – 60 sau Calea si viata” de Aurel Sasu, in capitolul „Literatura Diasporei Nord Americane”, din volumul Lumina Lina,  an X, nr. 3, iulie-septembrie, New York, 2005). Surprins in acest amor etern cu intimitatea slovei, M.N.Rusu uita notiunea timpului, orbitand intr-un spatiu istoric foarte sensibil, unde numai un initiat poate sa supravietuiasca. ?i tocmai acest context al supravietuirii sale, reflectat in ignoranta zilei, l-a facut, pentru multi dintre cei care credeau ca-l cunosc, sa fie un mare neinteles.
Momentul aniversar, la care am luat si eu parte, din dorinta sincera de a-mi arata gratitudinea fata de rolul pe care M.N.Rusu l-a avut in viata mea de activitate literara – lansandu-mi, la New York, primele doua carti – a fost si unul revelator. Descinderea in istoria amintirilor legate de personalitatea lui M.N.Rusu a fost inceputa de catre poetul Theodor Damian, care a dat tonul unei atmosfere de nostalgie, de pe vremea cand l-a cunoscut pe critic, pe care l-a numit nasul meu literar: „M.N.Rusu, in cariera lui indelungata si bogata, a format multe generatii de scriitori, i-a nasit pe acestia cum m-a nasit si pe mine, publicandu-ma in «Almanahul Coresi», pe care il edita la Brasov. As dori sa impartasesc o amintire despre felul in care l-am cunoscut pe M.N.Rusu, prin unchiul meu de la Brasov, nenea Ionel (Ionel Georgescu) care a fost seful librariei «?tefan O. Iosif» (din Brasov n.n.), de pe strada 7 noiembrie. Cred ca acum i s-a schimbat numele… Ionel Georgescu a fost, de asemenea, scriitor dar blocat de regimul in care a trait, nefiind publicat niciodata, cartile lui fiind ingropate in edituri. Deci unchiul meu care era din Brasov si M.N.Rusu care era la Brasov erau priteni vechi, facand lansari de carte impreuna. Astfel am ajuns eu pe mana lui M.N.Rusu! inceputul prieteniei mele cu acesta a fost un… negot – eu aduceam carte de la Dorohoi si ei imi procurau benzina de la Bucuresti! Era in perioada acelei saracii, cand benzina nu se gasea de loc… Asa am inceput sa ne vizitam si sa ne legam prietenia. M.N.Rusu este – si cred ca mai trebuie sa o dovedim – un critic de mare valoare! Este un om de inteligenta ascutita, un bataios dar si un mofturos, asa cum il stim, dar este al nostru. Ne este drag pentru ca, iata, crestem impreuna! Poetul Theodor Damian si-a incheiat cuvantul sau recitand trei poezii, dedicate lui M.N.Rusu: „Urmele mele clocotind”, „Guten Abend” si „Locul unde incepe slujba de seara”.
A vorbit apoi venerabilul pictor iconograf, Garabet Salgian care a ridicat tonul nostalgic al discutiilor, in registrul unei sobrietati caracteristice-i, marturisind ca M.N.Rusu are o intrumentatie critica si in teritoriul artelor plastice, mai ales al iconografiei. Poeta Valentina Ciaprazi a continuat, intr-o tonalitate perfecta, cu un elogios cuvant adresat personalitatii lui M.N.Rusu, pe care aceasta l-a numit „un carturar desavarsit” si caruia i-a dedicat o poezie. Ziarista Mariana Terra (de la ziarul „Romanian Journal”), a deschis cutia pandorei amintirilor din anii studentiei, cand a auzit pentru prima data de M.N.Rusu, pe atunci student in anul terminal. Aceasta a citit si o serie de epigrame dedicate sarbatoritului. Nuanta atmosferei de seara, de la intalnirea literara de vineri, a fost usor schimbata de interventia scriitorului Mircea Sandulescu, printr-o incercare a acestuia de a vorbi despre M.N.Rusu, evitand in mod special constructia apelativelor, dorind sa sublinieze ca se poate vorbi despre o persoana, chiar daca nu ai beneficiat de nici o favoare din partea acesteia: „eu vreau sa trec dincolo de lista aceasta a inventarului… mi-a facut, m-a vazut, m-a dres, m-a ajutat… toate sunt bune, dar sunt un inventar al unor lucruri de care ai beneficiat. Deci un om este bun in masura in care ti-a facut tie bine?! Eu merg mai departe de acest invetar… si desi mie pesonal nu mi-a facut nici un bine, tin sa-i multumesc pentru ca exista si face tot ceea ce face. La fel ca si mine, el a trecut prin servicii (in America n.n.) care sunt la antipodul literaturii. Daca ar fi sa definim un om prin ceea ce nu este, iata ce as spune despre M.N.Rusu – nu este mandru, chiar daca i-a inca zece premii va ramane la fel, nu este un inchipuit… nu este un tradator, nu i-a vorbit niciodata de rau pe cei cu care s-a asociat cultural si de care, la un moment dat, s-a despartit. Deci nu are rautate… Acesta este M.N.Rusu: capacitatea de a pastra fundamentulul! La multi ani”!
Urarile au continuat prin scurta alocutiune a poetului Liviu Georgescu, care printe altele spunea: „il cunosc pe M.N.Rusu de vreo doisprezece ani… atunci dansul a spus «eu sunt critic literar», iar eu am zis «eu scriu poezii» si astfel am devenit prieteni. M.N.Rusu este un spirit enciclopedic  foarte bine informat, un intuitiv foarte exigent, iar cuvantul dansului de ordine valorica este metafizica… o matefizica religioasa, esentiala, de fond, nu de suprafata. Dansul a scris foarte mult in Romania la ziarele la care a lucrat… si a avut un volum numit „Utopica”, aparut in 1969, dar s-a oprit la acesta. Ar trebui sa isi publice articolele, pentru ca timpul nu e pierdut, mai poate face inca o carte din acestea! ii doresc fericire multa si viata indelungata, cu multi si fericiti ani”!
A mai vorbit Grigore Culian, directorul ziarului „New York Magazin”, care a tinut sa-si prezinte in mod public, respectul si admiratia – pur profesionale – fata de M.N.Rusu: „stiti ca eu nu sunt adeptul osanalelor, acesta nefacand parte din arsenalul meu de exprimare, de aceea am sa spun doar cateva lucruri pentru ca intr-adevar il apreciez pe M.N.Rusu. Atunci cand am inceput munca mea de ziarist, acum cincisprezece ani, el a fost alaturi de mine in redactie, unde a muncit o perioada impreuna…am invatat foarte multe de la el. Lucrurile acestea trebuiesc recunoscute… pe de alta parte, sunt un om care isi apreciaza semenii, in functie de ceea ce produc, luand in valoare calitatile si nu defectele acestora. Mircea este unul dintre cei care a produs foarte mult la viata lui, prin activitatea sa literara si istorica… de aceea nu pot decat sa-l felicit si sa-i urez un calduros «La multi ani»”!
Spre finalul serii a luat cuvantul si M.N.Rusu. Afisand un zambet larg de boem si ascunzandu-si cu grija emotia unui astfel de moment festiv, criticul a spus: „va multumesc, in primul rand, pentru ca m-ati onorat cu prezenta… intalnirea din aceasta seara este extraordinara datorita dumneavoastra, nu datorita mie. M-am gandit sa o iau si eu pe partea anecdotica despre ceea ce inseamna sa ajungi la o anumita varsta. Pot sa vorbesc din propria mea experienta, despre un fapt care dovedeste prezenta unui element de predestinitate in individualitatea unei persoane si individualitatea unei natiuni. Individul face parte din natiune, iar natiunea da identitate individului. Merg inapoi in istorie: am fost botezat de un preot moldovean, cu barba alba… am aflat mai tarziu ca se numea Neculai Hodoraba…, din Dorohoi. Dar acest preot era prieten intim al lui George Enescu, despre care a si publicat o monografie prin anul 1926. Mama mea, desi era o intelectuala… nu cunostea acest amanunt despre preotul Codoraba. Aceasta este prima intalnire astrala a copilului care eram atunci, cu religia. A doua intalnire astrala, simbolica, se produce atunci cand parintii mei cheama fotograful care ma fotografiaza intr-un lighean spalandu-ma, fireste gol, dar numai eu apaream si ligheanul… insa sub acesta se afla ziarul «Universul». A treia intalnire astrala… a fost la taierea motului, cand de pe o tava in care erau mai multe obiecte, eu am luat in mana creionul! Ce inseamna aceasta, daca nu o predestinare… Nu sunt numai simboluri intamplatoare, care te urmaresc toata viata. Cu un preot m-am intalnit si mi-a marcat destinul, iata, in presa am lucrat la cele mai importante ziare ale perioadei respective («Luceafarul», «Viata Studenteasca», «Amfiteatru» si «Saptamana»)… I-am cunoscut pe cei care abia iesisera, in anul 1964, din inchisoare, pe marii carturari cum ar fi Noica, Streinu, Cioculescu, Pandrea… intalniri absolut directe, de la care am invatat anumite lucruri, in contextul in care daca te intalneai cu ei apareai in notele informative, care sunt publicate acum, dar doar cu numele, atat. Cum apare si numele lui Mircea Sandulescu in notele informative din dosarul lui Dorin Tudoran – un lucru extrem de important… Trebuie sa stiti ca eu sunt, in primul rand, un gazetar, un ziarist. Opera mea nu este cea scrisa ci cea care va fi dupa moarte… Daca vreti o opera interioara, care sa-ti satisfaca si sa-ti bucure viata in continuare, sa te poti uita in oglinda linistit, ca nu ai pacatuit. Experienta de viata de pana acum mi-a demonstrat ca eu sunt modelat de toate personalitatile, mari sau mici, cu care m-am intalnit in viata si care mi-au acordat prietenie…”
Printre cei veniti sa-l felicite pe M.N.Rusu i-am remarcat pe Constantin Virgil Negoita (profesor emeritus la CUNY), scriitorul Ion Burcin, poetul George Nanau, epigramistul Constantin Aronescu, John Predescu (de la „Romanian Journal”), Valeriu Moldoveanu si altii. Cu toti acestia impreuna, am ridicat paharul de sampanie in cinstea celui sarbatorit, dorindu-i ani multi de acum inainte, cu sanatate, fericire si noroc.

By Octavian Lupu
Sursa:  http://conexiuni.intercer.org

Cu greu ne-am putea imagina prosperitatea pe care a avut-o in trecut anumite regiuni ale pamantului. De multe ori ne este imposibil sa distingem maretia unor civilizatii de mult apuse, privind la ruinele sau vestigiile care au mai ramas.

Unde este gloria Romei? Dar imperiul lui Alexandru Macedon? Sau unde este Persia lui Darius cel Mare? Toate acestea au disparut de mult, iar ceea ce a ramas ne vorbeste prea putin despre ce au insemnat ele de-a lungul veacurilor. Daca nu ar fi fost inventat scrisul, chiar si amintirea lor ar fi disparut cu totul.

O astfel de regiune deosebit de bogata in urma cu 2.000 de ani, a fost si zona de est a Pakistanului, precum si o mare parte a Afghanistanului. Este incredibil cum locuri despre care aflam din buletinele de stiri cu privire la diferitele confruntari militare cu talibani nemilosi, unde distrugerile prin atentate cu bombe reprezinta ceva obisnuit, au avut perioada lor de inflorire undeva, in trecut.

Asa cum aminteam, in regiunea Afghanistanului a existat o interesanta cultura, ce a imbinat elementele de civilizatie elenistica, impreuna cu cele de sorginte indiana, mai precis budista. Este vorba despre Gandhara, un regat foarte puternic, care la apogeul dezvoltarii sale l-a avut drept conducator pe Menander I Soter, care in traditia indiana a ramas cu numele de regele Milinda.

Interesant este ca acest rege, grec in ce priveste originea, a purtat un dialog interesant cu Nagasena, un invatat budist de mare marca, un fel de Dalai-Lama al acelui timp, fapt consemnat intr-o carte numita „intrebarile regelui Milinda”. Mai mult decat atat, convins fiind de spiritualitatea deosebita a religiei budiste, regele Menander s-a convertit la aceasta religie, care era in multe privinte superioara, daca privim peste veacuri, paganismului elen.

Am rasfoit cu interes prin aceasta carte disponibila pe Internet in momentul de fata in limba engleza, si am descoperit o multime de invataturi ce pot deveni elemente de conexiune cu religia crestina si chiar cu psihologia secolului XXI. Fara a deveni un adept al budismului, nu pot sa nu recunosc profunzimea si valabilitatea multor afirmatii pe care Nagasena le ofera ca raspuns intrebarilor mintii elenistice, deosebit de abile, a lui Menander.

Ca maniera de prezentare a invataturilor din aceasta carte, am constatat o similaritate izbitoare cu parabolele sau pildele Domnului Hristos, sau cu limbajul profetilor Vechiului Testament, si mai ales cu genul stilistic al cartii Proverbelor.

Citind tot mai mult, am observat multimea de intrebari si de raspunsuri, fiecare urmand o logica a dialogului deschis, sincer, intre doua persoane cu orientari culturale diferite, fiecare incercand sa surprinda cat mai plastic diferitele idei sau invataturi.

Cu titlu de exemplu, am preluat dialogul cu privire la puterea asocierii dintre senzatii, mai bine zis perceptii, si ganduri, o tema deosebit de importanta in psihologia moderna:

si regele Milinda a intrebat: „Gandul ia nastere ori cate ori privirea sesizeaza un anumit lucru?”

inteleptul Nagasena a raspuns: „Da, cele doua sunt legate intre ele, astfel ca ori de cate ori va exista una, va exista si cealalta.”

Dar regele a continuat: „Dar care totusi este prima dintre ele? Gandirea sau privirea?”

Nagasena: „Mai intai privesti, iar dupa aceea apare si gandul.”

Milinda: „inseamna ca privirea are puterea de a porunci gandului? Sau gandul se pune imediat la dispozitie pentru a da inteles la ceea ce privesti?”

Nagasena: „Nu se poate spune ca gandul porunceste privirii, sau reciproc.”

Milinda: „Atunci cum se explica aparitia gandului ori de cate ori privirea sesizeaza ceva?”

Nagasena: „De fapt exista o tendinta naturala care cauzeaza acest lucru, pe baza unei cai de acces si a unui obicei deja creat de a asocia o anumita privire cu un anumit sau anumite ganduri.”

Milinda:  „Cum poate fi asa ceva? Ofera-mi o ilustratie asupra gandurilor ce apar datorita privirii, in baza unei tendinte naturale”.

Nagasena: „Ce crezi marite rege, atunci cand ploua, unde se va duce apa ce va cadea pe pamant?”

Milinda: „Va urma tendinta naturala de curgere la vale, catre locurile dispuse la o mai joasa altitudine.”

Nagasena: „Iar daca va ploua din nou, unde se va duce aceasta apa?”

Milinda: „Va urma acelasi traseu de scurgere.”

Nagasena: „Tot astfel, prin ratiunea tendintei naturale de scurgere, atunci cand privim, privirea in cauza va determina aparitia gandurilor. Nu este vorba despre faptul ca privirea domina gandirea, sau reciproc. Tot acest proces este bazat pe o tendinta naturala ce exista in noi.”

Dialogul se continua cu multe alte detalii, dar invatatura este clara, ca atunci cand privim, gandurile vor aparea in mod inevitabil, urmand o anumita tendinta naturala, similara pantei de scurgere a apei. Nu am putut sa nu ma gandesc la ceea ce sta scris despre Eva, in timp ce contempla pomul cunostintei binelui si raului, cand a rasarit gandul ca „pomul este placut de privit si de dorit pentru a manca din rodul sau”.

„Tendinta naturala” in cazul Evei a fost rezultatul incalcarii poruncii divine de a nu da atentie acelui pom, care prin puterea asocierii de porunca „Sa nu mananci din el”, genera in mod inevitabil ganduri de razvratire. De aici o prima concluzie, si anume de a nu da atentie lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a interzis sub o forma sau alta. Orice atentie acordata unui lucru rau va genera ganduri care ne vor adanci in starea de pacat.

Pe de alta parte, nu pot sa nu ma gandesc la afirmatia pe care o face apostolul Pavel, ca „privind suntem schimbati, din slava in slava, prin Duhul Domnului”. Daca vom privi catre Hristos, atunci gandurile, in baza unei „tendinte inscrise in noi de catre Duhul Sfant”, vor urma un traseu ascendent, in sensul innobilarii interioare si asemanarii cu Dumnezeu.

in acest moment, nu pot sa nu ma intreb cu privire la cantitatea de ganduri rele ce rezulta in urma vizionarii de emisiuni violente fie la televizor, fie pe calculator, pentru a nu mai vorbi de ceea ce se intampla in viata de zi cu zi in familie, biserica sau la locul de munca. Nu putem sa „glumim” cu pacatul, fiindca tendintele naturale inscrise in noi vor lucra prin puterea asocierii spre distrugerea noastra.

si pentru a confirma invatatura oferita de inteleptul Nagasena, voi cita cuvintele lui Hristos din „predica de pe munte”: „Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!” (Matei 6:22-23).

in final, cred ca este bine sa intelegem ca pentru multitudinea de intrebari pe care le avem, similare in mare masura celor puse de catre regele Milinda, exista raspunsuri de mare valoare in Sfanta Scriptura, in aceasta carte de unii ignorata, de altii idolatrizata, insa cu toate acestea, putin inteleasa in aspectele ei practice, aplicate vietii de zi cu zi.

Bibliografie:

1. intrebarile regelui Milinda:

http://www.holyebooks.org/budhism/sbe35/index.html

2. Regele Milinda (Menander I):

http://en.wikipedia.org/wiki/Menander_I

3. Regatul Gandharei:

http://en.wikipedia.org/wiki/Gandhara

4. Predica de pe Munte:

http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Matth/6#22

5. Reactia Evei in fata pomului cunostintei binelui si raului:

http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Gen/3#6

6. Transformarea interioara privind catre Hristos:

http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/2Corinth/3#18