Revista ARMONIA

Am ales subiectul de astazi datorita unor evenimente care s-au petrecut saptamina trecuta in Romania si cu privire la care ne-ati scris – activistii homosexuali din Romania au pus 20 de panouri publicitare in diferite orase din tara, redind imaginea unui nou nascut cu inscriptia “homosexual” pe banderola. Unul dintre mesajele d-tre era urmatorul: “Mi s-a intamplat si mie o chestie ciudata. Ieri ma indreptam spre o piata si trec pe langa Tomis Mall. In fata acestuia se afla un mic pasaj subteran pentru pietoni si pe un zid, undeva in fata, se afla un afis mare publicitar referitor la… homosexuali. Afisul arata in felul urmator: era un bebelus abia nascut aflat in patut, si cu banderola specifica legata la manuta; in loc de numele copilului era trecut cuvantul “homosexual.” Langa acesta erau scrise afirmatiile “homosexualitatea nu este o boala; Homosexualitatea nu este o alegere.” Pe masura ce coboram scarile cu mare atentie ca nu cumva sa cad din cauza uimirii (intr-un sens negativ) descopar si alte propozitii scrise cu litere mai mici: O campanie initiata cu sprijinul comunitatii gay din Romania, finantata de Norvegia, Luxemburg si Irlanda (sper ca am reprodus bine). Concluzia: Ce mai urmeaza acum? Sa vad cupluri de gay pe strada manifestandu-si ”sentimentele”? Cred ca voi fi traumatizata. Sunt curioasa daca in alte orase din tara au aparut astfel de afise…”

Da, au aparut, unul la Timisoara, despre care unii dintre d-tra ne-ati scris si despre care gasiti detalii aici. http://www.opiniatimisoarei.ro/socant-bebelus-promoveaza-homosexualitatea-plin-centrul-timisoarei-pe-panou-publicitar-s-a-iscat-adevarat-scandal/15/04/2011

AFR deja a luat atitudine impotriva acestor actiuni pe care le gaseste de prost gust, o incalcare nu numai a legilor in vigoare in Romania, dar mai ales a Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului care nu permite ca minorii sa fie folositi pentru reclame cu caracter sexual sau imoral. Nu in ultimul rind, insa, este si o incalcare a bunului simt, a regulilor celor mai elementare de respect si demintate fata de fiintele inocente. In consecinta, pe 18 aprilie AFR si Pro-Vita Bucuresti au inregistrat scrisoarea alaturata la Directia Generala pentru Protectia Copilului. Protectia Copilului, sesizata de Pro Vita si Alianta Familiilor pentru propaganda homosexuala stradala in care este folosit un bebelus » Tot ta Timisoara d-l deputat Cristi Dugulescu (PDL) a emis o declaratie politica impotriva afiselor din Timisoara si a facut demersuri pe linga Primaria Timisoarei. Ca rezultat, panoul propagandist homosexual din Timisoara a fost dat jos. Iar la Bucuresti, un grup de cetateni au reconfigurat afisul intr-un denunt al homosexualitatii. Detaliile si un scurt video clip le aflati aici: http://marianvitalie.eu/?p=1622

Evenimentele saptaminii trecute insa ne-au pus pe ginduri si ne-am gindit ca ar fi bine sa le pune intr-o perspectiva mai larga pentru a intelege cum s-a ajuns aici. Este vorba despre revolutia sexuala inceputa in anii 60 despre care inca nu am scris, dar care de citiva ani bate si la usa Romaniei. Intrebarea fundamentala in acest context insa este: ce pozitie sau atitutine luam, sau ar trebui sa luam, noi, romanii, cetatenii tari, fata de acest fenomen? Vom ingadui acestor manifestari murdare care cauta sa ne umple spatiul public si sa deformeze mintea copiilor nostri sa ne domine viata publica, sa ne strice relatiile de familie, ori vom lua o atitudine ferma de respingere din start?

Radacinile Revolutiei Sexuale

Simburii revolutiei sexuale au inceput sa incolteasca in anii 20, anii premergatori crizei economice din anii 30. Au fost anii in care Europa a inceput sa-si revina din traumele cauzate de primul razboi mondial, anii in care insa Freud a plantat, volens nolens prin scrierile sale, radacinile revolutiei sexuale care a luat o mare amploare dupa al doilea razboi mondial. In plus a aparut si Nietzsche a carui gindire nihilista a inceput sa domine, in scurt timp, gindirea europeana premergatoare celui de al doilea razboi mondial. Tot in anii 20 au aparut si primele miscari si manifestari homosexuale in tarile scandinave, Germania, Olanda, Marea Britanie. Cluburile, barurile, si restaurantele homosexuale au inceput sa se inmulteasca in Berlin, Munchen, Stockholm si Londra. In 1944, inca in toiul razboiului mondial, Suedia a dezincriminalizat homosexualitatea, iar in anii 50 Marea Britanie a facut la fel. La scurt timp dupa aceea majoritatea tarilor europene au facut la fel, cu exceptia tarilor comuniste. Iar dupa 1989, sub presiunea Europei Occidentale si promisiunile de aderare la Uniunea Europeana, fostele tari comuniste au dezincriminalizat si ele, una dupa alta, homosexualitatea, cunoscuta pina atunci ca “sodomie.” Iar in 1989 tarile Europei Occidentale au conclus Tratatul de la Amsterdam care pentru prima data in istorie a decretat “orientarea sexuala” (adica homosexualitatea) o categorie sociala distincta si legitima impotriva careia discriminarea a fost interzisa.

Anii 60

Anii 60 insa sunt vazuti de catre sociologi ca anii in care “revolutia sexuala” a luat avint, mai ales in America de Nord, de unde s-a extins in restul lumii. A izbucnit in San Francisco in anii 60 si apoi in Toronto in anii 70. Universitatile americane, iar dupa ele cele canadiene si europene, au inceput sa intensifice predarea cursurilor in “sexualitatea umana,” demolind notiunile traditionale despre sexalitatea umana cit si rolul ei in societate. In timp, as anumitele “gay studies” (“studii in homosexualitate”) au inceput sa fie introduse in universitati, si cu timpul au inceput sa fie decernate chiar si diplome universitare profilate in studiile homosexuale. In prezent majoritatea universitatilor prestigioase din SUA au catedre de studii sexuale in cadrul carora studiile homosexuale detin un loc important. Ele sunt finantate atit din fonduri publice cit si din fonduri private alocate de catre homosexuali milionari sau miliardari sau companii multinationale, printre ele Microsoft, Apple, IBM, Google, si altele.

In paralel au fost demarate festivaluri si evenimente speciale in universitati in care studentii au fost incurajati sa “come out,” adica sa-si afirme si sa-si manifeste homosexualitatea pe fata si in public. Cei curiosi sau tentati au fost incurajati sa experimenteze modul de viata homosexual. Au aparut cluburi homosexuale in campusurile universitare nord americane si apoi in cele europene. Finantate din fondurile publice, ele aveau ca obiectiv promovarea modului de viata homosexual si al homosexualitatii ca o “varianta” normala a sexualitatii umane. Banere uriase au inceput sa fie afisate in campusurile universitare afirmind ca homosexualitatea este normala si ca oricare persoana interesata in “deplina satisfactie sexuala” trebuie sa incerce relatii sexuale cu persoane de acelasi sex. Asa au inceput sa apara cluburi special desemnate pentru cei curiosi si doritori sa experimenteze relatii sexuale homosexuale. Incercari din partea societatii civile de a stopa acest derapaj imoral au esuat, tribunalele afirmind din nou si din nou ca homosexualii au toate drepturile constitutionale de a-si afirma si promova sexualitatea la fel ca ceilalti membri ai societatii.

Ideologia Revolutiei Sexuale

In paralel cu aceste evenimente, a fost conceputa si lansata o noua ideologie post-moderna a sexualitatii promovata in universitati, media, filme, romane, nuvele, produse literare, muzica, cultura pop, si chiar in sinul bisericii. Ea promoveaza idei bizare dar deja cunoscute: relatiile heterosexuale sunt demodate si mai satisfacatoare decit cele heterosexuale; homosexualitatea constutuie o manifestare a libertatii femeii si a emanciparii ei de sub autoritatea patriarhala a barbatului; heterosexualitatea a fost, vreme de mii de ani, o forma de exploatare a femeii de catre barbat; sexualitatea umana are ca scop primodrial satisfacerea impulsului sexual individual nu procrearea sau implinirea reciproca a sotului si sotiei in cadrul casatoriei; sexul si satisfactia sexuala trebuie sa devina o preocupare sociala a comunitatii si a statului si trebuie facilitata de acesta; monogamia e respinsa si vazuta ca o constringere a practicii patriarhale impusa femeii impotriva vointei ei; manogamia traditionala trebuie inlocuita cu monogamia in serie (“serial monogamy”), adica partenerii sexuali cad de acord ca doar pentru o vreme sa ramina monogami iar dupa aceea sa-si inlocuiasca partenerii; casatoria si familia sunt luate in deridere ca fiind unelte si institutii de constringere a individului spre un comportament sexual responsabil. Ele trebuie date la o parte pentru a asigura individului oportunitatea de a-si satisface impulsul sexual din plin fara constringeri institutionale. Fundamentele morale ale sexualitatii sunt si ele atacate ca fiind un obstacol in calea satisfacerii impulsului sexual.

Avind in vedere ca procrearea nu mai e vazuta ca un scop legitim al institutiei casatoriei sau al familiei, ele trebuie dezinstitutionalizate. De aici decurg toate demersurile homosexualilor si al aliatilor lor din ultimele decade de a aboli casatoria si familia ca institutii. Obiectivul acesta este urmarit in diferite tari prin diferite modalitati, printre ele legalizarea “casatoriilor homosexuale,” inlocuirea casatoriei si a familiei naturale cu “uniuni civile,” “parteneriate homosexuale” carora sa li se acorde “egalitatea” in rang si drepturi ca si casatoriei si familiei legitime; redefinirea casatoriei si a familiei; inlocuirea casatoriei cu cantracte de convietuire; legalizarea concubinajului, atit a celui homosexual cit si a celui heterosexual, institutionalizarea notiunii de “open marriage” (adica casatorii in care sotul/sotia sau partenerii cad de comun acord sa intretina, simultan si in cadrul casatoriei, relatii sexuale cu parteneri multipli), si asa mai departe.

In plus, ideologia sexuala contemporana promoveaza “drepturi” noi, etichetate atragator ca “drepturi reproductive si sexuale.” Ce sunt aceste “drepturi?” Dreptul la “autonomie morala;” la “autonomie sexuala;” la “sex;” la “autodeterminarea sexuala;” la “autodefinirea sexuala;” la “egalitate morala,” etc. Lista nomenclaturii folosite pentru desemnarea “drepturilor sexuale” este practic fara sfarsit. Ce inseamna ele de fapt pe intelesul tuturor? Dreptul la alegerea sexului, la definirea sexului (adica dreptul unui barbat de exemplu de a se defini ca femeie si invers); dreptul la schimbarea sexului prin proceduri chirurgicale (natural cu plata lor din fondurile publice); dreptul la un certificat de nastere nou care nu mai reflecta sexual biologic al individului ci sexul ales de persoana adulta; poligamia; poliamoria; asexualitatea; sexul neutru; dreptul la un certificat de casatorie nou (care sa reflecte sexul schimbat al unuia dintre soti); dreptul la certificate de nastere noi pentru copii care sa reflecte sexul schimbat al parintelui sau al parintilor; dreptul la adoptii homosexuale; dreptul la relatii sexuale in grup; emanciparea sexuala in toate formele si fara nici o constringere; legalizarea pedofiliei; reducerea virstei de la care adolescentii pot intretine, in mod legal, relatii sexuale; reducerea virstei de la care adultii pot intretine relatii sexuale cu minorii; dezincriminalizarea pedofiliei; reducerea pedepselor penale impotriva pedofililor; abolirea “crimelor sexuale;” abolirea apelativelor legale “sot si sotie” si inlocuirea lor cu apelativul “parteneri;” eliminarea notiunii ca exista doar “doua sexe,” adica unul masculin si unul feminin, si promovarea notiunii ca ar exista si sexe intermediare sau chiar persoane lipsite de sex.

Unde se Manifesta Revolutia Sexuala?

Revolutia sexuala se manifesta peste tot. Beneficiaza de sprijinul organizatiilor internationale, al Consiliului Europei, al Uniunii Europene, si al Organizatiei Natiunilor Unite. Noua nomenclatura si terminologiile revolutiei sexuale sunt enuntate in rezolutiile internationale, declaratiile internationale, rapoartele internationale, si documentele oficiale emise de organizatii internationale si unionale. Este promovata in “educatia sexuala” conceputa de forurile si organizatiile internationale. Ea exclude abstinenta, o trivializeaza, o ia in deridere, o numeste demodata, sau irelevanta. Copiii si adolescentii sunt incurajati sa respinga sfaturile parintilor privind sexualitatea, iar rolul parintilor in educarea sexuala a copiilor lor este diminuat pina la excludere totala. Copiii incep sa fie indoctrinati de la o varsta tot mai frageda in “educatia sexuala” moderna, in Marea Britanie chiar de la 5 ani. Educatia sexuala include deasemenea indoctrinarea copiilor de la o varsta frageda ca homosexualitatea este un mod de viata acceptabil, si ca este normala si innascuta. Li se cere sa fie toleranti, sa respecte “pluralismul sexual,” si li se pune in minte notiunea de “minoritati sexuale.”

Sexualitatea, li se mai spune copiilor, nu este un aspect definitoriu al personalitatii umane cu care ne nastem sau determinat de aspectele biologice, ci e definita de societate prin socializare. In alte cuvinte, un baietel nu este “baiat” pentru ca asa s-a nascut biologic, ci pentru ca a fost socializat sa “gindeasca” ca e “baiat” in loc de fata si sa adopte un comportament care de mii de ani societatea l-a catalogat ca fiind potrivit pentru un baiat si nu pentru o fata. La fel fetitele. Ele nu apartin sexului feminin pentru ca asa s-au nascut, ci pentru ca societatea patriarhala de-a lungul miilor de ani le-a socializat sa-si insuseasca un anumit tip de comportament care a fost identificat mii de ani cu sexul feminin. In noua “educatie sexuala” insa lucrurile trebuie sa se schimbe. Egalitatea intre sexe presupune redefinirea socializarii sexuale pentru a elimina diferentele dintre sexe.

Noua “educatie sexuala” este promovata de structurile europene si ONU. Nu este loc de scapare. Atit la nivel european cit si la nivel de ONU exista comitete specializate, cum ar fi ECOSOC de exemplu, care periodic “revizuiesc” programele de educatie sexuala ale diferitelor tari pentru a vedea daca se conforma cu standardele de educatie sexuala trasate in forurile internationale. Disensiunile sunt reduse la tacere. O adevarata Inchizitie sexuala a fost institutionalizata in forurile internationale care are ca obiectiv implementarea la nivel mondial al unui conformism total in privinta noii sexualitati. Obiectivul ultim, dupa cum il observam si il intelegem noi, este redefinirea in intregime a societatii din modelul sau binar bazat pe distinctia dintre cele doua sexe umane pe baza biologica, in una unisex, bazata pe abolirea completa a diferentelor dintre sexele umane si pe o ideologie sexuala seculara promovata de un stat secular.

Care e situatia in Romania?

Putem spune ca in Romania si cultura romana notiunile acestea ne sunt inca destul de straine. Nu au prins radacini cu toate ca sunt promovate si intre noi cu multa agresivitate. In Romania sunt citeva organizatii bine versate in ideologia post moderna a sexualitatii, bine finantate din strainatate si care promoveaza aceste idei si obiective prin diverse mijloace. Fondurile europene sau ONU pe care le primesc sunt folosite pentru angajarea de agentii publicitare, firme de relatii publice, influentarea jurnalistilor si a mass mediei pentru a le lua interviuri si a le difuza ideile si obiectivele stranii. Sunt deasemenea folosite pentru organizarea de marsuri homosexuale, evenimente “culturale” care promoveaza filme, romane, sau creatii literare homosexuale, anticrestine, antifamilie si imorale. Iar in cazul de fata, au folosit fondurile pentru a murdari spatiul nostru public exploatind inocenta copiilor nou nascuti.

Aceste organizatii afirma ca reprezinta “societatea civila” din Romania, cu toate ca ele constituie un procentaj infim si neglijabil al populatiei tarii. Sunt organizatii care si-au dat mina sa promoveze tot ce a anticrestin si antivalori in tara – organizatii homosexuale, organizatii care au ca si obiectiv promovarea ateismului si a secularismului, care cer eliminarea influentei religiei si a crestinismului din sfera publica din Romania, organizatii care promoveaza avortul, drepturile persoanelor cu dizabilitati, ale persoanelor suferinde de SIDA, etc. Incearca prin scrisori deschise adresate Ministerului Educatiei, prin formarea de coalitii impotriva definirii in lege a valorilor familiei si casatoriei naturale in Romania, prin presiuni asupra inspectoratelor scolare judetene de a introduce cursuri de “educatie sexuala” in scolile Romaniei care sa promoveze homosexualitatea. S-au implicat, fara succes, in actiuni judecatoresti pentru eliminarea simbolurilor religioase din scoli. Cer cu insistenta “dreptul” la casatorii homosexuale, cu toate ca CEDO le-a spus deja, de doua ori in 2010, ca nu exista un astfel de drept. Cer “dreptul” la adoptii homosexuale, legalizarea concubinajului homosexual, si, in final, ca societatea sa le accepte modul de viata si sa-l afirme.

Romania in Forurile Internationale

In forurile internationale Romania de obicei voteaza in favoarea rezolutiilor si rapoartelor care promoveaza revolutia sexuala si noua ideologie sexuala internationala. Si asta fara nici o jena sau discernamint. Periodic scriem despre voturile iresponsabile date de Ambasadorul Romaniei la ONU si de reprezentantii Romaniei in Consiliul Europei sau in Parlamentul European in sprijinul acestor rezolutii. Republica Modlova face la fel. Sunt voturi negindite care extind legitimitate noii ideologii sexuale internationale fara a se gindi la daunele si consecintele nefaste pe care ea le are pentru tinara generatie si viitorul societatii.

Astazi va dam doua exemple recente privind stadiul in care se afla, la ora actuala, revolutia sexuala si promovarea noii ideologii sexuale internationale, unul din Consiliul Europei (din aprilie 2011), si unul din ONU (din iulie 2010).

REVOLUTIA SEXUALA IN CONSILIUL EUROPEI

Cele 47 de state membre ale Consiliului Europei se afla in stadiul final de negociere si formulare a Conventiei Europene pentru Eliminarea Violentei impotriva Femeilor. Nimic rau in asta. Dar propusa conventie este extrem de radicala deoarece propune definitii ale sexului uman total diferite de sexul biologic uman. Sexul uman nu mai este definit in sensul biologic sau antropologic ca masculin si/sau feminin, ci in termeni sociali. Sexul uman este definit ca “roluri construite social, comportamente, activitati si atributii pe care o societate oarecare le considera potrivite pentru femei si barbati.” (“gender shall mean the socially constructed roles, behaviors, activities and attributes that a given society considers appropriate for women and men.”) Cu alte cuvinte, un barbat poate fi catalogat ca femeie si invers. Sexul dobandit la nastere nu mai defineste sexul persoanei ci atributiile dobandite in viata privind rolurile sexuale.

Implicatiile acestui act negandit si chiar criminal la adresa fiintei si speciei umane sunt infinite. Se deschide o poarta larga spre o tiranie a rolurilor sexuale, o competitie si conflict intre sexe, o dezradacinare a societatii bazate pe identitatea sexuala biologica. Ne indreptam spre o societate asexuala, adica lipsita de roluri sexuale. O societate in care rolurile masculine si feminine se vor amesteca si vor forma o societate unisex, in loc de una duala din punct de vedere sexual, asa cum a fost de la facerea lumii. O societate in care diferentele biologice vor deveni irelevante din toate punctele de vedere. Astfel, Conventia aceasta negandita va constitui inca un cui batut in sicriul pregatit Europei. Pana in prezent, instrumentele juridice internationale defineau sexul uman in doar doua moduri, asa cum sunt ele dobandite la nastere – masculin si feminin. Conventia inca nu a fost adoptata, dar urmeaza sa fie transferata si discutata in Consiliul de Ministri al Consiliului Europei in zilele urmatoare. Intrebare: daca Conventia va fi adoptata, cum vor fi completate certificatele de nastere in cele 47 de state membre ale Consiliului Europei? Vor elimina ele referinta la sexul copilului? Detalii aditionale privind acest subiect le aflati aici: http://www.c-fam.org/publications/id.1825/pub_detail.asp

REVOLUTIA SEXUALA IN ONU

ONU declara tot mai des si strident ca minorii au dreptul la educatie sexuala. Ultimul raport pe tema aceasta a fost emis in iulie 2010 si il aflati aici (in engleza): The Special Rapporteur on the Right to Education E radical. Adina Becheru, studenta la drept si voluntara AFR (Bucuresti) a studiat cu deamanuntul Raportul si a intocmit pentru d-tra rezumatul de mai jos. Ii multumim atit pentru efort cit si pentru calitatea deosebita a referatului ei.

Raportul Raportorului Special ONU asupra dreptului la educatie sexuala

Potrivit Raportului ONU asupra dreptului la educatie, intre sanatate, educatie si sexualitate exista o relatie de interdependenta. Astfel, se afirma ca statele trebuie sa se asigure ca nu restrang accesul indivizilor la informatiile necesare si sa elimine orice piedica din calea informarii adolescentilor asupra sanatatii sexuale si reproductive. Parintii dar si alte persoane abilitate potrivit legii trebuie sa ofere indrumarile necesare in materie de sexualitate si procreatie.

Sexualitatea este considerata de catre ONU ca fiind « o activitate inerenta fiintelor umane », ale carei dimensiuni raman ascunse din ratiuni de ordin cultural, religios, ideologic, izvorate din persistenta patriarhatului (cf. DEX : patriarhat- forma de organizare sociala(…) in care barbatul e considerat sef al familiei, cu rol predominant in viata comunitatii). Se afirma ca este de datoria statului modern sa asigure ca toti cetatenii sa aiba acces la o educatie sexuala de calitate si sa nu permita institutiilor religioase sa stabileasca modele de educatie sau de conduita sexuala. In acest sens, Raportorul Special afirma ca a constatat cu deosebita ingrijorare cazuri in care educatia sexuala a fost impiedicata in numele unor conceptii religioase. Ca atare el afirma ca un mediu democratic si pluralist trebuie sa asigure o educatie sexuala completa.

Sunt aduse numeroase argumente prin care se incearca demonstrarea faptului ca sistemul patriarhatului este daunator societatii. Patriarhatul este definit ca fiind un sistem ce impune suprematia barbatilor asupra femeilor, stabilind roluri stricte pentru barbati si femei. In afara de inegalitatea sexelor pe care o promoveaza, patriarhatul, afirma autorul, cristalizeaza ierarhii sociale si separa sexele impotriva vointei lor. Acest sistem antreneaza violarea grava a drepturilor omului, mai ales violenta si discriminarea impotriva femeilor. Educatia apare insa ca principalul intrument de a combate acest sistem si de a declansa o schimbare in ceea ce priveste egalitatea dintre sexe. Acest sistem educational trebuie organizat in asa fel incat sa nu conduca la perpetuarea injustitiei si a discriminarii. Unul dintre mijloacele utilizate de adeptii patriarhatului pentru a asigura mentinerea sa consta in negarea posibilitatii indivizilor de a primi o educatie bazata pe egalitatea dintre sexe si diversitate.

De asemenea, Raportul afirma ca aitingerea celei mai inalte stari de sanatate psihica si mentala include sanatatea sexuala. Ea este definita ca fiind « o stare de bine fizica, afectiva, psihica si sociala, legata de sexualitate si nu doar absenta unei maladii, a unei disfunctii sau a unei infirmitati. Sanatatea sexuala implica o conceptie pozitiva asupra sexualitatii si relatiilor sexuale , bazata pe respect si de asemenea posibilitatea de a avea experiente sexuale agreabile si fara riscuri la adapost de orice constrangere , discriminare sau violenta ». Se considera ca aceasta stare de bine este indisolubil legata de trairea sexualitatii intr-un mod pozitiv, responsabil, respectandu-i pe ceilalti, ceea ce presupune sa-ti cunosti nevoile si drepturile. Se sustine ca acest lucru nu este posibil decat prin primirea unei educatii sexuale complete incepand cu primele etape de formare si pe tot parcursul formarii.

Astfel, ONU atribuie scolii un nou rol, acela de a incuraja gandirea critica a elevilor asupra diverselor forme de exprimare a sexualitatii umane si relatiilor interpersonale, depasind aspectul bilogic al procrearii. “Ca orice disciplina educativa, educatia sexuala trebuie adaptata in functie de varsta si cultura”, afirmandu-se astfel necesitatea unor strategii de predare care sa-i includa atat pe tinerii nescolarizati cat si pe adultii care din cauza conceptiilor gresite sunt privati de o viata sexuala completa. Se accentueaza necesitatea educatiei sexuale in ceea ce priveste amenintarea cu HIV si alte boli cu transmitere sexuala : « Statele trebuie sa vegheze astfel incat copiii sa aiba mijloace de a dobândi cunostintele necesare pentru a se proteja si a-i proteja si pe altii de cand incep sa aiba experiente sexuale. »

In ciuda rolului esential in prevenirea HIV, Raportorul Special atrage atentia ca educatia sexuala nu trebuie sa se limiteze in niciun caz la problema bolilor cu transmitere sexuala pentru a nu oferi o perspectiva limitata asupra sexualitatii si pentru a evita riscul de a crea o asociere intre boala si sexualitate, asociere la fel de daunatoare ca cea intre boala si pacat.Statele sunt avertizate ca nu exista nicio scuza valabila care sa justifice refuzul de a oferi oamenilor educatia sexuala de care au nevoie si care, in opinia lor, sta la baza sanatatii si demnitatii. Raportorul considera ca unul dintre obiectivele educatiei sexuale ar trebui sa fie placerea sexuala, in contextul respectului fata de ceilalti, cu scopul de a inlatura sentimentul vinovatiei legat de erotism, sentiment ce reduce sexualitatea la functia ei reproductiva. Se afirma in plus ca educatia sexuala trebuie sa le ofere indivizilor intrumentele necesare pentru a putea alege o sexualitate potrivita stilului de viata ales de fiecare. De aceea este esential ca educatia sexuala sa fie oferita pe parcursul copilariei si adolescentei. Astfel, se considera ca educatia sexuala este o componenta esentiala a unui program scolar de calitate.

Se considera ca oricum este inevitabila primirea unei educatii sexuale prin omisiune, care are consecinte deosebit de grave pentru viata oamenilor si care reproduce practici patriarhale, idei, valori si atitudini care sunt o sursa de numeroase forme de discriminare. De aceea se afirma ca solutia in combaterea acestora este oferirea unei educatii sexuale prezentate in maniera explicita. Ca argument sunt aduse anumite studii care arata ca tinerii care cred in egalitatea dintre sexe, au o viata sexuala mai buna.Se sustine ca educatia sexuala trebuie sa acorde atentie diversitatii intrucit fiecare trebuie sa-si traiasca sexualitatea fara sa se teama ca va fi discriminat din cauza orientarii sau a identitatii sexuale. In acest sens, educatia sexuala este vazuta asemeni unui instrument esential pentru eliminarea discriminarilor impotriva persoanelor cu diverse orientari sexuale.

Organismele ONU privesc lipsa de acces la educatia sexuala si reproductiva ca fiind o bariera în calea respectarii obligatiei statului de garanta drepturile la viata, sanatate, non-discriminare, educatie si informare. De exemplu, Comitetul pentru Drepturile Omului a solicitat eliminarea barierelor din calea accesului adolescentilor la informatii despre practicile sexuale mai sigure, cum ar fi utilizarea prezervativului. Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femeia solicitat statelor sa ofere educatie sexuala in mod obligatoriu si sistematic în scoli, inclusiv în învatamantul vocational. Comisia pentru Drepturile Copilului a recomandat ca statele sa includa educatia sexuala în programele oficiale de învatamânt primar si secundar.

Comitetul privind Drepturile Economice, Sociale si Culturale si Comisia pentru Drepturile Copilului au statuat ca dreptul la sanatate si dreptul la informare obliga statele sa se abtina de la cenzurarea, sau denaturarea intentionata a informatiilor referitoare la sanatate, inclusiv educatie sexuala. Comitetul pentru Drepturile Copilului a criticat si alte obstacole în calea educatiei sexuale, cum ar fi permiterea parintilor sa-si scuteasca copiii de o astfel de educatie.

Programul de Actiune adoptat de Conferinta Internationala pentru Populatie si Dezvoltare recunoaste ca educatia pentru sanatate sexuala si reproductiva trebuie sa înceapa în învatamântul primar si sa continue pe parcursul tuturor nivelurilor de educatie formala si non-formala. Programul Natiunilor Unite pentru HIV / SIDA (UNAIDS) a constatat ca educatia sexuala este mai eficienta daca este oferita inainte de primul contact sexual. Organizatia Mondiala a Sanatatii(OMS) considera ca este crucial pentru educatia sexuala sa înceapa devreme, în special în tarile în curs de dezvoltare si ca este de preferat ca educatia sexuala sa constituie un subiect separat, mai degraba decât sa fie incorporata în alte subiecte. Comitetul European pentru Drepturi Sociale a decis ca statele parte la Carta Sociala Europeana sunt obligate sa ofere tinerilor educatie sexuala pe o baza stiintifica si non-discriminatorie fara sa cenzureze, sa limiteze sau sa denatureze anumite informatii, de exemplu in ceea ce priveste contraceptia. Comitetul si-a exprimat opinia ca statele sunt obligate sa se asigure ca programele de educatie sexuala vor elimina prejudecatile privind orientarea sexuala.

Abstinenta e Respinsa

Raportorul face deasemenea referire la diverse programe care s-au dovedit ineficiente intrucat erau bazate pe o singura perspectiva in loc de o perspectiva completa. Acestea sunt considerate programele care se concentreaza exclusiv pe abstinenta ca singura optiune, si care ridica diverse probleme intrucat neaga „dreptul” elevilor la informatii exacte care sa le permita sa ia decizii responsabile in cunostinta de cauza . În plus, se afirma, programele de abstinenta marginalizeaza milioane de tineri care au deja relatii sexuale si, ca si programele de promovare a abstinentei pana la casatorie, nu încurajeaza luarea deciziilor responsabile, in cunostinta de cauza. In opinia raportorului, acest tip de programe normalizeaza, stereotipizeaza si promoveaza imagini care sunt discriminatorii, deoarece acestea se bazeaza pe un sistem care considera normala doar heterosexualitatea: „prin negarea existentei populatiei lesbiene, gay, transgender, transsexuale si bisexuale, ei expun aceste grupuri la riscul practicilor discriminatorii.”(Art 69)

Studiile indica faptul ca în unele tari, o treime dintre femeile tinere, si o cincime din barbatii cu vârste cuprinse între 15-19 nu au discutat probleme legate de sexualitate cu parintii lor fapt care, in viziunea ONU, dovedeste ca exista motive serioase sa se opuna miscarilor care încearca sa degreveze statele de obligatia de a oferi educatie sexuala. Potrivit raportului, „Desi tatii si mamele sunt libere sa aleaga tipul de educatie pe care fiii si fiicele lor il vor avea, aceasta autoritate nu poate sa contravina drepturilor copiilor si adolescentilor, în conformitate cu principiul primatului interesului copilului. Acest lucru implica o nevoie de a crea forumuri în care toate optiunile si opiniile pot fi discutate în cadrul procesului de învatamân”..(Art 73)

Biserica e respinsa

Un alt motiv de ingrijorare in viziunea Raportorului, este necesitatea de a fi respectate valorile culturale si religioase ale comunitatii intrucat educatia sexuala presupune perspective bazate pe valori dar totodata pe dovezi stiintifice pentru a promova integrarea persoanelor intr-o societate mai democratica si egalitarista. Raportorul Special afirma ca a vazut multe cazuri în care programele de educatie sexuala stiintifice care au fost proiectate si aprobate nu au fost niciodata aplicate din cauza influentei ecleziastice exagerate, care este o sursa de îngrijorare. Se sustine ca o problema generala rezulta din deficiente în formarea cadrelor didactice, care tind sa perpetueze idei stereotipe si chiar discriminatorii. In consecinta, raportorul ONU recomanda ca statele sa elimine barierele legislative si constitutionale pentru a asigura oamenilor dreptul la educatie sexuala completa, prin adoptarea si consolidarea legislatiei menite sa garanteze acest drept, fara nici oforma de discriminare. De asemenea recomanda asigurarea includerii educatiei sexuale complete începând cu scoala primara, luând în considerare ratele de înscriere in scoala secundara, vârsta primului contact sexual si alte variabile într-un context de respect si adaptabilitate in functie de varsta a studentilor si a capacitatilor asociate cu nivelurile lor de dezvoltare emotionale si cognitive.

DIN PARTEA CITITORILOR

Buna ziua. Am primit de la un prieten acest material. Sunt întru-totul de acord cu punctul dvs. de vedere. Ce parere aveti despre mizeria care umple holul de la intrarea din spate a Plaza Mall-ului? Acea pretinsa statuie care înfatiseaza un barbat dezbracat tinând într-o palma un alt barbat dezbracat care face cumpana. Trecând peste inexactitatea proportiilor… Eu am cerut în doua rânduri primarului sectorului 6 sa acopere zonele indecente sau sa trimita acea gramada de bronz la topitorie. Însa nu am primit niciun raspuns. Cred ca, daca sunteti de acord cu mine, ca acea statuie este un atac la intimitate si o agresiune pornografica asupra copiilor, o actiune venita din partea unei organizatii va avea un impact mai puternic decât simpla mea revolta si ar putea duce la o solutie rapida. Toate cele bune, A. A. ps. iar ca aceasta mai sunt câteva „statui“, asezate tocmai în parcuri, (si altele la Muzeul de Arta) unde te duci sa te relaxezi si nu sa te umpli de imagini sexuale.

ANUNT

Mitropolia Moldovei si Bucovinei si Episcopia Romano-Catolica, Iasi organizeaza Zilele de Coferinte pe teme Pro Vita in perioada 30 aprilie – 1 mai. Conferintele se vor desfasura sambata, intre orele 12 – 19 si duminica intre orele 13 – 19, in Sala “Iustin Moisescu” a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. In fiecare zi vor avea loc trei conferinte. In prima zi, Dr. Almut Hefter (Germania) va dezvolta tema “Vocatia medicului si avortul”; Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila (Craiova) si Lect. Dr. Andreea Bandoiu (Bucuresti) vor vorbi despre “Sistemul de planning. Abordare Ortodoxa”, iar Dl. Wolfgang Hering (Germania) va sustine conferinta “Europa, incotro?…”. In cea de-a doua zi invitatii vor aborda urmatoarele teme: Conf. Univ. Dr. Cristina Gavrilovici (Iasi) “Aspecte etice in avortul terapeutic”, Dr. Almut Hefter (Germania) “Trupul meu, templu al Duhului Sfant sau instrument al placerii?”, Dl. Wolfgang Hering (Germania) “Vindecarea sindromului post-avort”. Va rugam sa mediatizati in newsletter-ul dumneavoatra, invitatia la acest eveniment, invitatie pe care v-o trimitem in atasament. Va multumim! Geanina Ungurianu, Presedinte Asociatia Primul Pas, Iasi.

SCUZE

Ne cerem scuze pentru ca editia din saptamina aceasta a fost emisa astazi nu joi cum apare ea de obicei. Intirzierea se datoreaza unor aspecte tehince.

HRISTOS A INVIAT!

Va spunem tututor „Hristos a Inviat!!”

AFR VA SOLICITA DOI LA SUTA

Va rugam directionati 2% din impozitele d-tre catre AFR completind fisierul alaturat. Sunt pentru o cauza buna si banii sunt folositi pentru scopuri de care beneficiaza intreaga tara. Procedura este simpla: http://www.alianta-familiilor.ro/doilasuta.html. Aceasta procedura nu inseamna ca veti plati ceva in plus sau ca veti plati ceva ce n-ar trebui sa platiti. Suma indreptata catre AFR provine din impozite deja retinute de Stat.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

„Inc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.”
Lucian Blaga.

Sarbatorit pe 24 februarie, Dragobetele, Divinitate mitologica, este asimilat cu Eros, zeul iubirii la greci sau Cupidon la romani. Este considerat fiul Dochiei, Baba Dochia fiind identificata cu intoarcerea primaverii, iar Dragobetele este inchipuit  ca fiind un barbat frumos, al carui suflet este cuprins de dragoste.
Zi a indragostitilor, inceput de primavara, acesta este Dragobetele!
Sarbatorit de tinerii satelor pana la mijlocul secolului al XX-lea la 24 februarie sau la inceput de martie, Dragobetele dateaza dinaintea aparitiei crestinismului. In mitologia dacilor, Dragobetele era petitorul si nasul animalelor, cel ce oficia in cer, la inceputul primaverii, nunta tuturor animalelor. Exista credinta ca in aceasta zi si pasarile ne-migratoare se strangeau in stoluri, ciripeau, se imperecheau si incepeau sa-si construiasca cuiburile. Cu timpul, de la pasari obiceiul a fost preluat si de catre oameni, Dragobetele ajungand sa fie considerat zeitate ce ocroteste iubirea si poarta noroc indragostitilor. Motivatiile preluarii au fost profunde, intrucat pasarile erau privite ca mesageri ai zeilor, cuvantul grecesc „pasare” insemnand chiar „mesaj al cerului”. El este Zeul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile carpatice, numit „Logodnicul Pasarilor”, dar si „Cap de Primavara”.
Se povesteste ca in jurul focurilor aprinse pe dealurile golase din jurul satelor, in aceasta zi se adunau  fete si baieti care discutau, glumeau si cochetau. Spre pranz, fetele coborau in fuga spre sat; fuga in unele parti era denumita „zburatorit”. Fiecare baiat urmarea fata care ii cazuse draga; daca o ajungea, urma sarutul in vazul tuturor, sarut ce semnifica logodna ludica, care de multe ori era finalizata cu logodna adevarata. De aici a ramas zicala: „Dragobetele saruta fetele!” Era un semn rau daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete fata sau baiatul care sa-i placa, era semn ca tot anul nu putea fi iubit.
Credinta populara romaneasa mai spune ca cei care participau la aceasta sarbatoare erau feriti de boli tot anul.
Astazi, sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul romanesc al sarbatorii Valentine’s Day, sau ziua Sfantului Valentin, sarbatoare a iubirii. Entitate magica asemanatoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferentiaza de blajinatatea Sfantului Valentin din traditia catolica, fiind un barbat frumos, aratos, cu un temperamentul navalnic.
Simtim de pe acum, in preajma acestei zile, un inceput in toate!  Pamantul se trezeste la viata, natura renaste. Soarele revarsa de pe acum o caldura mangaietoare, vantul sufla din plamanii sai aer mai cald, sangele isi schimba culoarea, inima – pulsatiile, o mireasma dulce se-mprastie pe carari, chipul bland al primaverii ne zambeste, mainile ei ne mangaie… Seva pomilor musteste, dragostea incepe sa domine pamantul. Zilele devin mai lungi si mai blande, natura incepe sa-si arate farmecul. In curand se va imbraca in hainele-i frumoase, va da coltul ierbii, copacii vor fi ninsi de flori albe.
Miros de inceput, miros curat, proaspat, miros de ghiocei, mirosul  dragostei…
Copacii saruta statornic vazduhul./ Aripi de gand saruta nevazutul./ Foame de saruturi, foame de-mbratisari…/  Pasarile, inoculate  cu virusul dragostei,/ se cauta falfaind din aripi,/ dansand printre crengile copacilor./ Iubirea mea respira/ prin vers si rugaciune.

Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina

By Paula Ioanide PhD
Portland, Oregon

When I was in my first year of college, I decided it might be wise to take an economics class. Understanding the operations of markets, supply and demand seemed like useful knowledge to have in an increasingly complex global economy. Besides, all the ‘successful’ types at the college seemed to be economics majors. I enrolled in the class and purchased the textbook. The professor had instructed us to read the first chapter of the textbook as our first assignment. Eager to be a good student, I opened the textbook and read the first sentence of the chapter. My stomach turned. I read it again to make sure that I had understood what I had read. I stared at that sentence for a long time, unable to move on to the next one. It said something like this: “This textbook presumes that the people are self-interested individuals seeking to gain the greatest advantages for themselves.”
I closed the textbook, returned it to the bookstore, and withdrew from the class. I could not go on studying a subject whose premise, in my view, was essentially faulty.
Probably most students were not disturbed by this fundamental premise in economics. But to me, the idea that we were merely ‘self-interested individuals’ stood in direct contradiction to my beliefs about humanity. I was not so naïve to think that people weren’t self-interested; the evidence was all around me. Yet, I wanted to believe that we were capable of something more than that; in fact, that God’s will for us was to surpass our own ‘self-interest’ and private gain so that we might serve others and God.
Much later in graduate school, I did end up studying economics. But instead of approaching the subject from the perspective on an economist—whose job is ultimately to figure out how to gain the largest profit rate for himself, his clients or his corporation—I studied economics in relation to cultural and political systems. I learned that ultimately economic policies are intricately related to people’s socio-political ideologies. And I learned that as ideologies change, so do economic policies.
Today’s economic scares—from rising oil prices and utility costs, to the chaotic stock market, to the recent near-meltdown of the two largest mortgage companies in the United States, Fannie Mae and Freddie Mac—is reminiscent of the United States in the 1920s. As most people know, the 1929 stock market crash led to the 1930s Great Depression. Many factors contributed to the crash, but the principal one was greed. Monopolies that had gained capital and wealth during the 1920s at unprecedented levels hit the ceiling and plummeted. Much like today, the housing market crashed due to people’s inability to pay mortgages. Several shifts in economic policies came about during the Great Depression, the most notable of which was Theodore Roosevelt’s 1932 New Deal.
Most people don’t know that the New Deal was established as a result of an organized movement led by inter-ethnic alliances between immigrants and other working class Americans. Historian George Lipsitz argues that the “culture of unity” that was created in the 1930s challenged the moral authority of dominant groups whose primary interests had been to gain excessive wealth at the expense of the working class majority. Some of the most important economic safety nets came out of the New Deal, among them Social Security, workers’ labor protections and rights, and the National Housing Act that established the Federal Housing Administration (FHA). By federally insuring mortgages and restructuring the federal banking system, the FHA made it possible for working and middle class Americans to become home owners for the first time. These benefits were disproportionately allocated, however, with 98% of FHA loans granted only to white Americans from 1934 to1968. Owning property in America turned out to be the best economic investment a person could make. It has been well documented that home ownership leads to intergenerational wealth accumulation, accounting for the disparities in wealth and education among different groups.
Since America is once again facing a housing market crisis, it is useful to know how we got here. Since the 1970s, economic policies in the US have generally shifted to serve the interests of large corporations, whose ability to move globally posed a number of problems nationally. These economic shifts came about in relation to political ideologies that have come to be known as “neoliberalism.” Essentially, the ideology of neoliberalism argues that serving the needs of most powerful and wealthy by placing fewer restrictions on the movement of capital—“freeing markets”—would produce benefits that would eventually “trickle down” to the less advantaged. An example of this would be to give tax breaks to corporations in exchange for staying in America instead of moving overseas. This was the ideology most ardently defended by Ronald Reagan, who initiated the movement to increasingly cut down federal “safety nets” in the name of reducing “big government spending.” But it was also an ideology followed by Bill Clinton, who initiated policies like NAFTA and the 1996 Welfare Reform Act, and continued the trend of shrinking the social welfare state. (The social welfare state includes insurance programs like Medicare and Social Security, public education, public works projects like the interstate highway system as well as programs for the poor like Food Stamps and Temporary Assistance for Needy Families).
Well, the relationship between corporate exponential profit seeking and a state whose role is theoretically to regulate and redistribute wealth is sort of like that between a child and a parent. The child wants more and more chocolate; the parent warns that eating too much chocolate will make the child sick; the child doesn’t listen and keeps eating more chocolate; finally the child gets sick.
Recently, the federal government had to take a parental role and rescue sickly Freddie Mac and Fannie Mae from going under by lending them $300 billion. The two companies hold or guarantee almost half of the nation’s mortgages, valued at $5 trillion. Corporate greed and the drive of ‘self-interest’ are some of the undisciplined children in this housing market meltdown. Wall Street, investors, companies in charge of regulating and overseeing mortgage loan approvals, and rating agencies all wanted to keep eating the chocolate produced by subprime mortgages and predatory loans (usually called fees). But the federal government hasn’t exactly been a good parent either, since it more often than not failed to enforce fair housing laws and regulations meant to stop unfair and predatory lending practices. The losers in this story are millions of people who have lost or will lose their homes. Particularly vulnerable were those who were working class, since they were the guinea pigs of the first wave of predatory loans. This is no small matter, since losing home ownership in America is virtually equated with losing opportunities intergenerationally.
Yet, as I mentioned at the beginning, economic policies don’t take place in a vacuum. Since the 1970s, the majority of Americans have participated and conceded to a culture that increasingly values private property over public goods. If one looks at changes in the taxation system, the annually shrinking budgets of public education from K2 to higher education, the falling infrastructure of public projects like bridges and roads, the closure of public parks and libraries, one thing is clear. For the past thirty years, Americans have disinvested from shared goods and have increasingly focused on their own private gain (and perhaps that of their families’). Additionally, a review of welfare policies indicates that any moral duty to help the poor has virtually disappeared. American attitudes toward the poor (the majority of who work full time but still cannot make ends meet) are defined more by contempt than empathy. The role of helping the disadvantaged has been left mostly to religious institutions and private charity organizations. As economic policies have produced an increasing gap between rich and poor, such religious institutions and charities cannot handle the numbers who need assistance.
It seems that the premise stated in my economics textbook—that people are essentially self-interested individuals striving for private gain at the expense of others—is truer today than at other times in American history. It remains to be seen whether this economic crisis, depending on how bad it gets, teaches us the consequences produced by a culture of valuing property over people. In the short term, participating in this culture yields the pleasures of eating chocolate, consumerism, and the status that comes with wealth. But in the long term, it produces consequences that inevitably lead to ethical emptiness. This is because valuing property over people—in its fundamental premise, if you will—requires that we serve ourselves before we serve others. It may even require (and it often does) that we exploit or denigrate someone so that we can serve our interests. Should we find ourselves reveling in the culture of valuing property over people, it may be wise to remember Christ’s warning: “One cannot serve both God and money.”

www.romaniantimes.com

In primavara anului 2006, in Niles, Illinois – o suburbie nordica a metropolei Chicago, lua fiinta singura, probabil, scoala romaneasca de muzica de pe continentul nord-american. Denumita Logos School of Music, aceasta este parte integranta din Logos Christian Academy, o institutie de invatamant romaneasca privata. A fost fondata in 1994, iar acum in cadrul ei sunt educati peste 150 de copii, incepand de la varste prescolare si terminand cu cei din clasa a 12-a de liceu.
Scoala romanesca de muzica este o pepiniera de viitori muzicieni, in care tinerii americani din familii de origine romana, dar nu numai ei, invata primele note muzicale, avand oportunitatea de a studia unul din numeroasele instrumente care alcatuiesc o orchestra de muzica. Daca la inceput existau doar 15 elevi si 7 profesori de muzica, in prezent numarul lor a crescut la 70 de studenti si peste 20 de instructori de muzica. O parte din acesti profesori sunt absolventi ai unor prestigioase universitati americane de profil din zona Chicago, precum Roosevelt University, Northwestern University, DePaul University sau Northern Illinois University, in timp ce altii sunt absolventi de ai Academiei de Muzica din Bucuresti, sau ai Conservatorului George Enescu din Iasi. Unii din acesti profesori activeaza si in institutii de profil din zona, precum Chicago Symphony Orchestra, Civic Orchestra, sau Chicago Symphony Choir.
Elevii care studiaza aici muzica sunt atat de nivel de scoala primara, cat si de liceu. Printre disciplinele care pot fi studiate se numara: istorie si teorie muzicala, activitate componistica, dirijorat, imnuri sau cantare bisericeasca. Programele oferite pentru incepatori sau avansati sunt atat de interpretare instrumentala, cat si de interpretare vocala. Elevi au oportunitatea sa isi exerseze aptitudinile muzicale in cele 15 ansambluri corale si instrumentale pe care scoala le are.
Seriozitatea si munca riguroasa a profesorilor si a elevilor le-a oferit acestora din urma sansa de a studia mai departe aceasta disciplina in diferite universitati din zona Chicago. Totodata munca lor a dat roade, fiind rasplatita la diferite concursuri de muzica, statale si nationale la care au participat.
Pe langa interpretarile din cadrul corurilor bisericilor romanesti din zona, acestia sunt invitati sa faca miniconcerte sau recitaluri pentru persoane de varsta a treia din unele aziluri de batrani, sa participe in diferite misiuni in afara Statelor Unite, sau la numeroase alte evenimente artistice comunitare. Pe langa acestea, Scoala de Muzica Logos organizeaza anual patru concerte majore. Cel mai popular, devenit deja o traditie in ultimii ani, este Concertul de Craciun, la care participa atat corul, cat si orchestra simfonica.
Anul acesta cei care doresc sa participe la concert sunt asteptati pe 11 decembrie, ora 7:00 p.m., la Romanian Baptist Church 484 Northwest Hwy, Des Plaines IL 60016
Marian Petruta

CONSILIUL  JUDETEAN  SUCEAVA
BIBLIOTECA BUCOVINEI
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA – FILIALA IASI
Organizeaza

IN MEMORIAM AUREL DUMITRASCU

FIARA  MELANCOLICA

Prezinta scriitoarea Angela FURTUNA.

Cu participarea lui Constantin SEVERIN

O opera literara salvata si Ingrijita cu contributia fratelui autorului, Ion DUMITRASCU si a scriitorilor Cassian Maria SPIRIDON, Adrian Alui GHEORGHE, Lucian VASILIU, Gellu DORIAN, Aurel ANDREI.

Joi, 11 noiembrie, ora 11, Biblioteca Bucovinei
Sala Sectiei de Arta

In aceasta toamna se Implinesc 20 ani de la plecarea Poetului si 55 de ani de la nasterea sa.

Aurel Dumitrascu este unul dintre autorii romani remarcabili, dar prea putin cunoscuti. Memoria geniului sau literar si etic nu trebuie sa se stinga. Cu aceste virtuti, artistul a Infruntat totalitarismul.
Adevarata opera a poetului este viata, credea Aurel Dumitrascu, la fel ca si Monica Lovinescu, ce atribuia exercitiului demn si vertical al vietii principala misiune a unui autor sub dictatura.

Date biobibliografice despre Aurel Dumitrascu:

n. la 21 noiembrie 1955, satul Sabasa, comuna Borca, judetul Neamt – m. la 16 septembrie 1990.

Debutul In revista Tomis, apoi publica In toate revistele romanesti. Intre 1983 – 1987 urmeaza Universitatea « Al. I. Cuza » din Iasi, sectia romana-franceza. Lucrarea de licenta are ca obiect poezia altor doi poeti romani prematur disparuti : Virgil Mazilescu si Daniel Turcea. Debutul editorial : 1984, cu volumul « Furtunile memoriei », Ed. Albatros.
Nu multe volume i-au urmat : Biblioteca din Nord,  Editura Cartea Romaneasca, 1986. Acest volum a primit Premiul « Mihai Eminescu » al Asociatiei Scriitorilor Iasi. In 1988 depune la Editura Cartea Romaneasca  volumul Mesagerul , care nu are Insa nicio sansa de aparitie, din cauza cenzurii.
In duminica de 16 septembrie, cu putin Inainte de a Implini 35 de ani, poetul se stinge din viata la spitalul Fundeni din Bucuresti, din cauza leucemiei. Este un final devastator, care la numai 33 de ani secerase altadata si pe marele muzician roman Dinu Lipatti. Este Inmormantat In satul natal, Sabasa, din Borca. (Copil al pamantului moldav, a refacut traiectoria Intunecata a creatorilor morti de timpuriu…Parea a-si IntImpina soarta soarta si prin interesele exegetice, Intrucat lucrarea sa de diploma la absolvirea facultatii iesene de filologie a fost consacrata unor confrati ce i-au premers In acest sfarsit abrupt de existenta, Virgil Mazilescu si Daniel Turcea -  cf. Gheorghe Grigurcu).
Ultima poezie scrisa de Aurel Dumitrascu, pe data de 12 septembrie 1990, In spitalul din Piatra Neamt, pare un poem-requiem :
« Altii o duc mai rau si traiesc mai mult/   sa vada soarele cum rasare. (Daca eu/   mai bine o duc voi muri timpuriu… ? si cati ani cu lama aceasta am umblat/  (si) altii citind rau credeau ca sInt/  setimental (un poet de la est !) – si /  daca lama care hacuieste creierul/  meu e un sentiment stupid atunci/  sInt un sentimental si nu IntImplator pe balcon seara ma gIndesc la /  scriitorul mishima. Nu avea nimic de ascuns./  Pe balcon stau cu o (pasare) moarta. »

Volumul Mesagerul va aparea postum, In 1992, Ed. Canova, Iasi. Manuscrisul, « pierdut » la Ed. Cartea Romaneasca, a fost refacut, dupa un « cuprins » din manuscrisele poetului, de catre fratele sau Ion Dumitrascu si scriitorul Adrian Alui Gheorghe ; Ingrijitorii editiei au fost Lucian Vasiliu si Aurel Andrei.
In 1995 apare al volum cu inedite : « Tratatul de eretica », la Ed. Timpul din Iasi (redactor Cassian Maria Spiridon), realizatorul selectiei si Ingrijitorul ei a fost Adrian Alui Gheorghe.
In 1991, In Anglia, apare o traducere din opera lui Aurel Dumitrascu Intr-o antologie de poezie romaneasca scoasa la ED. Forest. Apoi, In 1997, o traducere In limba maghiara, la Budapesta (alaturi de Aurel Dumitrascu, mai apar acolo Bogdan Ghiu si Ion Muresan).

Din 1994, la Piatra Neamt se desfasoara concursul national de poezie « Aurel Dumitrascu », debut In volum, pentru Incurajarea tinerelor talente scriitoricesti.

Numerosi critici si cronicari  au scris, comentat si laudat cartile poetului, prevazandu-le un destin notabil: Laurentiu Ulici, Mircea Martin, Gheorghe Grigurcu, Adrian Marino, Marin Mincu, Cezar Ivanescu, Victor Felea, Constanta Buzea, Traian T. Cosovei, Radu G. teposu, Val Condurache, Daniel Dumitriu, Constantin Pricop, Radu Saplacan, Nichita Danilov, Cristian Livescu, Nicolae Coande, Ion Zubascu, Lucian Vasiliu, Vasile Spiridon, Geroge Vulturescu, Gellu Dorian si multi altii.

In prezent, sub presiunea unor grave manipulari, are loc o Indepartare a publicului de adevaratele valori romanesti, Intre care se gaseste cu siguranta scriitorul si eseistul Aurel Dumitrascu.

TInarul artist face mici precizari

-    Am scris si poeme In care sInt fericit. Grecii persii
latinii au spus : glorie acestui barbat glorie lui.
Mama mea a spus : glorie fiului meu glorie fiului meu
fericit.
I-am lasat pe toti sa vorbeasca am laudat Intelepciunea
Ingenunchind In acele cuvinte am fost fericit. Zile Intregi
Impreuna am petrecut zile Intregi. Dintr-o carte veche m-a speriat
Un hohot de plIns.

(din ciclul Memorabilia, vol. Biblioteca din Nord, 1986)

Anul cel bun

Anul In care mori e anul cel bun. L-au asteptat si altii
s-au rugat pentru el au vrut sa ti-o ia Inainte Insa
tu ai ajuns linistit  In inima lui. Mai ales ai vrut
sa petreci cu femeia. E anul cel bun! In timp ce-si
despletea parul In vagi rotocoale de fum. Aveai haine
bune chiar obiceiuri bune de a purta haine bune – ai ales
din fiecare pe rInd – In oras ploaia zarva din dricuri.
si n-ai mai iesit ati surIs Impreuna cu vinul rosu din
cani. Pe urma n-a mai adaugat nimeni nimic. O fetita oarba
cInta la trompeta pe zid

Angela FURTUNA
BIBLIOTECA BUCOVINEI
PR 11 NOIEMBRIE ORA 11

Surpriza in Divizia A de hochei
Hocheistii brasoveni nu s-au prezentat la meciul de la Galati
Publicul prezent marti seara la Patinoarul Artificial din Galati a avut parte de o surpriza neplacuta: oaspetii de la S.C.M. Fenestela Brasov nu s-au prezentat pentru jocul cu C.S.M. Dunarea.

La ora 17.30, ora oficiala de disputare a partidei, arbitrii Gergely Leghel, Istvan Mathe si Peter Vilmos (Gheorgheni) au iesit pe gheata, au constatat lipsa echipei oaspete si  au asteptat – conform regulamentului – 15 minute venirea acestora.

Apoi, dupa ce timpul acordat regulamentar s-a epuizat, au angajat pucul  la centrul terenului pe care se aflau numai cei sase componenti ai echipei Dunarea, consemnand sfarsitul meciului. Observatorul federal, Octavian Corduban (Braila) a incheiat procesul verbal de constatare, iar secretarul Sebastian Dinu a consemnat neprezentarea in raportul oficial de joc.

Ramane de vazut ce va hotari Federatia, regulamentul fiind totusi clar: 5-0 pentru Dunarea. In continuare, galatenii vor juca trei meciuri acasa:
•    miercuri, 27 octombrie – cu Steaua,
•    vineri, 29 octombrie – cu Progym Gheorgheni,
•    vineri, 5 noiembrie – cu Sportul Studentesc.

Oricum, este o mare surpriza ca o echipa participanta intr-o competitie de acest nivel – Divizia A – sa nu se prezinte la joc!

Pana la hotararea Federatiei de specialitate, CSM Dunarea ocupa locul 4 in clasamentul primului esalon de hochei – cu 9 puncte (golaveraj 27-25), bilant rezultat din obtinerea a trei victorii si doua infrangeri.

Gh. Arsenie, M. Petrescu
Viata Libera, Galati
Meciul Fenestela Bra?ov – Dunarea Gala?i va fi rejucat

E adevarat ca regulamentul va da castig de cauza echipei noastre, insa, tinand cont de faptul ca mantinelele noastre sunt din lemn de salcam comunist, de faptul ca tabela merge ca locomotiva cu abur (scoasa din uz), ca nu avem apa calda si caldura in vestiare etc, s-ar putea ca urmatoarele meciuri sa le pierdem la masa verde. In aceste conditii ar fi bine ca meciul sa se rejoace la o data ulterioara, castigand in acest fel clementa federatiei la handicapurile noastre organizatorice.

Si pe domnii reporteri, cu tot respectul, i-as ruga, daca se poate, sa scrie despre conditiile jalnice de pregatire. Nu avem curent pentru antrenamente, caldura in vestiare sau apa calda. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca patinoarul este administrat de oameni care nu au nimic in comun cu sportul. Vreau sa trag un semnal de alarma pe aceasta cale si sa va spun ca daca aceste conditii vor continua, sporturile de iarna vor disparea.

Ce le oferim copiilor in loc ?! Aromaterapia, strada si lipsa de alternativa. Se merita oare ca pentru 50 de locuri de munca adunate intr-un SRL sa luam dreptul la sport si la performanta a catorva sute ori mii de copii. DE CE UN S.R.L. ADMINISTREAZA PATINOARUL?! NU CREDETI CA ACEST LUCRU ESTE MOTIVUL LIPSEI DE PERFORMANTA SPORTIVA? Ce stiu ei despre nevoile sportului?! Sunt oare interesati? Au fost vreodata?! Haideti sa spunem si noi adevarul. Sa nu ascundem totul si din barbati cu capul pe umeri si cu atitudine, sa lasam capetele in jos, spunand ca astea sunt conditiile – cu astea defilam. Ce s-a facut cu spatiile din patinoar? Dar cu terenurile pentru pregatirea sportiva? Ne plangem ca suntem bolnavi, ca nu avem unde sa ne ducem in timpul liber.

De ce oare? Pot fi meciurile de hochei ori concursurile de patinaj artistic o alternativa? Suntem la capatul rabdarii? Ce spuneti, sunt subiecte pentru un reportaj adevarat? Ori ne intereseaza doar constatarile si can-canul sportiv. Cand vom dezbate subiecte adevarate?!

Va multumesc pentru atentie si sper ca acest mesaj sa rascoleasca suflete, sa mobilizeze minti si sa porneasca initiative.

Cu respect, Cristi Munteanu – antrenor Dunarea Galati.

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

Am observat cat de dificil este sa examinezi in profunzime oamenii rai, din cauza naturii lor care-i face sa evite lumina. Probabil ca avem mai multe de invatat din esecuri decat din succese. Prin structura sa naturala, omul este o fiinta inferioara. Aceasta inferioritate – pe care si-o constientizeaza ca pe un sentiment de neimplinire si de insecuritate – actioneaza permanent ca un stimulent in directia descoperirii unei cai de adaptare la viata, pentru a-si crea situatii in care sa fie echilibrate dezavantajele pozitiei sale in raport cu ceilalti. Aici este vorba de organul psihic care are capacitatea de a realiza o compensare si, prin aceasta, adaptarea la situatii noi. De exemplu, saracia este compensata prin inteligenta, o imbracaminte proasta – prin curatenie, uratenia – prin virtute etc. Asadar, compensarea inglobeaza manifestari prin care tu, de cele mai multe ori, maschezi sau inlocuiesti unele caracteristici deficitare cu calitati obtinute prin activarea altor resurse de actiune.
Defecte sau calitati
Cati dintre voi nu va considerati inferiori, in anumite privinte, si nu incercati sa biruiti acest sentiment de inferioritate prin depunerea de eforturi suplimentare, adeseori indarjite, in scopul compensarii sau supracompensarii insuficientelor fizice sau psihice de care suferiti. Insa, oricat de multe calitati ar avea cineva, ele se pierd, de cele mai multe ori, in mijlocul oamenilor lipsiti de calitati. Cate persoane nu abuzeaza de avantajele cu care le-a inzestrat natura si succesele lor le devin potrivnice pentru ca le transforma cu buna stiinta in dezavantaje. Cel mai bun exemplu – subiect pe care fiecare dintre voi il discutati la o mica „barfa” – este acela al unei femei frumoase care, in loc sa-si intemeieze o familie sau sa aiba o relatie stabila, face prostitutie. Sau exemplul unui barbat puternic care, in loc sa munceasca, se ocupa de talharie. Si exemple sunt destule. Este neplacut cand natura iti da insusiri deosebite si alese, iar tu le strici cu buna stiinta sau din ignoranta, iar apoi dai vina pe soarta.
Refugiul in imaginatie
Este modul cel mai frecvent in care compensarea deficientelor si insatisfactiilor tale isi gaseste o rezolvare de moment: in planul imaginatiei si reveriei. De cate ori o serie de dificultati nu te-au incercat pe plan psihic si le-ai compensat prin vise, afabulatii mediocre sau rafinate, prin excitatiile produse de alcool, tutun, cafea, droguri etc., incercand sa gasesti o satisfactie de substituire in raport cu unele inferioritati fizice, intelectuale, sociale, sau cu unele frustrari traite acut in speranta mentinerii prestigiului personal, a cresterii autostimei si acoperirii defectelor. Oricare ar fi deosebirea ce apare intre o deficienta sau alta, intre o insatisfactie sau alta, exista totusi o anumita compensatie de bine si rau, care le va face egale si care cere o compensare permanenta.
Modalitati de compensare
Insuficientele sau deficientele care pentru tine pot fi surse de neplacere, pot fi compensate prin doua tipuri de contracarare. Un prim mod este acela prin care deficientele sunt compensate prin mijloace luate din alte zone. De exemplu un nevazator suplineste insuficienta vederii prin dezvoltarea exceptionala a chinesteziei, a simturilor auditiv, olfactiv, tactil, vibrator si care ii permit o relativa orientare in mediu. O alternativa de compensare este cea de aparare si consta in elaborarea unor strategii prin care se pot evita sau reduce starile conflictuale: frustratii, anxietati, stres. Daca vei urmari mentinerea prestigiului personal, cresterea autostimei, vei recurge la mecanisme de aparare compensatorii. De exemplu persoanele mici de statura devin, prin compensare, agresive si tiranice. In plan patologic, persoana slab inzestrata sub anumite aspecte si cu realizari insignifiante se considera, fie savant, fie vedeta in muzica sau sport, adulata. De aceea, te temi de incriminari cu aceeasi intensitate cu care esti insetat de a fi aprobat in ceea ce faci.
Aparentele in lupta cu deficientele
Aparentele sunt, fara indoiala, inselatoare, dar ele sunt vizibile… si adesea dureroase. De cele mai multe ori incerci sa demonstrezi celor din jurul tau ca totul iti merge din plin, ca esti fericit mai mult decat ar crede ei, ca ai o sanatate de fier, ca statutul tau social este diferit de al vecinului, ca ai o familie de invidiat si multe altele de acest gen. In sinea ta stii foarte bine cum stau lucrurile, insa incerci pe orice cale sa demonstrezi contrariul. Nimic rau, in acest mod de abordare a propriei vieti, numai ca tot tu esti cel care, ajuns acasa, ori te feliciti pentru rolul jucat in societate, pentru modul cum ai reusit sa folosesti masca, ori ai o unda de regret ca nu poti fi, in realitate, ceea ce vrei sa pari. Astfel de framantari ti se vor intipari in memorie si de cele mai multe ori iti vor crea o stare de nefericire.
Rasplata deficientelor: statut si diplome
Incercarea ta de a strange diploma dupa diploma in speranta ca vei fi mai fericit/a, nu iti va folosi la nimic. Cat despre apartenenta la o clasa sociala, ea influenteaza fericirea in acelasi fel ca banii: o data iesita din mizerie, ascensiunea pe scara sociala nu aduce cu ea mai multa fericire, dar nici nu rapeste mai multa. Fericiti cei saraci cu duhul? Inteligenta nu are nici ea efecte notabile asupra starii de bine si a fericirii. Studiile recente asupra inteligentei emotionale au demonstrat deja acest lucru: cineva poate fi inteligent si foarte nefercit. Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel care nu a dat dovada de inteligenta in toate domeniile si in toate etapele vietii sale, a recunoscut faptul ca inteligenta este aproape inutila celui care n-o are decat pe ea.
O alta aparenta: tineretea.
Nimic nu imbatraneste mai repede ca fericirea. Dar daca este exact invers? De altfel, poti sa observi ca daca inversezi cele doua cuvinte, aceasta afirmatie ramane valabila. Poate crezi ca aceasta capacitate in realitate – de a fi fericit – se pierde odata cu inaintarea in varsta. Este doar o iluzie, pentru ca, de fapt, aceasta stare este asociata cu starea de liniste si calm a celor mai in varsta. De fapt, fericirea poate sa sporeasca cu varsta care poate influenta tipul de fericire pe care ai tendinta sa il cauti si sa-l apreciezi – fericirea calma fiind preferata fericirii zgomotoase. De cele mai multe ori, varsta nu are o influenta directa asupra posibilitatii de a fi fericit. Multi oameni, de departe, par ceva, iar de aproape, nimic. Oamenii nu trebuie judecati dupa aparente.
Frumusetea si sanatatea, obsesia deficientelor
Fericirea, succesul si starea de bine sunt legate cel mai mult de sanatatea perceputa decat de sanatatea fizica, in sens strict. Ipohondrii, convinsi ca sufera de boli pe cat de fatale, pe atat de greu de depistat, sunt, astfel, profund nefericiti, desi, obiectiv vorbind, sanatatea lor este buna. Cate prietene nu cunosti, pe care le stii suferind de o boala cronica teribila si care reusesc, cu toate acestea, sa se bucure de viata. Unii dintre voi chiar se dovedesc capabili sa perceapa un handicap legat de o boala ca pe o problema care trebuie infruntata, iar apoi ignorata, si nu ca pe o nedreptate sau ca pe o drama care v-a lovit si asupra careia trebuie sa va canalizati intreaga energie. In acelasi context, al aparentelor, se afla si frumusetea care nu este (pentru femei) decat promisiunea fericirii, iar viata te-a invatat ca multe promisiuni nu sunt respectate. Frumusetea, chiar daca ii este de ajutor fericirii, nu-i este niciodata garantie. Ca femeie, ai tendinta sa crezi ca o prietena cu aspect placut este mai simpatica, mai inteligenta, mai competenta decat tine. Oare din acest motiv este mai fericita decat tine?