www.saltmin.com

by Madalina Corina Diaconu
Washington D.C., USA

Prima vizita oficiala in SUA a prim minstrului Republicii Moldova, domnul Vladimir Filat, a avut loc în perioada 19 – 23 Ianuarie 2010. Însotit de Ministrul Afacerilor Externe si al Integrarii Europene, domnul Iurie Leanca, precum si de Ministrul Economiei si Comertului, domnul Valeriu Lazar, delegatia a participat la o serie de întâlniri în Washington, dintre care mentionam “Centrul pentru Strategie si Studii Internationale”, unde s-a discutat pe marginea prezentarii programului “SUA si Moldova, construirea unui parteneriat de oportunitate” si Comisia Helsinki, unde au fost puse in discutie “Schimbarile si directiile democratice din Moldova”, prezentare la care au participat senatorul Benjamin L. Cardin (D-MD) si congressman-ul Alcee L. Hastings (D-FL).
Cea mai importanta întâlnire din capitala americana, a avut loc la data de 22 Ianuarie, în prezenta secretarului de stat al SUA, doamna Hillary Rodham Clinton, moment în care s-a semnat acordul cu “Millenium Challenge Corporation” (MCC) prin care Moldova primeste un ajutor de 262 milioane de dolari din partea SUA, într-o perioada de cinci ani, pentru dezvoltarea sectorului agricol si al drumurilor.
“Vrem sa construim o societate bazata pe toleranta” au fost cuvintele premierului Vlad Filat, referindu-se la viitorul politic al tarii sale, precum si al noilor oportunitati în cadrul relatiilor SUA – Moldova. Acordul MCC reprezinta în acest caz, un exemplu tangibil al prieteniei si parteneriatului între cele doua tari.
În seara aceleiasi zile, premierul Vladimir Filat a fost întimpinat de catre membrii comunitatii basarabene din zona Washington-ului, cu traditionala pâine de casa. Un gest care a deschis un dialog prietenesc între premier si membrii comunitatii, acestia din urma exprimându-si gândurile pozitive, dar si negative cu privire la relatiile de colaborare dintre noua conducere a Republicii Moldova si reprezentantii sai in SUA. Au fost aduse în discutie si idei care ar putea ajuta la intelegerea si integrarea mai rapida a noilor tendinse democratice în rândurile celor care pâna în prezent au trait sub reguli comuniste. S-a subliniat si necesitatea unui sistem de reintegrare a tinerilor reveniti în Moldova dupa studiile în strainatate si ajutarea acestora pentru a folosi cunostintele acumulate în timpul studiilor peste hotare în beneficiul tarii. Timpul scurt acordat acestei întilniri nu a putut acoperi toate întrebarile celor prezenti, însa în final, participantii s-au aratat multumiti de întrevederea cu premierul pe care l-au ales din dorinta de schimbare si integrare a Moldovei în noile directii ale lumii moderne.

Popularity: 5% [?]

- Stiu ca anul trecut ati fost invitat in SUA. Care a fost scopul vizitei si daca puteti spune cateva din punctele aflate pe agenda.

C.D.: Anul trecut a fost primul contact bilateral la nivel inalt dupa instalarea noii administratii democrate la Casa Alba. Aceasta vizita a fost extrem de importanta pentru Romania. Am reluat astfel dialogul politic la varf cu partea americana dupa schimbarea administratiei. Obiectivul nostru este sa consolidam parteneriatului strategic dintre Romania si SUA si sa identificam proiecte noi in care sa colaboram, pe masura potentialului nostru si a relatiei mature care leaga cele doua tari. Am avut intalniri cu secretarul de stat Hillary Clinton, consilierul pentru securitate nationala al vicepresedintelui SUA, Anthony Blinken, cu subsecretarul pentru afaceri politice al secretarului apararii, Michelle Flournoy, si cu membri proeminenti ai Congresului american (Richard Lugar, co-presedintele Comitetului pentru Relatii Externe al Senatului, Benjamin Cardin, Solomon Ortiz, presedinte al Caucus-ului pentru Romania din Camera Reprezentantilor si presedinte al Subcomitetului pentru Pregatire din cadrul Comitetului pentru Forte Armate, Joe Wilson, membru al Caucus-ului pentru Romania si membru in Comitetul pentru Afaceri Externe, Robert Wexler presedintele Subcomitetului pentru Europa din cadrul Comitetului pentru Afaceri Externe al Camerei Reprezentantilor.Pe agenda discutiilor au figurat teme legate de cooperarea in teatrele de operatii din Afganistan si Irak, precum si aspecte de interes prioritar in relatia bilaterala, cu accent pe aprofundarea componentei economice a parteneriatului strategic bilateral. Vizita a prilejuit, de asemenea, un amplu schimb de vederi pe ansamblul chestiunilor de interes comun de pe agenda internationala, o atentie speciala urmand a fi acordata evolutiilor din zona extinsa a Marii Negre.
De asemenea, am avut intrevederi si cu reprezentanti ai unor think-tank-uri prestigioase de la Washington. Am sustinut un discurs la think-tank-ul Atlantic Council, pe teme regionale de interes, ce a fost urmat de o sesiune de intrebari si raspunsuri. Am avut o vizita la Muzeul Memorial al Holocaustului, ocazie cu care am avut discutii cu Sara Bloomfield, directorul muzeului; Paul Shapiro, director studii avansate; Radu Ioanid, director programe arhivistice.
Am avut intalniri si discutii cu membri ai comunitatii romano-americane din zona Washington DC, cu lideri ai comunitatii si cu jurnalisti romano-americani.

- In discutiile avute s-a abordat situatia vizelor acordate romanilor?

C.D. : Situatia vizelor a fost unul din principalele puncte de pe agenda mea. Noua administratie a SUA are un interes cu totul special privind intarirea Parteneriatului Strategic cu Romania si au afirmat ca eliminarea vizelor pentru romani este “top on the agenda”. Semnalele au fost foarte pozitive în acest sens, mai ales ca rata de respingere a vizelor solicitate de cetatenii români a scazut foarte mult. Cred ca întregul fundal al relatiilor dintre România si SUA ne poate încuraja în ideea de a promova si de a avea o decizie cu privire la libera circulatie a cetatenilor români în spatiul american.

- Stiu ca ati avut o intrevedere cu senatorul Richard Lugar, co-presedinte al Comitetul pentru Relatii Externe al Senatului SUA. Ce a rezultat din aceasta intalnire pentru Romania?

C.D.: Chiar Domnia Sa este cel care a afirmat ca problema eliminarii vizelor pentru romani este “top on the agenda” pentru partea americana. Au fost discutate in detaliu elemente privind proiectia strategica romano-americana din zona Marii Negre, cea a Asiei Centrale si a Orientului Mijlociu. Partenerii Romaniei sunt extrem de interesati sa afle evaluarile Bucurestiului in ceea ce priveste vecinatatea estica a spatiului nord-atlantic. Am prezentat cu aceasta ocazie o ampla analiza, dar si viziunea Romaniei in legatura cu evolutiile economice, politice si strategice din vecinatatea tarii noastre.

- Daca ati fi Presedintele Romaniei, care credeti ca ar fi principala dorinta a romanilor din diaspora?Ce le-ati oferi, in primul rand?

C.D.: Demnitatea! Asta as urmari sa le redau! Demnitatea, mandria de a apartine acestei tari. Cred ca s-au saturat sa fie bataia de joc a guvernantilor care-si amintesc de ei doar inainte de alegeri, doar in campaniile electorale. As vrea sa le ofer motivele necesare pentru a se intoarce in tara, si aici ma refer la tinerii plecati la studii, as vrea sa avem suficiente locuri de munca pentru ca romanii sa nu se mai transforme in sclavi, fiind nevoiti sa-si lase aici copiii in timp ce ei muncesc prin straini pentru a le putea oferi o existenta mai buna decat a lor. Acesta ar fi primul punct pe agenda mea.

- Sunteti o figura eleganta pe scena politica romaneasca, cu un stil pe care nu prea il regasim la colegii dumneavoastra. Este un atu sau din contra, va exclude din grupurile politice?

H.E., C.D.: va multumesc pentru aprecieri.. Da, este un atu pentru afdevarata lume politica. In nenumaratele contacte avute in afara granitei am reusit tocmai datorita acestui stil politic sa pot face negocieri foarte profitabile pentru Romania si am putut avea un limbaj comun cu toti cei cu care m-am intalnit. Cat despre excludere, da, ma exclude din gastile politice dambovitene care au drept punct comun arivismul, propriul interes politic, smecheriile de putere si manipulare. Si ma bucur ca sunt exclus din aceste gasti de interes, nu a facut si nici nu voi face tranzactii cu principiile mele atat ca am, cat si ca om politic. Eu cred ca demnitatea trebuie sa ne caracterizeze si daca pentru un anumit timp ocupam o functie, aceasta se datoreaza exclusiv celor pe care ii reprezentam acolo, a oamenilor pe care ii chemam sa ne voteze, si ar fi bine sa ne amintim mereu ca interesele lor trebuie sa le reprezentam si nu pe ale noastre. Din pacate in politica damboviteana ne-am obisnuit sa consideram puternic un om care poate da cat mai tare cu pumnul in masa, un posesor al unei voci cat mai stridente si cat mai puternice in decibeli, unul care sa poate face cat mai multe manevre politice si capabil de manipulari murdare. Ei bine, eu nu sunt si nici nu voi fi tipul acesta de om politic. Eu cred ca puterea si forta unui om politic deriva din capacitatea lui de a reprezenta cat mai demn si onorabil tara sau un segment al populatiei, din capabilitatile intelectuale traduse in legi sustenabile, in masuri sociale, in proiecte de viitor profitabile pentru cei pe care ii numim „electorat”.

Popularity: 25% [?]

by Rodica Stan
Madison Heights, Michigan

Toti dorim, constient sau nu, sa avem confort. Speram adesea sa fi depasit situatia societatilor primitive în care oamenii munceau doar pentru hrana si adapost. Toti credem ca viata nu consta doar în lupta pentru supravietuire. Trebuie sa fie ceva mai mult. Si adesea acest ceva “mai mult”, noi îl consideram a fi confortul. ”Daca as avea asta, daca as avea cealalta…” spunem adesea. Si asa, fie nu mai cunoastem nicio limita si ne dorim din ce în ce mai multe, pierzând bunul simt al limitei de confort, fie ne facem de buna voie robi muncii pentru a achizitiona acel ceva ce ne-ar putea garanta confortul, fie ne plafonam atingând confortul însusi. Confortul, prin urmare, nu este decât saltul spre moartea sufletului, o moarte ce nu ne lasa nici macar constiinta ca odata am fost vii.
Îmi amintesc de papusa copilariei mele. Bunicul din partea mamei facuse razboiul. Era în Rusia. O bomba tocmai aruncase în aer un magazin cu jucarii. O ploaie de tarâna, moloz si cioburi cazuse peste bunicul meu. Când a ridicat capul, lânga el, la o distanta de un brat, de sub tarina si cioburi, zari zâmbetul inocent al unei papusi. Un zâmbet ce se încapatâna sa persiste în ciuda mizeriei, durerii, frigului si terorii. Era o papusa de cârpe. Asa cum statea, înca culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat papusa, a scuturat-o de tarina si privind-o mai atent, si-a amintit de zâmbetul fiicei lui. Aproape instinctual a pus papusa la piept, sub vestonul hainei, sa o pastreze ca dar pentru fiica lui, mama mea. A purtat acea papusa la piept tot razboiul, mai bine de doi ani. Asa am mostenit eu papusa de la mama. Numai ca papusa copilariei mele nu mai avea nici ochi, nici gura si nici nas, le pierduse probabil la frecusul cu haina bunicului. Dar l-am rugat pe bunicul sa le deseneze cu creion chimic. Ce bucurie sa ai o papusa cu ochi si nas si gura. Aceasta papusa mi-a luminat copilaria. O chema Ana si îi facusem o paturica cu care o înveleam în fiecare noapte. Aveam si eu o grija, grija papusii. Anii au trecut, eu am mai crescut si am vazut o fetita îndestulata ce primea câte o papusa aproape în fiecare zi de la mama ei. Vazusem la ea dorinta nepotolita de a avea ceva mai mult. Însa bucuria ei nu tinea decât câteva minute, minutele în care papusa stârnea o mica curiozitate prin noutatea ei. Toate acele papusi fara nume si fara paturici, si fara cineva care sa le înveleasca, sfârseau într-un sac anonim, aruncate la gramada, contorsionate grotesc, uneori fara picioare si mâini. Am vazut atunci la fetita aceea o lipsa a atasamentului, a prieteniei si a milei. Îndestularea si dorinta împlinita de “mai mult” omorâse ceva în sufletul ei de copil.
Nu la mult timp dupa ce am ajuns în America, eu si sotul meu am vizitat niste prieteni plecati din România de vreo 10 ani. Dumnezeule, aveau o casa ca un palat! Un pod imens în interior traversa partea de sus a living-ului si unea cele doua aripi ale casei. Spatii imense! Am vizitat toata casa, totul era într-o ordine desavârsita. Totul parea un muzeu! M-a cuprins întristarea – ma uitam în jur sa caut urme de viata, o carte deschisa, un pullover lasat la întâmplare pe speteaza unui scaun, o geanta aruncata în fuga într-un fotoliu… nimic… Am bolborosit ceva catre sotul meu când am aflat ca imensa baie cu jacuzi nu era folosita decât o data pe an, dar am pastrat un ton jos si o voce scazuta, aproape inperceptibila. Pastram linistea ce se cade pastrata în urma cortegiului mortuar. Mi se parea ca o bomba distrusese orasul si oamenii si ca doar aceasta casa ramasese în picioare cu o monumentalitate ridicola ce incerca sa sfideze moartea, sa ramâna în picioare victorioasa. Sa ramâna în picioare pentru ce? Nu mai avea nicidecum niciun rost… nu mai slujea nimanui. Lipsa rostului ma chinuia. M-am oprit brusc si am privit chipul gazdelor mele. O adânca oboseala sapase cute adânci pe chipul lor. Nu numai atât, un grotesc al grabei în miscari, miscari repezite si dezordonatate ce aminteau de miscarile unui animal haituit… M-am cutremurat… Aproape nu mai ramasese nicio amintire pe chipul lor, o urma ca au fost si ei cândva oameni. Munceau zi si noapte ca sa plateasca rata la banca pentru frumoasa lor casa. Adesea el facea curse lungi de câteva mii de mile si era nevoit sa doarma în tir, îmbaiat sau nu, mâncat sau nu. A doua zi o lua de la capat strâns de robia muncii pentru confort. M-am întrebat atunci, la ce bun o casa asa frumoasa si mare pentru un om ce doarme în tir si vine acasa doar la o saptamâna?! Iata robia de bunavoie în iluzia confortului…
Dupa alte câteva luni am vizitat un alt prieten, tot în Statele Unite, un prieten ce studiase filosofia în Romania. Parea un om realizat; un job bun, o sotie iubitoare, doua fetite la scoli bune, o casa frumoasa si cocheta. Ba înca reusise sa-si aduca si parintii aici. Mi-am zis, oare asta sa fie visul american? Ceva însa contrasta izbitor cu toata aparenta realizarii. Desi vorbeam în româneste, ceva parca facea comunicarea imposibila, îmi dadea impresia unor disonante lingvistice. Îl uitase si pe Socrate si pe Kant si pe Kirkegaard. O plafonare a autosuficientei se citea pe chipul lui. O lipsa totala a dorintei facea sa emane mirosul greu al unui suflet statut. Privirea pierduse agerimea si voiciunea de odinioara. O lipsa a miscarii sufletesti îi încremenise chipul. Nimic nu mai amintea de bucuria conversatiilor de demult despre “ideile lui Platon”, sau “teza si antiteza la Hagel”. Totul devenise plat, inert… Atmosfera dadea impresia unui pian blocat pe nota “do” de jos. Atunci am realizat brusc, ca de fapt el murise, murise sufleteste demult. Doar corpul animat biologic se misca aidoma figurinelor de la teatrul de papusi. Iata un mort ambulant, mi-am zis. Un om pe-a carui cruce nu se va pune niciodata data reala a mortii.
Atunci am realizat ca procesul mortii sufletului nu este unul brusc, si nici moartea nu ti se înfatiseaza în culori sumbre. Este o cochetare cu moartea în fiecare clipa, în fiecare alegere, în fiecare simtire, ea nu vine în înfatisari monstruoase, ca asa te-ai lupta din rasputeri. Ea te ademeneste, te seduce, te acapareaza prin confort. Confortul îti anuleaza vigilenta si încet, încet, te anesteziaza în vederea mortii. Si nici macar nu stii ca ai murit, sa-ti fi ramas totusi constiinta mortii, dar moartea pare a lua cu ea si constiinta ca odata ai fost viu.

Popularity: 13% [?]

Fundatia Nadia Comaneci

COMUNICAT DE PRESA

Fundatia Nadia Comaneci împreuna cu Asociatia Viata Copiilor va sustine campania „Suflet pentru România”, intiata de prof. Mihaela Serban, prin organizarea unui teledon pentru strângerea fondurilor necesare dezvoltarii campaniei.

Campania «Suflet pentru România», lansata la finalul anului trecut, în cadrul «Galei Umanitatii», îsi propune sa strânga fonduri pentru sprijinirea copiilor strazii, orfani si abandonati, prin crearea si sustinerea unor centre de adapost si eduare dedicate acestora.

„În fata unei campanii precum «Suflet pentru România» nu poti ramâne indiferent, pentru ca ar însemna sa întorci spatele unor copii neajutorati, pentru care si o alinare constituie un sprijin extraordinar. Si am încredere ca, organizând acest teledon, vom putea sa le oferim acestor copii mai mult decât o vorba buna, sa le oferim o casa, o masa si un mediu familial în care sa creasca frumos. Pentru mine, în viata exista o dimensiune esentiala pentru a te simti cu adevarat împlinit: solidaritatea umana. Familia si prietenii reprezinta puncte-cheie în traiectoria personala si profesionala. În masura în care ai reusit sa-ti consolidezi aceste coordonate viata, sa te înconjori de dragoste si încredere, e imposibil sa nu iradiezi, sa nu comunici, la rândul tau, lumii, dragoste si încredere. Pentru noi si pentru toti cei care sunt alaturi de noi, ele pot fi rezumate într-un triptic: generozitate, gratie, gratitudine. De aceea, sper sa fiti alaturi de mine în sustinerea acestui proiect, pentru ca numai împreuna utem oferi o sansa acestor copii”, a declarat Nadia Comaneci.

Teledonul va avea loc în a doua jumatate a lunii aprilie si se va bucura de prezenta unor personalitati din lumea sportului si showbiz care, timp de 4 ore, vor raspunde la apelurile celor care vor dori sa faca donatii, orice suma fiind binevenita. Vedetele si-au exprimat deja dorinta de a face donatii pentru copiii abandonati si orfani, iar sumele colectate vor fi facute publice la finalul teledonului.

Totodata, în cadrul acestui eveniment, vor fi scoase la licitatie câteva tablouri donate de Alexandra Nechita, cunoscuta la nivel mondial drept Micuta Picasso, precum si alte obiecte oferite de vedete internationale, banii oferiti pentru acestea urmând sa fie folositi pentru derularea campaniei „Suflet pentru România” si a altor proiecte sociale initiate de Fundatia Nadia Comaneci.

Evenimentul va fi sustinut de institutii publice si private, precum si de oameni de afaceri din România si se va bucura de promovare în presa scrisa, radio si tv, urmând sa fie transmis în direct pe un post national de televiziune.

Conturile deschise de Fundatia Nadia Comaneci pentru strângerea fondurilor destinate campaniei „Suflet pentru România” vor fi facute publice de reprezentantii fundatiei înainte de eveniment si vor ramâne la dispozitia celor interesati si dupa încheierea teledonului.

Fundatia Nadia Comaneci

Fundatia Nadia Comaneci este o organizatie apolitica, nonguvernamentala si nonprofit, înfiintata la initiativa celei mai mari gimnaste a sportului românesc. Urmând modelul Nadiei Comaneci, o personalitate simbol a succesului, fundatia care îi poarta numele îsi propune sa încurajeze, sa sprijine si sa promoveze performanta, atât în sport, cât si în alte domenii de activitate, militând pentru o viata de nota zece pentru toate vârstele.

Campania Suflet pentru România

Campania «Suflet pentru România» doreste ocrotirea copiilor într-un mediu rezidential sau în centre speciale prin oferirea unor mese, asigurarea vestimentatiei si a tuturor lucrurilor necesare cresterii unui copil în conditii demne. În timpul sederii într-un astfel de centru, copiii, vor creste într-un mediu de viata decent, vor desfasura activitati educative cu educatori si asistenti sociali, eliminând totodata riscurile unei vieti fara adapost.

Virgil MUNTEANU
Director general Fundatia Nadia Comaneci
0744 3737 531
virgil.muntean@nadiacomaneci.eu
Bucuresti
4 Martie 2010

Popularity: 7% [?]

by Tudor Petrut
Los Angeles, California
Numai în statul California functioneaza peste 50.000 de fundatii si alte institutii non-profit care încearca sa acopere o raza incomensurabila de cauze nobile în întreaga lume. Iar californianul, de la cetateanul de rând la vedeta de cinema, sunt generosi în a sustine, mai ales pe cei saraci si suferinzi. Orfanii si copiii bolnavi de SIDA din România au fost mereu printre sarmanii ajutati de americani.
Numai ca, în timp, du rererea lor a fost umbrita de alte si de alte cauze, în alte colturi de lume. Cum poate atunce o fundatie pentru copiii din România, una dintre multe altele care au aparut si disparut în ultimele doua decenii, sa devina cea mai importanta si recunoscuta în sudul californian? Pentru cine a avut placerea sa o cunoasca pe Stefania Magidson nu mai exista nici un dubiu, fundatia Blue Heron este rodul unei generozitati din dragoste.
”Atât de mult din viata mea este alaturi de copilarie. Ma intereseaza bunastarea copiilor, multiplele fatete ale vietii lor diurne, si cum sa facem sa le fie mai bine”, se destainuie Stefania. ”Simt ca lumea lor e înca foarte aproape de lumea mea. Înca îmi place sa ma joc ascunselea.” Pentru ca este mama a doi copii minunati, Stefania le împartaseste simtul ludic. Dupa ce s-a casatorit cu cineastul Mark Magidson, producatorul celebrului documentar Baraka, tânara brasoveanca emigrata în SUA recunoaste ca: ”am fost expusa la generozitatea neconditionata prin care sa împartasim din bunastarea si bucuriile noastre cu cei nevoiasi, sa sustinem cauze nobile. Am învatat ca misiunea mea este sa ajut, sa încerc sa îmbunatatesc viata unor suflete tinere, uitate si abandonate. Sa le ofer sansa unor oportunitati.”
Multe din initiativele caritabile se adreseaza unor nevoi de moment, necesare pentru minima supravietuire. Spre deosebire de alte actiuni de caritate, Blue Heron a optat pentru o perspectiva. Alaturi de colaboratori si de donatori, Stefania investeste în viitor. ”Eforturile organizatiei noastre s-au concentrat asupra unui program de burse universitare, acordate unor tineri orfani sau abandonati care studiaza în universitatile din România. Este o initiativa inedita, care nu a mai fost implementata în tara pâna acum.” Aceasta gândire novatoare asigura nu numai un trai decent bursantilor, cât mai ales necesarul acces la educatie.
Prin intermediul fundatiei, tinerii nu numai ca supravietuiesc, dar mai ales îsi construiesc un parcurs prin care vor functiona activ în societate si în viata.  Prin aceasta perspectiva, Stefania a reusit sa impuna cauza adolescentilor români si sa genereze interesul american, dar si al conationalilor români stabiliti în SUA. De la fosta ei colega de scoala generala, Nadia Comaneci si pâna la Anastasia Soare, Petru Popescu sau Liliana Cerepnalkoski, români-americani s-au alaturat eforturilor fundatiei, sponsorizând câte un tânar student român. De putine ori de-a lungul timpului a reusit comunitatea româneasca sa se concentreze firesc în jurul unei initiative, si prin aportul comun sa genereze un program coerent si plin de succes. Si de sperante.
Este eminamente rodul unei munci neîntrerupte si al dedicatiei prin care Stefania reuseste sa mobilizeze energiile celor din jur. Mare amatoate si sustinatoare a artelor si artistilor, Stefania este mereu prezenta la manifestarile care celebreaza artisti de origine româna. Printre altele, dupa ce a produs un spectacol teatral în România, ea a concretizat un proiect în Los Angeles, spectacolul-monolog al lui Silvian Centiu intitulat ”A Transylvanian in Silicon Valley”, foarte apreciat de public si de critica. Mereu atenta la promovarea valorilor românesti, Stefania face parte din comitetul de organizare al anualului South East European Film Festival care mereu prezinta pu blicului californian filme românesti si pe realizatorii lor. Oricând o prezenta pozitiva în mijlocul comunitatii românesti, Stefania nu face politica. Echidistanta în comentarii, ea se refera cu aceiasi generozitate la nevoi sociale: ”Peste tot în lume se gaseste mâncare organica, naturala. România ar trebui sa se evidentieze în acesta ramura pentru ca are resurse agricole traditionale. Acest lucru ar putea deveni si un punct de atractie tu ristica. Din pacate, multe din lucrurile care se gasesc în România sunt importate, desi taranul român stie cum sa cultive produse de cea mai buna calitate.
Din pacate au disparut si produse care erau atât de specific românesti. E trist sa pierdem o asemenea oportunitate. Poate este unul dintre motivele pentru care românii pleaca la munca în strainatate. Si îsi abandoneaza familia si copiii.” Si ca de fiecare data când vorbeste despre copiii nevoiasi, Stefania nu îsi poate ascunde o lacrima. O picatura de dragoste prin care Stefania Magidson si fundatia Blue Heron încearca cu sârg si omenie sa ajute, sa tamaduiasca. Sa investesca, cu speranta, în viitorul unor tineri care într-o buna zi vor fi floarea unei tari de care suntem departe, dar întotdeuna aproape.
Sursa: www.gandaculdecolorado.com

Popularity: 8% [?]