Revista ARMONIA

Gladiatorii de la Dunarea Galati se pregatesc pentru unul dintre cele mai mari turnee europene de hochei pe gheata, ce se va desfasura la Riga, în capitala Letoniei, în perioada 30 martie – 1 aprilie 2012. Sportivii nostri de la grupa de vârsta U 12, însotiti de antrenorul Cristi Munteanu, vor întâlni în cadrul turneului alte 31 de echipe din Letonia, Estonia, Norvegia, Finlanda, Rusia, Belarus, Slovacia si Cehia, tari cu rezultate remarcabile în hocheiul pe gheata, câstigatoare a campionatului mondial: Finlanda – în 2011, Cehia – în 2010, Rusia – în 2009.

Turneul de la Riga se organizeaza din 2006 pentru grupele de vârsta U10 – U18. Fiecare echipa participanta la turneu va juca cel putin 7 meciuri, cu un program ce va începe de vineri, la 7.00 dimineata si se va sfârsi duminica la ora 19.00. Echipa poate include un maxim de 22 de jucatori (inclusiv portarii). Gladiatorii vor avea în componenta urmatorii jucatori: ZLATE CIPRIAN, ANDRISOI IONUT, PETRICA DRAGOS ALEXANDRU, DIACONU DENIS PETRE, GHETAU ANDREI, GHEORGHIES ROBERT, GRIGORE FLORIN, BOSNA EDWARD ANDREI, ANDRISOI ANDREI, BUHOLTANU MARIAN, IORGA PAUL, GHEORGHE REMUS, MLADIN CLAUDIU, MAFTEI RAUL, BALABAN ROBERT, FLOREA VICTOR, VÂNaTORU MaDaLINA, VOICU ANA, BOBU BIANCA, CARAMAN ALEXANDRU, DROZAN ALEXANDRU, SIMIZ EDUARD.

Majoritatea meciurilor vor avea loc în complexul sportiv “Volvo Sporta Centrs” din Riga, aflat în apropierea centrului orasului, “Inbox Arena” sau “Akademija Arena”.

Editia a VI-a din 2011 a Turneului de la Riga a gazduit 127 de echipe din 18 tari (Finlanda, Suedia, Cehia, Slovacia Germania, Norvegia, Danemarca, Letonia, Rusia, Franta, Austria, Elvetia, Anglia, Belarus, Estonia, Lituania, Ucraina si Polonia), la 8 grupe de vârsta diferite. In acest an turneele se vor desfasura de-a lungul a 5 weekend-uri, începând cu 30 martie si terminând pe 29 aprilie 2012.

La U12 s-au format 8 grupe a câte 4 echipe fiecare.

Gladiators Dunarea Galati va juca în grupa B alaturi de H.K. Prizma (Letonia), Kiekko Vantaa White (Finlanda) si VHK Vsetin (Cehia), urmând ca, în functie de locul ocupat în grupa, sa-si cunoasca adversarii pentru urmatoarele patru jocuri. Meciurile se vor juca pe durata a 3 reprize de câte 15 minute fiecare.

Vineri, 30 martie, gladiatorii vor juca pe patinoarul A din complexul “Volvo Sporta Centrs”, primul meci alaturi de letonii de la H.K. Prizma la ora 10.45; la ora 16.15 se va disputa meciul cu echipa finlandeza Kiekko Vantaa White, iar la ora 20.00 cu al treilea adversar din grupa, cehii de la Vsetin.

http://hocheigalati.com/

La invitatia si cu ajutorul dlui Corciova Ionel, un cunoscut prieten al hocheiului din Galati, echipa U12 Gladiators Dunarea Galati, antrenata de Cristi Munteanu, a avut in perioada 8-12.01.2012 un turneu de pregatire in Austria, la Viena. In ciuda faptului ca sportivii nostri au plecat cu sansa a doua, hocheiul austriac fiind ca infrastructura si valoare sportiva net superior celui romanesc, gladiatorii de la Dunare au avut un parcurs remarcabil castigand 3 din cele 4 jocuri disputate. Daca in prima zi, galatenii au fost spectatorii unui meci din extraliga austriaca (UPC Viena Capitals & Graz 99ers ), urmatoarele 4 zile au fost pline de emotiile jocurilor copiilor. Primul meci, cel cu WEV-Wiener Eishockey Verein U12 (echipa de traditie din Viena), antrenata de Aurel Voican (crescut ca jucator de hochei in Galati, capitan al echipelor nationale de hochei U18 si U 20 , generatia ’69), avea sa fie primul si ultimul esec al acestui turneu de pregatire , echipa galateana cedand cu 7:8, al doilea meci in compania aceleiasi formatii a fost o revansa obtinuta cu scorul 10:9. Ziua a treia a fost randul echipei Viena Capitals U 11 ( antrenata de un alt fost international roman Antal Csaba generatia ’67, fost coleg de echipa cu Marius Gliga si Antal Koecz) sa infrunte galatenii , vienezii au cedat cu un scorul de 16:7, recunoscand superioritatea echipei din Galati. Ultimul si cel mai puternic joc al turneului a fost disputat in compania echipei U13 WEV-Wiener Eishockey Verein, echipa care are in componenta jucatori vicecampioni ai Austriei de anul trecut. Desi nimeni nu dadea sanse de castig gladiatorilor, acestia s-au autodepasit si au castigat in stil de viitori campioni cu 7:5 (pe reprize 2:0, 4:3, 1:2). A fost un meci in care toti cei prezenti : jucatori , antrenori, parinti, sponsori si simpatizanti ai echipei, cu emotie in suflet, s-au simtit mandri ca sunt romani. Remarcatii acestui turneu din echipa noastra au fost: PETRICA DRAGOS, DIACONU DENIS, ZLATE CIPRIAN, BOSNA EDWARD, MAFTEI RAUL, ANDRISOI ANDREI, GRIGORE FLORIN, VANATORU MADALINA, GHETAU ANDREI , ANDRISOI IONUT…
Dorim in final sa multumim familiei Corciova care a asigurat cazarea , masa, biletele la meciul de seniori si care a fost promotorul acestui turneu, dlui Alexe Gheorghe un nou prieten al echipei de copii din Galati care a fost parte la initiativa dlui Corciova, dlor Aurel Voican si Antal Csaba pentru seriozitatea cu care au tratat acesta campanie a micilor gladiatori.

http://hocheigalati.com/

CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL „DUNAREA” GALATI are placerea sa va invite la concursul de hochei pe gheata  – ,,CUPA GLADIATORILOR” -  ce se va desfasura la patinoarul artificial din  Galati la categoria de vârsta U12 în perioada  16 – 17 –18  Decembrie 2011.
Pentru desfasurarea în bune conditii a concursului va facem cunoscute urmatoarele precizari :
1. Numarul de echipe înscrise nu va fi mai mare de 8, iar fiecare echipa nu va avea un numar mai mare de 18 juc?tori.
2. Echipele vor fi dispuse în doua grupe trase la sorti si vor fi incluse în urmatoarele grile:

Meciuri finale

3. Durata de desfasurare a unui joc va fi de 2 reprize a câte 20 de minute, fara oprire.
4. Punctajul se va acorda dupa cum urmeaza: 3 puncte (echipa victorioasa), 1 punct (meci egal) ai 2 puncte pentru echipa care castig? în umra a trei suturi de penalitate, ce se vor executa imediat dupa durata regulamentara de joc în caz de egalitate.
5. Se va respecta regulametul  federatiei internationale excluzând (offsaid-ul, degajarea interzisa, penalitatile de 2 minute vor fi cronometrate 1 minut).
6.  Va exista un singur arbitru si un singur auxiliar pentru fiecare meci.
7.  Durata de desfasurare a jocurilor sa fie de 2 reprize a câte 20 de minute stop time, pauza între reprize sa fie de 10 minute.
8.  Toti jucatorii vor fi premiati cu diplome,  primele trei echipe cu cupe, iar cei mai buni cinci jucatori si cel mai bun portar vor primi distinctii.
9. Cazarea si masa  echipelor participante  le  vom putea organiza contra unor costuri acceptabile.
10. Data limita la care se pot face confirmarile de participare este  6 Decembrie, primele sase solicitari vor fi luate în considerare.
11. În eventualitatea  cresterii numarului de echipe ramânem deschisi modificarilor.  Vor fi acceptati în competitie doar sportivii nascuti în anul 2000 si mai mici. Rugam în mod expres sa se respecte aceasta cerinta (exceptia facând-o fetele la care anul de vârsta poate fi cel mult 1998) .
12. Pentru centralizarea datelor, îi rugam pe cei interesati sa trimita confirmarea de participare cu numele si datele de nastere ale copiilor.

http://hocheigalati.com/

Academia Corciova – Munteanu este unul dintre cele mai ambitioase proiecte care a început sa prinda viata în sportul galatean. Un lot compact de 20 de hocheisti, din grupa antrenorului Cristi Munteanu (dintre care 10 sunt din mediul rural), au fost înscrisi la scoala Nr. 34, urmând sa-si petreaca zilnic timpul împreuna, între orele 8,45 si 15,00.
Copiii, care fac hochei la Dunarea de 3 ani, vor avea zilnic urmatorul program: scoala, antrenament, masa, after school, antrenament. Acum, în vacanta, micii sportivi au antrenamente pe gheata la mall-ul din Braila, lectii de înot la bazinul Colegiului Vasile Alecsandri si lectii de engleza.

Gh. Arsenie
M. Petrescu

Viata libera
18 iulie 2011

Otelul Galati a câstigat al doilea trofeu din istoria clubului

E clar. Otelul e cea mai buna echipa din România. Au demonstrat-o ieri-seara din nou, daca mai era nevoie, mânjii lui Dorinel, care au dat de pamânt cu mult mediatizata Steaua. 1-0 simplu, fara emotii, dupa un meci controlat de la un capat la celalalt de otelari.

România s-a închinat acum doua luni în fata campioanei, acum a facut plecaciuni în fata SUPERCAMPIOANEI.

Vestiar cuprins de flacari acasa, autobuz cu suporteri facut scrum, era clar ca avem de-a face cu un meci incendiar din toate punctele de vedere. În plus, pecheanul campion mondial Lucian Bute a aprins tribunele cu lovitura de start.

Nici nu începuse bine meciul si Otelul a ramas fara un jucator de baza: Giurgiu a fost accidentat grav si a parasit terenul, locul sau fiind luat de Viglianti. Ghinionul a fost însa reciproc. La câteva minute s-a accidentat si stelistul Tanase, care i-a facut loc în teren lui Bajenaru.

Laurentiuuuuu BUUUsss!

Steaua a avut prima ocazie a meciului,prin Galamaz, care nu a reusit sa bage mingea în poarta din trei metri, iar Otelul a replicat printr-un gol reusit din lovitura libera de Salageanu, anulat însa, corect, pentru un ofsaid la Paraschiv.

A facut totusi dreptate Bus,în minutul 14, când, dupa ce l-a facut vraiste pe Martinovici pe partea stânga, a sutat plasat direct în coltul lung. Goool Otelul, care punea deja stapânire pe joc. Bus a încercat un copy-paste în minutul 18, dar a tras mult peste poarta.

Abia în minutul 34 a mai venit o ocazie. si ce ocazie! Ibeh i-a rupt coloana lui Gardos, dar a tras în bara, din coltul scurt. Imediat, în replica, Rusescu a sutat din unghi, minge respinsa însa în corner, iar repriza s-a terminat încrâncenata, cu doua cartonase galbene.

Steaua a presat, Otelul a ratat

În partea a doua a continuat duelul fizic dintre cele doua echipe, prima ocazie importanta putând fi notata abia în minutul 64, când galatenii au iesit cu fata curata dupa o bâlbâiala în careu.

Steaua a presat, dar fara mari realizari, cu Rusescu în rol de tunar fara ghiulele, si cu multe cornere, acordate totusi parca prea usor de fundasii Otelului.

si, pentru ca în teren lipsea spectacolul, l-au declansat ultrasii Otelului în tribune, cu valuri sud-americane, primite cu mult entuziasm de nemteni.

Pe teren, Antal a inventat un voleu, respins de fundasii stelisti, în conditiile în care poarta era goala. Pe final, meciul s-a mai animat, cu Ibeh gata, gata sa mai întepe o data poarta lui Tatarusanu, cu Antal si Bus în rol de maratonisti si cu o defensiva sigura.

Pena putea sa închida meciul în minutul 88, dar a tras peste, din pozitie excelenta, iar Ibeh a sutat în Tatarusanu dupa ce s-a distrat pur si simplu cu apararea stelista.

În ultimele secunde ale meciului a urcat în careul Galatiului si portarul Tatarusanu, dar nimic nu se mai putea întâmpla. Anul acesta, cupele din fotbalul românesc au buletin de Galati. Asta e, ole, ola, aplaudati CAMPIOANA!!!

Mai multi galateni decât stelisti

Otelul a câstigat clar si duelul galeriilor, stelistii fiind reprezentati în tribune mai degraba de suporteri nemteni care simpatizeaza Steaua. În orice caz, Otelul a avut la Piatra Neamt cea mai impresionanta galerie din toate timpurile la meciurile din deplasare, în tribune fiind prezenti peste 2.000 de galateni, fata de aproximativ 500 de stelisti.

OtELUL – STEAUA 1-0 (1-0)
Supercupa României, Piatra Neamt, spectatori 13.253
A marcat Bus (14)

Otelul: Grahovac – Râpa, Costin, Perendija (Sârghi 81), Salageanu – Giurgiu (4 Viglianti), Neagu – Antal, Bus, Ibeh – Paraschiv (Pena 65).

Steaua: Tatarusanu – Martinovici, Galamaz, Gardos, Latovlevici – Nicolita, Bicfalvi, Brandan, Cr. Tanase (6 Bajenaru) – Tatu, Rusescu.

Arbitri: Robert Dumitru (Brasov) – Cristian Nica (Ploiesti), Aurel Onita (Constanta).

Cartonase galbene: Brandan (40), Bicfalvi (51), Nicolita (58), Martinovici (59) – Paraschiv (40), Antal (69), Râpa (89), Grahovac (90).

Marius Tuca

VIATA LIBERA

Magdalena ALBU

Din istoria handbalului românesc:

1961 – 2011

50 de ani de la câstigarea primului titlu mondial

„Dragii mei,

Dupa un drum lung si cu ocolisuri, negasind bilet de vapor la Marseille, am hotarât sa ma reîntorc prin Italia si, din Sicilia, am gasit (…) un loc pentru Tunis si de acolo în Algeria. În total am strabatut 5466 de kilometri, fara ca sa patesc nimic si, dupa cum stiti, am ajuns cu bine. Pe 4 octombrie, Djoudi mi-a spus ca plecam în Siria la Jocurile Panarabe cu echipa nationala. (…) Eu de mâine intru în cantonament cu baietii pâna pe data de 3 octombrie. (…) Sa ma tii la curent cu campionatul nostru si, din când în când, sa-mi trimiti si clasamentul la zi, la fel si la handbal. (…) Nelu”

Asa scria de pe tarâm nord-african, la data de 19 septembrie a anului 1976, cel care avea sa ramâna cunoscut în istoria handbalului românesc drept GEO BADULESCU, component al selectionatei de aur a handbalului masculin românesc si unul dintre fostii antrenori ai echipei nationale de handbal a Algeriei. GEO BADULESCU avea sa obtina la 12 martie 1961, împreuna cu ceilalti coechipieri ai sai – si trebuie neparat amintit aici ca, la acea data, Nationala de handbal a României îi avea ca portari pe Mihai Redl (Dinamo) si Ion Bogolea (Dinamo), drept extreme pe Mircea Costache I (Dinamo) si Gheorghe Coman (Dinamo), ca pivoti pe Otto Tellman (Steaua) si Mircea Costache II (Dinamo), interi pe Geo Badulescu (Dinamo), Ioan Moser (Dinamo), Petre Ivanescu (Dinamo), Aurel Bulgariu (Steaua), Virgil Hnat (Dinamo), iar ca centri pe Gheorghe Covaci (Dinamo), Cornel Otelea (Steaua), Olimpiu Nodea (Steaua), antrenor principal fiind Oprea Vlase, iar antrenor federal Nicolae Nedef -, în cadul Campionatului Mondial din Germania, primul titlu de campion al lumii la handbal masculin pentru România obtinut în fata echipei Cehoslovaciei. În tribunele „Westfallenhallen” din Dortmund se strânsesera atunci pentru a urmari un joc dinamic, plin de tensiune si de suspans în jur de 15 000 de spectatori tinuti cu sufletul la gura pâna în ultimul minut al partidei – minutul 80, de catre o echipa de „7” dezlantuita, pe care nu o mai putea opri nici macar timpul.

Pe GEO BADULESCU – interul echipei nationale de handbal masculin a României -, caruia în familie i se spunea, simplu, Nelu, nu l-am cunoscut niciodata. Destinul nu ne-a intersectat drumurile acestei vieti, asa precum avea sa mi le intersecteze, într-un mod unic pentru mine, trei ani mai târziu, dupa sfârsitul lui fulgerator din 1988, cu întreaga sa familie – Alexandru Badulescu (pentru mine – unchiul Sandu, caruia îi tinea locul la coada la Bucur Obor, atunci când se scoteau la vânzare oua, nimeni alta decât buna lui prietena si marea atleta Lia Manoliu; „Lio, du-te tu de dimineata, ca vin si eu putin mai târziu!” îi spunea unchiul Sandu, iar Lia Manoliu îi raspundea: „Nicio grija, nene Sandule, stai linistit! Vino când poti matale.”), tatal lui, care fusese, la rândul sau, în tinerete, campion national la aruncarea cu discul, Georgeta Badulescu (matusa mea), cea de-a doua sotie a unchiului Sandu, o mare iubitoare de tenis si de jucat table (câstiga detasat în fata tuturor celor cu care juca table, iar unchiul Sandu, de ciuda ca mânca întotdeauna bataie, si mai ales de la o femeie, dadea nervos cu cutia de table în pamânt), pe care Nelu o adora si o respecta din tot sufletul – si care avea sa îmi fie, prin voia destinului, ani de-a rândul, un fel de a doua mamaie a mea -, Zamfira Badulescu (tanti Fifi), sotia lui GEO BADULESCU, si Anastasia Cosma (tanti Nasti), sora unchiului Sandu, care, fiind asa de pasionata de tenis, nu rata niciun meci prezentat în transmisie directa, chemându-i tot timpul în camera din fata a casei pe unchiul Sandu si pe tanti Georgeta pentru a urmari împreuna toate partidele televizate la acea vreme (tanti Nasti era o admiratoare extrem de înfocata a lui Ilie Nastase, caruia ea îi spunea „Iliuta”, încât o data, agitându-se foarte mult în fata televizorului si sarind în sus de bucurie la un meci câstigat de acesta, a rupt, fiind destul de corpolenta, unul dintre picioarele de lemn ale patului; bineînteles ca s-a declansat atunci o puternica doza de râs din partea asistentei, iar a doua zi tanti Nasti avea sa caute de zor un lemnar care sa-i repare urgent dormeza).

Mica bucatarie de vara din spatele Teiului Doamnei, ferita de forfota Bucurestiului, unde am locuit împreuna cu tanti Georgeta vreme de 15 ani, a însemnat pentru mine locul în care mi s-au povestit fel de fel de amintiri frumoase despre Nelu, dar si unde ascultam mereu la Radio România muzica si întotdeauna, seara, teatru la microfon. De câte ori se auzea la aparat glasul lui AURELIAN ANDREESCU, prietenul lui GEO BADULESCU, tanti Georgeta îmi spunea: „I-auzi, Magdalena, cânta prietenul lui Nelu! Saracii, amândoi s-au dus de tineri unul dupa altul!…” Si lacrimile îi lasau cu repeziciune urme umede si prelungi pe obraz, lacrimi pe care nu încerca sa si le ascunda niciodata ori de câte ori aducea vorba despre el. Aveam sa aflu de la tanti ca, lânga capatâiul bunului sau prieten decedat în 1986, Nelu statuse nedezlipit în prima noapte de priveghi alaturi de mama acestuia si – mult timp dupa acest episod de viata atât de trist pentru el – nu si-a putut reveni foarte usor. Si tot în camaruta tineretii mele, într-o seara friguroasa de noiembrie, cautând nu îmi aduc aminte bine ce prin dulap, am gasit la un moment dat o punga din plastic, pe care o patrez si azi, unde se gaseau câteva fotografii, scrisori si ilustrate trimise de GEO BADULESCU familiei sale din lungile deplasari pe care le facea în strainatate. Fragmentul de început al acestui text apartine uneia dintre aceste misive gasite atunci.

GEO BADULESCU era foarte iubit pe strada unde locuise vreme de atâtia ani. Devenise idolul multor copii din zona în acea vreme. Cu nea Stelica aviatorul, vecinul care facea curse pe TAROM, pleca mai mereu în strainatate, iar acesta era foarte mândru sa-l duca pe domnu’ Nelu la destinatie. Pacat ca strada respectiva din sectorul 2 al Bucurestiului nu îi poarta azi numele, legendele de altadata înecându-se acum în apele tulburi ale unei uitari nemeritate!

„Existenta jocului nu este legata de nicio treapta a civilizatiei, de nicio forma a conceptiei despre lume.”, scria în „Homo ludens” Johan Huizinga. Si tot el continua ca „jocul, oricare i-ar fi esenta, nu este materie”, ci „sparge, începând chiar cu categoria animalelor, limitele existentei fizice.” Iar echipa nationala de handbal masculin a Republicii Populare Române de atunci prezenta la Mondialului din 1961 si-a spart aceste limite la Dortmund, presa internationala vuind de elogii nenumarate la acea vreme la adresa „Saptelui” de aur românesc. La cei 50 de ani însa de la câstigarea primului titlu mondial de catre GEO BADULESCU si coechipierii sai, sunt convinsa ca nu multi si-au adus aminte de acest moment deosebit de important pentru istoria sportului acestei tari. Despre marile ei nume, evident, si mai putini. Caci a pasi spre tarâmul de dincolo reprezinta, în general, pasaportul catre uitare… Timpul nu este întotdeauna aliatul fiintei umane, daca aceasta nu îl determina sa îi devina prieten.

P.S.

GEO BADULESCU îsi „botezase” masina cu numele Tudorita, iar aceasta îl tot purta fidela de colo pâna colo prin lume, ca o prelungire a ceea ce lasa întotdeauna pentru o vreme acasa. Pâna când, într-o zi, timpul si Tudorita l-au tradat. Era anul 1988. Trecerea coloanei oficiale prin Bucuresti a facut ca circulatia capitalei sa fie oprita. Pentru ca avea meci si nu ar fi ajuns, ca antrenor, la ora potrivita spre a fi alaturi de echipa sa, GEO BADULESCU s-a suparat atât de tare, încât, în momentul în care a sosit la sala, s-a pabusit, pur si simplu, din picioare, iar fluierul de final al arbitrului nu a mai avut ce cauta din acea secunda în destinul sau. A murit, aidoma unui actor norocos, pe scena sportului pe care a slujit-o o viata. Scena vietii însa avea sa ramâna complet pustie pentru toti cei care îl iubisera cu adevarat.

Mi-ar fi placut sa-l cunosc în aceasta viata pe GEO BADULESCU, care, pe 23 septembrie anul acesta, ar fi împlinit 77 de ani. Am fi avut multe de povestit împreuna.