Revista ARMONIA

Thanksgiving Day

Duminica dupa amiaza am fost cu sora mea si familia ei la Biserica la San Ramon. Când fratele pastor Ioan Pascut a citit textul de predica era exact acelasi care îl avusesem de dimineata la Biserica mea. Numai ca înca odata am realizat cât de nesecate sunt izvoarele de inspiratie ale Bibliei. Am sa povestesc despre cele doua predici mai încolo. Acum vreau doar sa va spun o scurta si mica istorioara care mi-a placut grozav si pe care am auzit-o dupa amiaza la San Ramon.

Cum joi 24 NOIEMBRIE 2011 (a patra zi de Joi, din luna Noiembrie, începând cu anul 1621, când pe coasta de Est a Americii, în statul Massachusetts, a avut loc prima   Sarbatoare de Multumire) o sa fie în America, Ziua Multumirii – Thanksgivind Day, subiectele graviteaza în mod normal spre tema multumirii. A multumirii oamenilor, prin închinare cu rugaciune de multumire înaintea lui Dumnezeu, pentru multele motive pentru care-i suntem Lui recunoscatori.

Se zice ca un scriitor, nu-i stiu numele, ca de obicei, posibil autorul unei carti de copii, cum ar fi …”Cartea Junglei”, o carte cumva asa…ei bine, dupa o perioada de succes, scriitorul a început sa faca ceva bani cu cartile scrise. Un journalist curios, s-a gândit sa faca un calcul sa vada cât face scriitorul nostru pentru un cuvânt, cât i se plateste pentru fiecare vorbulita scrisa…si a a ajuns la concluzia ca scriitorul face 100 de dolari/cuvânt!

Uimit de aceasta descoperire are o idée…si solicita un interviu scriitorului. Printre altele, când îl întâlneste pe scriitorul nostru, îi spune ce calcule a facut si cum a descoperit ca este platit pentru scrierile sale cu 100 de dolari pentru un cuvânt… Apoi baga mâna în buzunar si scoase o bancnota de 100 de dolari,  pe care i-o ofera scriitorului si-i spune:

- Vedeti,  aici am 100 de dolari! Puteti sa-mi dati si mie un cuvânt, un singur cuvânt, care sa merite banii astia?

Scriitorul se uita la journalist, se uita la bancnota si, dupa câteva clipe, întinde mâna si foarte politicos raspunde simplu…

- Multumesc!!!

Intr-adevar, cuvântul isi merita banii…mai ales daca este rostit din toata inima. Noi stim ca tot ce este bun vine de la Domnul Dumnezeu. Si mai stim ca pentru toate lucrurile trebuie sa-i multumim Lui. Multamul pe care îl dam noi, nu îl schimba pe Dumnezeu si nu-i facem cu asta nici o favoare, dar faptul ca o facem ne transforma pe noi, apropiindu-ne tot mai mult de Cer.

Se cuvine, ca, cel putin în Zilele de Multumire, sa ne amintim multele binecuvântari lasate în viata nostra de Dumnezeu si de care ne-am bucurat in anul care a trecut. Sunt sigura ca lista va fi incompleta, desi mare, si ca o sa uitam o gramada de lucruri; ca de unele lucruri nu ne amintim decât atunci când le pierdem…

(Rodica Botan, PE GÂNDURI, http://www.peginduri.com/2011/11/valoarea-unui-cuvint.html)

Conditia de a fi fericit

By George Danciu

Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor! (Matei, 5:3)

Fericirea, e un subiect mereu actual. Majoritatea oamenilor doresc fericirea. Dar fiecare o defineste în felul sau, dupa pozitia în care se raporteaza fata de suveranitatea lui Dumnezeu si care sunt aspiratiile sale sufletesti de la aceasta viata.

Iata cîteva definitii pentru fericire, care ne vor edifica: Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. Stare de satisfactie deplina. Atunci când te socoti multumit, satisfacut.

Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite ca sinonime în diferite locuri din Biblie. Unele traduceri pun cuvântul ferice, altele binecuvântat.

In general, pentru oameni fericirea e deplina atunci când e vorbit de bine (binecuvântat) de oamesemenii sai. Dar asa îsi primeste slava de la oameni, nu însa si de la Dumnezeu.

Dar, cu adevarat fericit e omul care e vorbit de bine de Dumnezeu. Dumnezeu i-a laudat si i-a vorbit de bine pe patriarhul Avraam si pe împaratul David. Pe primul, l-a numit prietenul Sau, iar despre al doilea a zis ca e un om dupa inima Lui.

Sa analizam conditia data fericirii de catre însusi Isus Cristos:

Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor!

Billy Graham, marele evanghelist al secolului XX care a efectuat numeroase cruciade de evanghelizare în întrega lume, iar în România în anul  1985,  timp de 11 zile, 6-17 Septembrie,  când a prezentat vestea buna a Evangheliei vorbind în mai multe orase (Cluj, Timisoara, Sibiu, Biserica Manastirii Verona, Suceava, Bucuresti),  a spus si aceste cuvinte memorabile:

Saraci în duh sunt aceea care parasesc încrederea în ei însisi si primesc sa faca ceea ce a zis Domnul Isus: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze.”  Devii sarac în duh când îti dai seama ca nu esti indispensabil.

Mântuitorul si-a început Predica de pe munte cu aceste cuvinte: Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor!

„Ce a înteles El, însa, prin cei saraci în duh? Sarac este acela care nu are cele necesare pentru trai. Si sarac în duh este omul care simte si recunoaste cu smerenie si închinare, ca îi lipseste lucrul de care are nevoie pentru viata duhovniceasca si divina, dar pe care poate si trebuie sa-l ceara de la Dumnezeul cel mare…” (din volumul de predici din sec. XIX, al preotului Hofacker din Wurttemberg, Germania).

Mântuitorul Isus face din saracia în duh poarta pe care se poate intra în Împaratia cerurilor.

Dumnezeu îi numeste fericiti si binecuvântati pe cei saraci în duh care pot fi umpluti de harul lui Dumnezeu care aduce mântuire.

Trebuie sa aiba loc un proces de golire a omului de sinele sau si de umplere treptata cu caracterul lui Isus, Domnul Dumnezeu (bunatatea, mila, puritatea, smerenia, pacea, dreptatea).

Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mâhnita. (Psalm 51.17)

Domnul (…) strânge surghiunitii (…) tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile. (Psalm 147,2-3)

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea; (Isaia, 61.1)

În Evanghelii gasim ca Isus vorbind multimilor de oameni a  repetat aceste cuvinte: Cine are urechi de auzit sa auda. AMIN!

Cugetari culese

 de George Danciu

Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarâna pamântului, i-a suflat în nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.  

                                                Geneza, BIBLIA                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

Daca Dumnezeu nu exista si tu nu ai crezut în El, nu ai pierdut nimic. Dar daca Dumnezeu exista si tu nu ai crezut în El, ai pierdut totul.          

Pascal

Am întotdeauna cu mine trei lucruri: ceasul, ca sa stiu mersul timpului, mersul trenurilor, ca sa stiu mersul drumurilor si Biblia, ca sa stiu mersuul vietii.          

Caragiale

Isus… daca nu ar fi trait niciodata, nu am fi fost în stare sa-L inventam.                                                            

Wink

Ferice de cine citeste si împlineste…      

  Domnul Isus Hristos

Daca nu constientizam existenta lui Dumnezeu, nu ne putem numi oameni, ci animale.          

  Vavila Popovici

Atentie! Praful de pe Biblia ta te va face praf!         

 Petru Cosarba

Daca ar fi sa fiu dus la închisoare si mi s-ar îngadui sa iau cu mine numai o singura carte, as  alege Biblia.

Goethe.

Dumnezeu este cauza existentei noastre pe pamânt; ceea ce vedem în jurul nostru sunt fenomene ale existentei.

Vavila Popovici

La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viata, nu printr-un anumit fel de a gândi.

Christos Yannaras

Eu sunt cel ce sunt, adica despre Dumnezeu nu se poate spune mai mult decât atât: El este pretutindeni, în tot ceea ce este si-n tot ce ar mai putea fi.

 Vavila Popovici

Stiinta îmi spune ca Dumnezeu trebuie sa existe. Mintea îmi spune ca niciodata n-am sa-l pot întelege. Dar inima îmi spune ca nici nu trebuie s-o fac.

   Dan Brown

Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.

     Isus Hristos

Pascal a formulat superb: Dumnezeu este pretutindeni centru si nicaieri margine.    

Vavila Popovici

În fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumnezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

  Petre Tutea

Dumnezeu tace, ca un bun Învatator, dupa ce ne-a înzestrat cu cuget si cu liberul arbitru.

     Vavila Popovici

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

  Isus Hristos

Fara Dumnezeu omul ramâne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri

  Petre Tutea

Între om si Dumnezeu – religia, filosofia.

Vavila Popovici

Dar Stefan, plin de Duhul Sfânt, si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu, si pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; si a zis: „Iata, vad cerurile deschise, si pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci sa racneasca, si-au astupat urechile si s-au napustit toti într-un gând asupra lui.L-au târât afara din cetate si l-au ucis cu pietre. Martorii si-au pus hainele la picioarele unui tânar, numit Saul. Si aruncau cu pietre în Stefan, care se ruga si zicea: „Doamne Isuse, primeste duhul meu!”

                                                                                                                                          Luca, Faptele apostolilor, 7

În Biblie cuvântul fericire este pus în concordanta cu ascultarea si împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu

Fericirea e promisa pentru cei care citesc Biblia si asculta de învatatura ei si cauta sa împlineasca poruncile lui Dumnezeu.

Nu este alta fericire pentru om decât sa manânce si sa bea, si sa-si înveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.Cine, în adevar, poate sa manânce si sa se bucure fara El? Caci El da omului placut Lui întelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos îi da grija sa strânga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vânt. (Eclesiastul, 2:24-26)

Evanghelia lui Luca spune Caci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (1.37).

Orice scrie în Sfânta Scriptura are putere, deoarece e adevar, care s-a împlinit si se împlineste caci Dumnezeu vegheaza la aceasta.

Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite adesea ca sinonime. Si sunt sinonime în multe privinte. Fericirea o ai atunci când esti binecuvântat. Esti cuvântat de bine. Fericit esti când Dumnezeu te vorbeste de bine. Când lui Dumnezeu i se face mila de tine si te binecuvânta.

Te vorbeste de bine, nu îti trimite foc si pucioasa ca Sodomei si Gomorei …

Prin credinta în Dumnezeu, în viata si lucrarea lui Isus Cristos, si, prin pocainta de faptele imorale, esti absolvit de vinovatie, daca începi sa traiesti în ascultarea de El.

Pe paginile Sfintei Scripturi sta scris, in Geneza 12, cum Dumnezeu l-a chemat pe Avram sa-l urmeze. Dar, mai întâi se pare ca îndemnul plrcarii l-a primit Terah, tatal lui si, împreuna cu Avram si nepotul Lot,  s-a îndreptat în directia indicata de Dumnezeu. Au ajuns pâna la Haran, unde Terah a murit si a fost îngropat. Unii nu au harul sa-si sfârseasca calatoria în Canaan, împotmolindu-se pe drum. Nu a fost însa si cazul lui Avraam, care s-a încrezut în Domnul.

Oricine are nadejdea aceasta în El se curateste, dupa cum El este curat. (1 Ioan, 1:3)

Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.(…) Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran. (…) Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: „Uita-te spre cer si numara stelele, daca poti sa le numeri.” Si i-a zis: „Asa va fi samânta ta.”Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire.(Geneza, 12.1-4; 15.5-6)

Când Dumnezeu a vazut strarea depravata a oamenilor  din Sodoma, imorala,  rautatea lor fiind strigatoare la Cer, El s-a agândit la  Avraam:

Atunci Domnul a zis: „Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac? (… ) Caci Eu îl cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facând ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa împlineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit”… Si Domnul a zis: „Strigatul împotriva Sodomei si Gomorei s-a marit, si pacatul lor într-adevar este nespus de greu.(Geneza, 18)

Ce vreau sa spun, e faptul ca Avraam a fost foarte binecuvântat de Dumnezeu si l-a numit prietenul Sau, de aceea nu a ascuns de Avraam ce avea de gând sa faca cu Sodoma si adorit, din pricina lui Avraam ( prietenul Sau) sa-l salveze pe Lot (nepotul lui Avraam).

Avraam era un om cu vaza, binecuvântat nu numai spiritual, ci si material. El umbla cu Dumnezeu, în voia Lui. Si, Avraam, era fericit!

Avraam a cautat în permanenta sa faca voia lui Dumnezeu, si, împlinind-o, Avraam a ajuns sa fie fericit înca de pe acest pamânt!

Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. (…) Prin credinta Avraam, când a fost chemat sa plece într-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce. Prin credinta a venit si s-a asezat el în tara fagaduintei, ca într-o tara care nu era a lui, si a locuit în corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau împreuna-mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu. (Evrei, 11: 1-3; 8-10)

George Danciu

Sfânta traditie bate legea bunului simt medical

Opinia publica s-a “familiarizat” deja cu barbarismul de care da dovada inconstienta preotilor care “oficiaza” actul “increstinarii” copiilor de câteva saptamâni. Constitutia României arata clar ca religia este o chestiune de optiune liber consimtita, ori copilul e agresat fizic si psihic prin acel act la mâna sfintei traditii, nebiblice si abuzive.

Biblia, care cuprinde cartile canonice – nici vorba de asa zisa sfânta traditie – invata ca “Cine crede si se va boteza va fi mâtuit, iar cine nu va crede, va fi osândit.” (Marcu, 16.16). Copilul, inocent, el este inconstient dpdv al intelegerii pocaintei si credintei (docrtinei crestine biblice), deci, actul in sine este, cum se zice, ca si apa sfintita, nici nu ajuta, nici nu incurca!

Doar ca il poate omorî inconstienta si grosolania preotilor, care, in fata traumelor copilului micut, supus supliciului, sa raspunda cu nonsalanta:

“Nu s-a întâmplat niciodata vreun accident!“  – Justificare neadevarata!

Redam mai jos cazul publicat azi 31.X.2011 de  gândul.info/news, sub titlul Experienta traumatizanta la un botez: bebelus în “soc apneic” dupa ce este scufundat în cristelnita. 

Articolul la care ne referim reaminteste si alte  cazuri in care, in loc sa faca un bine, familiei si copilului, cum se propovaduieste  (degeaba), adica, vezi Doamne, sa nu moara copilul nebotezat-increstinat, il omoara “botezat”, cu zile.

Insa invatatura Mantuitorului Isus zice asa:

Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.” (Marcu, 2.17)

Nu venise pentru cei care nu-L pot primi (si sunt inocenti dpdv al moralei). Isus a venit pentru cei pacatosi, sa-i cheame la pocainta.

Actul comis de preoti e cu totul nejustificat. Ar trebui sa se teama de vremea când li se va cere sa dea socoteala pentru faptele lor de-o cruzime (neglijenta-necrestineasca) deloc necesare copiilor de câteva saptamâni.

 Andrei CIOBANU

***

Experienta traumatizanta la un botez: bebelus în “soc apneic” dupa ce este scufundat în cristelnita

 de Diana Marcu

Dupa ce a fost scufundat de trei ori în cristelnita, cu capul în jos, un bebelus de doua luni si jumatate a început sa tremure cu convulsii pret de câteva secunde. Ceea ce pentru mama copilului a fost un episod traumatizant, diagnosticat ulterior de un pediatru drept “soc apneic”, pentru preotul care a oficiat botezul a fost un fapt obisnuit. Scena însa a fost înregistrata de un cameraman care “a sistat filmarea în momentul în care a vazut copilul iesit vânat din cazan”, ne-a declarat mama, Andreea R.

“Nu s-a întâmplat nimic deosebit”, explica pentru gândul Tudor Gheorghe, parohul bisericii din Bucuresti, unde a avut loc incidentul. “Mai mult a intrat în panica nasa”, mai spune acesta, povestind ca la botez a ajuns si o salvare, chemata de martorii la eveniment, pentru a consulta bebelusul.

“Cum a venit, asa a plecat. Copilul era bine”, sustine parintele Gheorghe amintindu-si ca în acel moment în biserica se mai afla un medic pediatru, nas la un alt botez. “A vazut si el copilul si le-a spus tuturor sa stea linistiti”. “Nu s-a întâmplat niciodata vreun accident”, da asigurari parohul amintind de cei 28 de ani de preotie pe care îi are.

“Nu are cum sa se întâmple ceva neplacut”, mai spune acesta rememorând o replica pe care tatal copilului i-ar fi dat-o la finalul ceremonialului religios. “Mi-a spus ca a mai avut un astfel de episod si acasa”.

ASCULTA cum explica preotul paroh Tudor Gheorghe incidentul de la botez

Mama lui Filip, bebelusul crestinat la mijlocul lui octombrie la biserica Precupetii Vechi din Capitala, afirma ca episoadele sunt diferite. “Sotul meu a crezut ca Filip s-a înecat cu apa, ca atunci când acasa a înghitit apa la baita si a tusit”, povesteste Andreea R. “La botez însa, copilul a iesit din apa vânat si cu ochii bulbucati. N-a mai respirat”, sustine mama. “Se auzea doar preotul care ne cerea sa avem încredere în Dumnezeu, ca Filip o sa-si revina, dar clipele alea au fost cumplite”, mai spune aceasta. Femeia îsi aminteste cu groaza clipele traite. “Mi s-au parut minute. Filip era alb, fara reactie”, povesteste Andreea.

Prematurii primesc recomandare speciala de botez

“Acestea sunt simptomele socului apneic”, declara pentru gândul Alina Boboc, medic pediatru. Doctorul, care a diagnosticat copilul în urma relatarii mamei, vorbeste despre absenta respiratiei si spune ca aceasta poate duce la stop cardiorespirator si ulterior la moarte în cazul unui nou-nascut. “Exista copii care pot face stop respirator în contact cu apa”, afirma Alina Boboc, explicând ca nou-nascutii nu au deprinderea de a-si tine respiratia: “Scufundati pâna peste cap, ei aspira apa, care patrunde în caile respiratorii si ulterior în plamâni”.

“Botezul nu înseamna barbarism”, afirma dr. Boboc, care sustine ca parintii ar trebui sa ceara preotilor, la oficierea botezului, sa nu le scufunde copilul în cristelnita în totalitate. “Nu cu capul la fund, ci doar pâna la gât”, recomanda pediatrul, “pentru a evita orice risc”. “De altfel, copiii nascuti prematur primesc chiar o recomandare medicala parafata în legatura cu modul în care ar trebui botezati”, mai spune dr. Boboc. Medicul, colaborator al Spitalului Judetean Ilfov, sectia Neonatologie, aminteste cazurile copiilor care au murit dupa botez, la Sibiu si în Republica Moldova.

Reprezentantii Patriarhiei sustin ca nu au auzit în România de cazuri în care nou-nascutii sa fi avut de suferit de pe urma botezului. “În acele cazuri a fost vorba de probleme medicale pe care copiii le aveau si au fost confirmate de rezultatele autopsiei”, spune parintele Constantin Stoica. “În 1996 un copil din zona Giulesti a murit la o saptamâna dupa ce a fost botezat, dar era bolnav de pneumonie, iar raportul histopatologic a confirmat diagnosticul”, conchide preotul Stoica.

Citeste si BISERICA FACE PACTUL CU INTERNETUL. Drumul banilor din pomelnice online: 1 euro acatistul de o zi, 24 de euro abonamentul la pomenire pe o luna

Un copil a murit înecat peste Prut

Un nou-nascut însa a murit înecat la botez, în iulie 2010. Tragedia s-a petrecut peste Prut, în comuna Mihaileni, când copilul sotilor Gaidau a fost scufundat de trei ori în cristelnita. Bebelusul si-a pierdut cunostinta, iar câteva minute mai târziu un doctor chemat de urgenta a constat decesul. Desi preotul a sustinut ca este nevinovat, la autopsie s-a stabilit contrariul. Copilul a murit prin asfixie mecanica prin înec, iar preotul e judecat pentru omor prin imprudenta.

“Sotul meu a iesit din biserica. N-a mai rezistat sa-l vada pe cel mic bagat în apa”

Printr-o tragedie au trecut sotii Bianca si Marius Vintila din satul Sasag, Sibiu. Ei si-au pierdut fiul, pe Marius Claudiu, la doar câteva ore dupa botez, pe 19 octombrie 2009. Baiatul avea doar 6 saptamâni. “Preotul Schiau nici nu si-a cerut scuze”, povesteste cu tristete Bianca Vintila. “E în continuare cu noi în sat, trece prin fata portii si nu a venit odata sa ne întrebe ce simtim. Ba dimpotriva, a încercat sa ne faca si rau dupa tot necazul”, sustine tânara. Ea spune ca fiul ei nu a fost bolnav, asa cum ar fi explicat preotul ulterior satenilor din Hasag. “Am bilet la iesirea din spital unde zice clar ca copilul era clinic sanatos”, declara mama pentru gândul.

Bianca Vintila nu-si explica rezultatul de la autopsie, care a venit dupa patru luni, potrivit caruia baiatul ei a avut o problema la inima. “Dar când a venit SMURD-ul si am mers la Sura, o ora s-au chinuit sa-l resusciteze. Iar când am ajuns cu el la Spitalul de Pediatrie din Sibiu ne-au zis ca avea apa la plamâni, ca plamânii lui sunt mici”, aminteste femeia plângând. “A murit la doua dimineata”, rememoreaza aceasta.

La un an de la pierderea lui Marius, sotii Vintila au mai avut un copil, un baiat, Ricardo, pe care l-au botezat la Sibiu, si nu în Hasag la preotul Ioan Schiau. “Eu n-am putut sa merg. A mers doar sotul care a iesit din biserica când l-a bagat în cristelnita pe Ricardo. N-a mai rezistat”, încheie femeia.

MOISE CERE SA VADA SLAVA LUI DUMNEZEU

de George Danciu

Moise a zis: „Arata-mi slava Ta!”

Moise cere sa vada slava lui Dumnezeu! Dar in ce moment! Dupa ce s-au petrecut câteva evenimente istorice foarte importante.

In timp ce  Moise se afla pe munte inaintea lui Dumnezeu sa ia Tablele Legii cu cele 10 porunci, scrise de degetul Lui Dumnezeu, poporul si-a facut un vitel de aur la care s-au inchinat ca unui dumnezeu!

Dumnezeu S-a mâniat foarte tare pe popor  si urgia divina, dezlantuindu-se,  a   dus  la pierderea vietii multora dintre ei. Dar Moise s-a rugat pentru poporul vinovat, ca Dumnezeu sa-i ierte,  si Domnul Si-a a potolit mânia.(Exod, 32).

Deci, dupa aceste momente dramatice, Moise cere sa vada slava lui Dumnezeu.

Ce o fi gândit Moise?

Ce se astepta el sa vada?

Ce gândea el, ce va vedea la Dumnezeul nevazut?

Domnul a raspuns: „Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea si voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Ma îndur de cine vreau sa Ma îndur si am mila de cine vreau sa am mila!”

Domnul a zis: „Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!” (Exod, 33.19-20)

Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare si milostiv, încet la mânie, plin de bunatate si credinciosie …”(Exod, 34.6)

Uau! Dumnezeu vine si i se arata lui Moise!

Dar cum? Dumnezeu vrea sa-si arate toata frumusetea Sa!

De fapt, Dumnezeu, si lui Avraam Si-a descoperit planurile Sale, când cu Sodoma si cu Gomora.

Atunci Domnul a zis: „Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac?… Caci Eu îl cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facând ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa împlineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit”… (Geneza, 18.17;19)

Intelegem noi ca trasatura Sa de caracter – care reprezinta slava, gloria Sa – este tocmai bunatatea Sa?

O, Dumnezeu e dispus sa- Si decline Numele in prezenta celor care-L iubesc , precum Moise si Avraam!

Dumnezeu vine in intâmpinarea dorintelor noastre.

Ce altceva, decât bunatate, doreste omul de la Dumnezeu, mai intâi, mai inainte de alte lucruri si de alte binecuvântari?

Omul ar vrea ca El sa-si arate bunatatea si mila Sa!

Aceste cuvinte, bunatate si mila, sunt oarecum sinonime, in traducerile Bibliei se folosesc alternativ.

Din bunatate si din mila pentru omenirea decazuta, El a trimis rascumpararea si iertarea posibila doar prin Fiul Lui, Isus Cristos, Jertfa de rascumparare din pacatul originar, mostenit, de noi toti.

Imparatul David, care I-a cântat pe Dumnezeu ca nimeni altul, in nenumaratii Psalmi , spune deseori ca Dumnezeu este bun, caci bunatatea Lui tine in veci.

De pilda in Psalmul 25, David spune ca deoarece este bun, Dumnezeu arata pacatosilor calea pe care trebuie sa umble acestia:

„Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea. El face pe cei smeriti sa umble în tot ce este drept. El învata pe cei smeriti calea Sa. Toate cararile Domnului sunt îndurare si credinciosie pentru cei ce pazesc legamântul si poruncile Lui.”

Marele invatat si apostol al neamurilor, Pavel, in Epistola sa catre Romani, vine cu o aplicatie practica, indemnându-i pe locuitorii Romei (si pe noi toti, deci) la pocainta.

“Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, îngaduintei si îndelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocainta? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, îti aduni o comoara de mânie pentru ziua mâniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta în bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; si va da mânie si urgie celor ce, din duh de gâlceava, se împotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire.” (Romani, 2)

Ce ne spune Pavel?       

Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocainta?

Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, îngaduintei si îndelungii Lui rabdari?

Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, îti aduni o comoara de mânie pentru ziua mâniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu …

Ce intelegem? Cum e un tata sau o mama, care nu lasa copilul sa faca ce vrea el? Cum e acel parinte, care-l struneste mereu indreptându-l pe calea cea buna? Cum e numit, bun sau rau? Cel care ii cere copilului sa tina ordine in camera sa, sa se odihneasca la timp, sa-si faca lectiile, sa invete mereu lucruri noi si folositoare, sa invete ca trebuie sa-si iubeasca si sa-si respecte semenii, cel care nu-i cumpara chiar tot ce-si doreste si nu-l lasa sa imbrace orice, ci doar ce considera ca e potrivit vârstei si bugetului?

La fel procedeaza si Dumnezeu. Ca un tata grijuliu cu copiii Sai.

Ne invata, ne si cearta, ne si mustra, dar ne indruma pe calea cea buna. Chiar daca uneori El foloseste nuiaua, sau o boala, sau ne trece printr-o furtuna. El va face tot ce avem nevoie pentru a ne ajuta sa intram pe poarta cea strâmta (Isus, usa oilor) in Raiul ceresc pregatit pentru cei care traiesc cu credinta si ascultare de El.

Insa, copilul sau omul matur, ce va spune el?

Ne convine si ne bucura acest tratament?

Ce spunem noi despre parinti sau despre Dumnezeu?

Ori, Cuvântul Sfânt, dupa cum am vazut, spune cât se poate de clar: Dumnezeu e bun, bunatatea lui tine in veci!

Bunatatea Lui e aceea care ne indeamna la pocainta.

Intrebarea finala de azi este acesta:

Care-i atitudinea mea fata de bunatatea Lui?

Accept pocainta?

Sau imi strâng o comoara de mânie pentru ziua judecatii?

Doamne, ajuta-ne sa ne lasam cuceriti de bunatatea Ta!

Glorie Domnului! ALELUIA!

de Jianu Liviu-Florian

ANGAJAMENT

Da-mi, Doamne, planul cincinal de rugaciune

Sa-l fac prin fapte – desi sunt olog,

Desi nu am facut nicio minune,

Si nici nu stiu, canonic, sa ma rog –

Da-mi, Doamne, planul cincinal de omenie

Sa-l depasesc – firimituri de Rai,

Sa-mpart ca Tine – stiu, e-o blasfemie,

Si totusi, Tu, Dumnezeire-mi dai  –

Da-mi, Doamne, planul cincinal intru rabdare

Sa-l implinesc mai mult – sa nu consum

Rezervele divine de iertare,

Cand viitorul il manânc, de-acum –

Da-mi, Doamne, planul cincinal de multumire

Sa nu il implinesc: nu este drept

Sa nu-mi ramâna iota de iubire,

Când de atâta timp, Te reastept…

ACORD IN GAMA MINORA

Mi-a dat Iisus bunavointa rara,

De-a-mprumuta la un vecin o scara,

Si multumire pentru sporul zilei,

Sa pun o pâine in cutia milei…

Mi-a dat Iisus puterea de-a mai scrie

O poezie, inca-o poezie,

Si sa le-mpart la oameni, dintr-un Rai

Legat in vers, ca florile in mai…

Mi-a dat Iisus, prea Bunul nostru Rege,

Puteri de-a asculta, si a alege,

Din simfonia Lui Universala,

Infiorari, petala cu petala…

mai 2011