Octavian LUPU
Sa vorbesti despre agresivitate nu este simplu, mai ales când îti dai seama ca un astfel de tipar comportamental se regaseste cu prisosinta în propria ta viata. Cu toate acestea, este binevenita explorarea motivatiilor ce te anima atunci când recurgi, constient fiind sau nu, la violenta. Cu siguranta ca acest subiect a facut obiectul unor studii aprofundate de-a lungul timpului din partea celor mai ilustre personalitati. Cu toate acestea, nu s-a putut epuiza bogatia de sensuri ce rezulta din examinarea acestui comportament neobisnuit al naturii umane.
Imagineaza-ti ca ai putea face o calatorie în trecut si ai avea ocazia sa observi evolutia comportamentului uman de-a lungul veacurilor. Ar fi o completare binevenita a informatiilor dobândite în cadrul lectiilor de istorie universala. Ai avea astfel sansa de a percepe fenomenul istoric dincolo de evenimente si date, fiindca ai putea vedea motivatiile interioare ce au condus la anumite situatii consemnate doar la nivel superficial în diferitele surse de documentare.
În ceea ce ma priveste, întotdeauna am considerat ca pentru a întelege o perioada istorica este esential sa întelegi, atât cât îti este cu putinta, oamenii care au trait în acel timp. Însa o astfel de abordare presupune sa îti dai seama ca izvorul întregii suite de evenimente, la care esti martor sau despre care dobândesti cunostinta, se afla în adâncul motivatiilor si dorintelor sufletului omenesc.
În ce priveste agresivitatea, aceasta îsi are originea în spiritul de competitie ce decurge din dorinta de a fi mai presus decât ceilalti, de a demonstra ca ego-ul tau este mai puternic si mai dominant decât al celor din jur. De aceea într-un sens sau altul, atitudinea de înaltare de sine reprezinta cauza principala a recurgerii la agresivitate. Practic, acest lucru se manifesta prin încercarea fie de a-ti mentine “teritoriul”, fie de a-l extinde în favoarea ta. Ceea ce ai învatat despre politica de dominatie între statele lumii are aceleasi cauze cu motivatiile ce te determina “sa ataci sau sa te aperi”, consecinta imediata fiind un simtamânt ce nu îti mai da pace, în termeni moderni numit stres, adica o tensiune sau întindere interioara continua. De aceea, ca argument pentru cele afirmate, voi reda o consemnare din cuprinsul Bibliei si anume istoria celor doi frati cunoscuti sub numele de Cain si Abel.
„Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mâncare din roadele pamântului. Abel a adus si el o jertfa de mâncare din oile întâi nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui, dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a mâniat foarte tare si i s-a posomorât fata.
Si Domnul a zis lui Cain: “Pentru ce te-ai mâniat si pentru ce ti s-a posomorât fata? Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pândeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapânesti.” Însa Cain a zis fratelui sau Abel: “Haidem sa iesim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui sau Abel si l-a omorât.”
Exista mai multe lectii practice pe care poti sa le înveti citind aceasta relatare straveche. Mai întâi, va fi usor sa observi ca spiritul de competitie a devenit vizibil din momentul în care fratele mai mare a considerat ca este nedreptatit si defavorizat în raport cu celalalt frate al sau. Acest lucru parea justificat prin prisma rezultatului imediat al respingerii jertfei pe care a adus-o lui Dumnezeu. Astfel, se poate distinge un triunghi al relatiilor între cele trei personaje amintite: Cain, Abel si nu în ultimul rând, Dumnezeu, autoritatea suprema în materie de judecata si Creatorul întregului univers.
Orice relatie “triunghiulara” are un potential exploziv, fiindca niciodata ego-ul nu permite existenta unor rivali pe pozitia pe care o detine. Cain era fratele mai mare si prin urmare avea întâietate în toate lucrurile. Mentionez faptul ca ordinea în care s-au adus jertfe a urmat aceasta logica: mai întâi Cain si dupa aceea Abel.
Însa rezultatele au inversat ordinea initiala, jertfa lui Abel fiind primita, dar cea a lui Cain fiind respinsa. În triunghiul relational creat, Cain a perceput acest lucru ca fiind o pierdere a pozitiei de întâietate, a “teritoriului”, în favoarea fratelui mai mic. Tentatia era mare în a reduce acest triunghi relational prin eliminarea unuia dintre colturi, adica a lui Abel.
Prevazând acest lucru, Creatorul a oferit solutia de iesire corecta prin asigurarea data lui Cain, ca daca va respecta regulile aducerii jertfei, atunci aceasta va fi primita. Practic, Dumnezeu l-a asigurat pe Cain ca nu exista niciun fel de triunghi relational, decât în mintea lui. Aceasta falsa impresie exista doar în mintea lui Cain, dar nu avea legatura cu realitatea. Iar în al doilea rând, lui Cain i s-a dat o instructiune bine definita în a nu lasa ca o astfel de conceptie sa puna stapânire pe mintea lui conducând la dorinta de eliminare a fratelui sau.
Ce legatura are aceasta relatare cu persoana ta? Parerea mea este ca exista o conexiune directa, fiindca natura umana este identica. În primul rând, mecanismul producerii comportamentului agresiv se regaseste în triunghiul relational. Cine pot fi actorii?
Un actor este propriul tau ego, ce fie se simte amenintat, fie doreste sa se extinda, pe care îl voi numi Protagonistul. Al doilea actor este persoana pe care o consideram a fi Rivalul sau Antagonistul, din punctul tau de vedere. Iar al treilea actor este Audienta, care se refera la persoanele ce sunt martore la ceea ce se întâmpla între Protagonist si Antagonist.
Modelul îti va fi usor de înteles daca te vei gândi la un meci de box unde Protagonistul si Antagonistul sunt cei doi luptatori, iar Audienta include pe cei ce vizioneaza competitia. În experienta noastra Audienta este reprezentata de Ceilalti, de acel teribil gând în genul: “Ce vor spune ceilalti? Cum vor reactiona cei cunoscuti? Ce va spune lumea?” si alte impresii în genul acesta.
Solutia consta în a reduce triunghiul la o singura latura, de eliminare a Rivalului de pe ring si de a ramâne singuri în fata Auditoriului, a lumii. Ceea ce ignori într-un astfel de rationament, este tocmai falsitatea atribuirii unor astfel de roluri. În plus, “victoria” eventual câstigata va fi iluzorie, fiindca atentia ce îti va fi acordata de catre Audienta este doar pe durata spectacolului oferit. Dupa ce acesta s-a încheiat, nimeni nu îti mai acorda niciun fel de atentie. Ai devenit banal, chiar comun, neavând ceva special.
Dubla tragedie a agresivitatii consta în lichidarea presupusului Rival, precum si reducerea “triunghiului relational” la un simplu punct. Adica devii singur cu o “comoara” ce nu îsi merita numele, adica cu propriul ego mereu nemultumit si aducator de suferinta. Aici sta de fapt esenta oricarei forme de manifestare a ceea ce se numeste ca fiind “rau”.
Pe vremea când eram elev la un liceu militar, am asistat de mai multe ori la conflicte violente între colegi. Tentatia celor ce nu erau implicati direct era de a deveni imediat Auditoriu. Ne placea spectacolul confruntarii si acest lucru producea adrenalina, ceea ce sporea interesul. De aceea, prima reactie de “turma” era de a face loc Protagonistului si Antagonismului, de a ne pozitiona ca spectatori si de a lasa show-ul sa continue. Nu conta cine avea dreptate, doar spectacolul conta.
Dupa ce se loveau cei doi implicat cu violenta aruncându-si cele mai urâte injurii, mai precis când spectacolul devenea prea intens, iar sângele începea sa curga, Audienta întelegea ca exista o “culpa” colectiva în a fi martor si a nu interveni, fapt ce s-ar fi tradus prin masuri disciplinare împotriva celor prezenti, si de aceea în mod instinctiv interveneau mai multi “arbitrii de ocazie” si îi opreau pe cei doi „luptatori” înainte de a fi prea târziu. Însa spectacolul merita “toti banii”. De fapt, la fel stau lucrurile si în cazul luptelor dintre animale, trecând mai departe la cele dintre oameni atât la nivel individual, cât si la cel colectiv.
Prin urmare, daca doresti sa-ti diminuezi comportamentul agresiv, atunci trebuie sa iesi din cadrul triadei ego-rival-audienta încercând sa dezlipesti eticheta de rival pusa asupra altei persoane. În acest sens, un dialog deschis si direct ar fi binevenit.
Dar daca într-adevar, rivalitatea este autentica si competitia este reala, iar dialogul fie nu este posibil, fie este contaminat de motive ascunse sub aparente înselatoare? În astfel de situatii este bine sa vezi daca merita obiectul disputei, fiindca uneori este mai bine sa suferi o pierdere minora printr-un compromis acceptabil, decât sa pierzi lucruri mult mai importante în genul ruperii definitive a unei relatii cu o persoana de care esti legat prin afectiune sau prin forta împrejurarilor. Acest lucru este în mod deosebit valabil în relatiile de familie. Astfel, parasesti pozitia din triunghiul relational în dreptul tau.
Dar daca în joc sunt lucruri la care nu se poate renunta? Daca nu se poate ajunge la un compromis acceptabil? Abia atunci trebuie sa accepti lupta, fara a merge însa pâna la distrugerea adversarului.
Iar daca observi ca altcineva te considera rival? Daca esti în pozitia lui Abel? Ce poti sa faci? În primul rând ar trebui sa încerci sa iesi din încurcatura prin clarificarea lucrurilor. Însa nu totdeauna este bine sa abordezi o astfel de situatie de unul singur. “Greseala” lui Abel a constat în a nu lua alaturi de el o persoana neutra, care sa medieze situatia aparuta. El a încercat sa rezolve de unul singur un conflict în care era etichetat drept Rival, oferind ocazia neasteptata unei clarificari violente si eliminatorii a situatiei aparute. Desi poate nu vei fi de acord cu mine, cred totusi ca intentia a fost buna, dar metoda aleasa a fost gresita.
Însa indiferent de situatia cu care te confrunti este util sa constientizezi triunghiul relational ego-rival-ceilalti si sa cauti sa iesi din el fara a recurge la agresiune si fara ca vreuna dintre parti, fie ea si persoana proprie, sa fie afectata, lovita sau distrusa. Este dificil, dar aici sta marea arta a vietii traite în armonie cu Marele Autor.
„Daca fratele tau a pacatuit împotriva ta, du-te si mustra-l între tine si el singur. Daca te asculta, ai câstigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori.
Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagân si ca un vames. Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamânt va fi legat în cer; si orice veti dezlega pe pamânt va fi dezlegat în cer.”
Bucuresti
12 mai 2011
Marin Sorescu
SALTMIN MEDIA is a Romanian-American Portal in Hickory, NC. Our purpose is not only to publish important news and original articles, but to have a different perspective over the spiritual and moral values; to promote respect for Biblical and cultural values and to live according to the spiritual values of real Christianity.
We want to be Salt and Light and to offer guidance and taste, to stop the moral entropy of our age and to show the way to those who are searching for it.
.jpg/800px-Lammetje_(Nunspeet_2004).jpg){kind=small}
