Revista ARMONIA

Cu bucurie scriem: poeta Nicoleta MILEA a obtinut Premiul I pentru poeziile prezentate la sectiunea creatie literara, faza nationala a Concursului de Creatie ,,Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor“, din cadrul Festivalului International ,,Lucian Blaga“, editia 6-8 mai 2011, Sebes- Alba Iulia.

Ne propunem cinci zile de poezie cu Nicoleta Milea.

O poezie in fiecare zi.

„Nelinisti”, este un alt prilej de bucurie pentru cititori!

Talentata si inspirata – Nicoleta Milea -  a ales sa priveasca prin oglinzile cerului cu disperare!

Nelinisti

Cum sa te resping, inima,
Jertfa cenusiului searbad
Al zbaterii de fiecare zi!
Cum sa te resping, inima,
Când A FI e mereu mai mult
Mereu altceva decât el însusi!
Cum sa te resping, inima,
Prietena pâna-n strafunduri
Cu lumea întreaga!
Cum sa te resping, inima,
În asteptarea ispititorului,
A aflarii pietrei filosofale a Poetului!
Cum sa te resping, inima,
Tacerea precuvintelor mele,
Eu-non-eu!
Cum sa te resping, inima,
Noema
Golului plin!

Trei ciobani,/ un deal si-o vale,/ soare gaben – un dovleac,/
turma s-a oprit la umbra/
pe-o costisa, sub copac.”
(Pictura naiva)

Ai zice ca George Roca umbla la sensibilitatea cuvintelor, reinventînd nu metafora, ci culoarea, cu o dezinvoltura ce vine din delicatetea si sensibilitatea sufletului sau poetic. Poezia asta trebuie citita sub un alt unghi, dincolo de suprafata poemelor intentionat calma, pentru ca sunt mai peste tot câteva niveluri de lectura. Dar sa nu facem afirmatii gratuite: „Acolo,/ pe insula fericirii noastre/ este vesnic primavara.”

Simplitatea este desavîrsita, emotionînd prin mestesugul cu care poetul George Roca îsi identifica arta poetica, „Acolo” devenind „numai acolo”, absolutizînd mesajul. Si, desigur, „primavara” se identifica în absolut cu tineretea vesnica a spiritului, a poeziei în cele din urma.

Uite alta gama, plina de muzicalitate: „S-a nascut din stropi de ploaie/ Ce cadeau pe-un vârf de munte/ Apa ce tâsnea navalnic/ Din fisuri mari sau marunte.” Stropii de ploaie cadeau „pe-un vîrf de munte”, asemenea cuvintelor ce „cad” din vîrful creionului.

Încet, cu rabdare, litera dupa litera, imaginile se contureaza din propriul lor interior metaforic, la suprafata tîsnind poezia delicata si vie: „În inima ta,/ am descoperit un buchet de flori/ care,/ din când în când,/ dar destul de des,/ îl daruiesti prietenilor dragi/ pentru a-i face fericiti./ Acestia, la rândul lor,/ te rasplatesc cu o mângâiere/ pe/ fruntea ta de poet.// Se creeaza astfel/ o armonie divina/ care te face sa sari/ mai usor peste/ gaurile negre ale Universului.”

Eu nu sunt critic, ca sa disec poezia si sa-i descopar suprafetele, asa ca ma multumesc – neavând uneltele necesare unei analize detaliate – sa descopar frumusetea desavîrsita si, la George Roca, am avut ce sa gasesc. Iata cîteva metafore: „vazut-ai fluturi mândri/ zburdând în dans erotic/ sau un apus de soare ce se-îneca în noapte?”
Si: „într-o zi te-ai însurat cu ploaia”.

Sau „Ars poetica” a lui George Roca: „Pe sânii-ti proaspeti de fecioara/ Am pus doi crini, sub brat zorele,/ Pe pântece inimi din frezii/ Însagetate cu lalele./ Mai jos întins-am o garoafa/ Iar pe genunchi, pusu-ti-am roze,/ La glezne albe flori de nufar,/ si între degete, mimoze!/ Pe alba perna pus-am cale/ Si mândre flori de paradis…/ Pareai o zâna minunata/ Parca venita dintr-un vis./ Asa impodobita-n flori,/ Esti cea mai splendida mireasa/ Privindu-te eu te ador/ Iubito, dulcea mea craiasa!”
George ROCA este un poet adevarat !
________________________

Ion LILA
13 aprilie 2011
Franta

Conferinta anuala AFR s-a desfasurat anul acesta la Cluj pe 9 aprilie. A fost un succes. AFR ia in serios conferintele pe care le organizeaza, atit la nivel regional cit si la nivel national. Toate ne sunt la fel de importante, fara deosebire de locul unde se tin si de numarul participantilor. Scopul lor este informarea publicului privind pericolele, unele dintre ele institutionalizate, care privesc familia si valorile, cunoasterea noastra reciproca, si discutarea metodelor pe care fiecare dintre noi le putem folosi si eforturile pe care le putem face impreuna pentru apararea si promovarea valorilor. Cautam sa organizam conferintele noastre imbinind aspectul informativ cu cel pragmatic. De aceea invitam la conferintele noastre personalitati impozante atit din Romania cit si din alte tari care au experienta in promovarea si apararea valorilor. In acest sens, conferinta din anul acesta nu a fost o exceptie si a beneficiat de vorbitori cu prestigiu, atit din Romania cit si din strainatate.

Nu avem cuvinte suficiente sa multumim tuturor celor care s-au implicat cu abnegatie in transformarea conferintei noastre intr-un real succes. Multumim in primul rind participantilor la conferinta. De-a lungul conferintei au participat aproximativ 100 de persoane. Au venit din Cluj dar si din toata tara. De la Arad, Timisoara, Oradea, Baia Mare, Tirgu Mures, Bucuresti, Bistrita. Unii au fost in trecere prin Cluj si s-au oprit pentru o vreme sa audieze conferinta, sa ne cunoasca, sa ne incurajeze si sa ne spuna cit de mult ne apreciaza, atit actiunile cit si eforturile pentru informarea familiilor romane despre pericolele care le pericliteaza. Iar altii ati venit in grupuri, cel mai numeros fiind cel de la Baia Mare care au venit in grup de 10. Multe aprecieri! Citiva participanti au fost si romani de peste hotare (Chicago).

Multumim deasemenea gazdelor. Gazdele au dat dovada de o ospitalitate rara si recomandam aula catedralei oricarui grup sau organizatii care doreste sa organizeze conferinte la Cluj. Au fost la inaltime. In plus, membrii AFR care au organizat conferinta au fost si ei la inaltime. Nu s-au plins de dificultati, nici nu au dat inapoi. Cuvintele “nu se poate” nu au fost rostite de nici unul ditre ei. Mentionam aici cu multa apreciere pe Leonard Farauanu (AFR Cluj), parintele Emil Ember (AFR Baia Mare), Adrian Iov (AFR Arad), Niculina Ciuperca (AFR Bucuresti), Bogdan Mateciuc (Director Executiv AFR), Petre Costea (Presedinte AFR), Florin Vasiloni (AFR Caransebes), Danile Tut (AFR Timisoara), etc.

Multumim deasemenea conferentiarilor. Toti au fost la inaltime. D-l Titus Corlatean (senator PSD) a vorbit cu pasiune despre importanta Scripturii in educarea copiilor intr-un spirit de respect si apreciere fata de valori, citind diverse pasaje din Cartea Proverbelor/Pildelor. Ne-a informat deasemenea ca sotia dinsului are pozitii pro-viata si ca a participat, impreuna cu dinsul, la marsul pro-viata organizat de Pro-Vita Bucuresti pe 26 martie. D-l Pavel Horj (Deputat PNL) a tinut o prelegere despre bioetica si valorile crestine. A fost o prezentare foarte buna, d-l deputat dind dovada de o cunostinta aprofundata asupra subiectului. Intreaga audienta a fost bine informata asupra subiectului. D-l Adrian Papahagi (Fundatia Crestin-Democrata PDL) a vorbit cu pasiune si elocventa despre importanta valorilor in politica romaneasca si a pledat ca valorile crestine sa fie reflectate in legislatia tarii. A mentionat si proiecte legislative curente dar nepotrivite care, afirma dinsul, nu se cuvine sa fie initiate sau promovate intr-o tara crestina, si mai ales de un partid politic care se considera a fi de dreapta. D-l Bogdan Mateciuc a identificat mai multe organizatii neguvernamentale din Romania care se profileaza pe promovarea antivalorilor si modul in care actioneaza in acest scop cu fonduri primite din partea Uniunii Europene.

AFR a acordat d-lui Titus Corlatean un mic semn de apreciere, o carte despre diplomatie si relatii internationale (Joshua Ramo, The Age of the Unthinkable, 2009), avind in vedere pozitia dinsului ca Presedinte al Comisiei de Afaceri Externe a Senatului Romaniei. AFR deasemenea a transmis, prin intermediul d-lui Adrian Papahagi, un mesaj de apreciere fata de d-l Teodor Baconshi, Ministrul de Externe al Romaniei si fondator al Fundatiei Crestin Democrate din Romania. In toamna anului 2010 d-l Baconschi a publicat o carte “Crestinism si Democratie” in care prevede ca un imperativ indispensabil pentru viitorul Romaniei promovarea valorilor crestine in viata politica a tarii. Suntem de acord. Recomandam tuturor cartea dinsului.

Multumim deasemenea preotilor si pastorilor care au vorbit, preotul Todea, preotul Matei Boila (din partea Forumului Civic Roman) si pastorul Rei Abrudan. Preotul Matei Boila a prezentat un subiect cu un titlul foarte interesant si captivant – “Casatoria: Contract sau Taina?” Iar d-l Abrudan a discutat subiectul “Menirea Casatoriei,” punctind ideea ca inainte de a demola o structura, in cazul nostru casatoria si familia, trebuie gindit de ce structura a fost creata in primul rind si cu ce scop. A vorbit deasemena d-l profesor Juhas Tamas, profesor la Institutul Reformat din Cluj, sintetizind ideea, bine argumentata, ca atit maghiarii cit si romanii au avut in comun, de-a lungul istoriei, un aspect social foarte important – familia, importanta si rolul ei in formarea si dezvoltarea natiunilor. D-l Tamas a punctat deasemenea idea, foarte interesanta, ca doar familia poate asigura supravietuirea noastra in societatea post-moderna.

Cuvinte speciale de apreciere trebuia facute fata de musafirii nostri internationali. Am fost privilegiati sa avem trei oaspeti internationali. Primul oaspete care a conferentiat a fost europarlamentara Anna Zaborska (Slovacia). Am apreciat la dinsa seriozitatea cu care a pledat cauza familiei crestine ca si fundament esential in viitorul Uniunii Europene si necesitatea mentinerii familiei naturale in rezolutiile si directivele unionale. Dupa masa a vorbit d-l avocat Sam Webster din partea lui Christian Institute (Institutul Crestin) din Marea Britanie. Vreme de 45 de minute a captivat audienta cu o prezentare clara, concisa, si foarte bine pregatita despre modul in care tribunalele engleze submineaza valorile crestine si libertatea religioasa in avantajul “drepturilor” homosexualilor britanici. Iar ultima prezentare a fost facuta, prin modalitate video, de catre Pat Fagan, Sr. Research Fellow la institutul Family Research Council din Washington, DC. Subiectul dinsului a fost extinderea la nivel mondial a unei ideologii sexuale seculare care nu doar ca submineaza si ia in deridere, intentionat, castitatea si relatiile monogame, dar deja are un efect dezastruos in societatile unde e promovata cu asentimentul autoritatilor. Titlul prezentarii lui a fost “Christian Chastity vs. Sex in the City,” lung de 45 de minute. Adaugam in plus ca oaspetii straini au participat la conferinta de la inceput pina la sfirsit, dind dovada de multa atentie, interes, si rabdare. Am fost mult impresionati de aspectul acesta.

Mentiuni speciale trebuie adresate d-lui Ionut Bruma (voluntar AFR Bucuresti si membru al Asociatiei Arsenie Boca) care a subtitrat materialul video al d-lui Pat Fagan. La asta l-a ajutat si d-l Bogdan Mateciuc. In puls, d-l Bruma a facut o mica prezentare pe tema “De ce sunt voluntar AFR”? care a captivat interesul participantilor. D-l Bogdan Mateciuc trebuie mentionat inca o data pentru ca a tradus impecabil prezentarea d-lui Sam Webster din engleza in romana, la fel ca parintele Emil Ember care a tradus, la fel de impecabil, prezentarea d-nei Anna Zaborska din franceza in romana.

Finalul conferintei a consistat din prezentari scurte de pina la 5 minute din partea persoanelor care au participat la conferinta. S-au inscris la cuvint si au vorbit cu multa pasiune si intelepciune d-na Natalia Muresan (Baia Mare), Niculina Ciuperca, Cornelia Mateciuc, Miorita Sateanu (Presedinta Uniunii Femeilor din Bihor), Maria Dunca Moisin (medic, Bucuresti), Marius Crisan (Cluj), Costel Batranu (Bucuresti), Mihai Titean (Chicago).

Pe linga vorbitori, prezenti la conferinta noastra au fost si alte personalitati impozante ale luptei pentru valori din Romania, printre ei d-l Bogdan Stanciu, Presedintele Pro-Vita Bucuresti; d-l Corneliu Szekely-Hategan, presedintele miscarii Saptamina Casatoriei in Romania; si d-na Maria Neagu, editoarea publicatiei online Viata Cultelor. Din partea mass media am remarcat interesul deosebit aratat de catre Radio Maria si redactorul ei sef, d-l Claudiu Ardelean.

Poze de la Conferinta pot fi vazute aici: http://dl.transfer.ro/AFR-transfer_RO-11apr-8bf11f.rar

Daca ne-a scapat din vedere vreun amanunt sau detaliu important despre conferinta, ne cerem scuze, suntem singuri responsabili pentru asta, si ne asumam raspunderea. Eventualele lacune, insa, nu au fost intentionate.

Din Partea Participantilor:

Din partea participantilor am primit multe mesaje de apreciere dinter care publicam unul.

Buna seara: Sper ca ati avut o calatorie linistita si ca ati ajuns cu bine acasa. Imi dau seama ca a fost un efort mare pentru dumneavoastra si pentru cei care v-au sprijinit in realizarea acestei intilniri, dar va asigur ca a meritat din plin tot ceea ce ati facut. Fiecare conferentiar a transmis cite un mesaj valoros si amintesc doar citeva: criza spirituala si sociala, cu rasturnarea de valori pe care o traim, poate fi depasita prin actiunea fiecaruia de a se opune faradelegii; subminarea libertatii religioase devine tot mai evidenta si de aceea nevoia de modele crestine in societate este imperioasa (fiecare poate sa devina model pentru copiii lui, pentru elevii lui, pentru vecinii lui, pentru colegii lui, traind si rostind in mod natural si liber valorile crestine); importanta casatoriei sacramentale si implicatiile casatoriei contractuale; speranta intr-un tineret care ar putea sa devina conservator, ca reactie la adresa acelor parinti care si-au ignorat rolul de a transmite copiilor adevaratele valori ale vietii si sensul adevaratei libertati. Mesajul transmis prin documentarul “Christian Chastity vs.Sex in the City” l-as recomanda sa-l descopere si cei care nu l-au ascultat. Toate cele bune, va doresc. MDM (Bucuresti)

PREZENTARI

Am primit multe mesaje din partea d-tra in care ne cereti sa publicam prezentarile care s-au facut in candrul conferintei la Cluj. Publicam astazi, in intregime, prelegerea avocatului Sam Webster din Marea Britanie, intitulata: “Faith, family and freedom” (“Credinta, familia si libertatea”)

I am very grateful to have been asked to address this conference and appreciate your warm welcome. This is my first visit to Romania, a country which has been shaped by Christian values and teaching. Whilst I do not claim to have any extensive knowledge of Romanian history, I appreciate that this is a country which is enjoying freedoms which have been re-engaged relatively recently. Religious freedom is at the foundation of a free and open society. But we cannot take our religious freedom for granted. If you read or listen to global news you will surely be aware of an active atheistic assault on religious liberty.

There are some people in positions of authority and influence who would gladly silence Christians. They use smooth-sounding arguments about ‘equality’, but often this is just a pretext for dismantling the structures of the traditional family and taking away those corresponding liberties which allow us to live our lives in accordance with our Christian beliefs. This is a battleground in which The Christian Institute is currently engaged in the United Kingdom.

The Christian Institute, founded in 1989, is a research and campaigning organisation based in the North of England. We are an evangelical organisation seeking to equip Christians to engage in the public square. We provide comment to the media, assist politicians in Parliament and run major court cases. Our work focuses on the fundamental issues of the sanctity of life, the sanctity of marriage and religious liberty. Our website: www.christian.org.uk has now become one of the leading Christian news sources in the UK, receiving over 107,000 visits every month. As Christians, we expect government to provide a framework for individual citizens and families to flourish, to fulfill their responsibilities and to ensure that the preconditions for liberty are protected. That has certainly been the traditional UK model of law.

Constitutionally, the United Kingdom is a Christian country and we have an established church. Our Queen, making laws in parliament, is the highest source of law. She is required by her coronation oaths to uphold the Christian faith and the law of God as revealed in the Bible. Every day, business in parliament still starts with Christian prayers and the teaching of Christianity still pre-dominates in religious education in state schools. Within this constitutional framework, the traditional family has enjoyed autonomy, but also privilege, as that is what the state has promoted, whether through education provision, public policy or the tax system.

Sadly, however, over recent years we have seen a systematic attempt in parliament to dismantle this traditional framework. As the model of the traditional family has been deconstructed and then reconstructed, religious liberty has been undermined. At times, some changes have gone hand in hand with judicial activism, involving the European Court of Human Rights, to which the UK (just like Romania) is bound through being signatories to the European Convention on Human Rights. The European Convention and its court in Strasbourg have undoubtedly brought freedom and liberty to many people across many countries. However, the Convention has not always sat comfortably with the traditional notions of “rights” in the UK. English law has traditionally been cautious of defining or codifying rights because it risks effectively limiting rights. Instead, the UK has pursued a notion of “residual rights”. In other words, we are free to do anything that the law does not expressly prohibit. And, of course, until relatively recently, many prohibitions centred on the various alternatives to the traditional family.

The European Convention, however, sets out prescriptive principles of rights which, in my view, can be interpreted widely. You will know that the Convention is held out to be a “living instrument”, open to reinterpretation and development in the light of changing public morality. For example, in one recent case involving a homosexual couple in Austria, the Strasbourg court held that there is no right under the Convention to same sex marriage. However, we should note its reasoning. According to the court, there is no right to same sex marriage because there is not yet a European consensus for it and so it still falls to be regulated by the laws of individual states. However, it is important to note that the court accepted that the right to marriage enshrined in Article 12 of the Convention could include same sex marriage. Clearly, the Court is paving the way for future decisions.

“The margin of appreciation” is a concept which recognises that where there is no European wide agreement on an issue the European Court of Human Rights should not intervene. This can be helpful. It was certainly helpful in the recent Lautsi v Italy case (the so called Italian crucifix case in which Romania along side 10 other countries intervened). However, it is a concept which can ultimately be trumped by changing views of morality. The broad principles of the Convention permit judicial activism and this judicial activism can too easily create a conflict of rights. This conflict of rights in the courts is especially seen where changing notions of the family conflict with traditional religious beliefs. And so, the right to a family life in Article 8 of the Convention has developed to protect homosexual rights, often in opposition to the right to manifest religious belief as held in Article 9.

In recent years, this model has been reflected – in fact sometimes taken further – in the laws passed by the UK Parliament and the decisions of UK courts. As Parliament has acted in the name of equality to dismantle the traditional family, orthodox Christian beliefs have been trumped by laws which enforce the new morality and model of the family. We are now seeing the courts in the UK implement the new moral framework rather than the old Christian order.

So, what steps have been taken in the past ten years to undermine the family in the UK? 2001: The age of consent for homosexual acts was reduced from 18 to 16. 2002: Homosexual adoption was legalised. 2003: A law banning public authorities and schools from promoting homosexuality was repealed. Also in 2003 Parliament implemented the European Framework Directive by enacting new laws granting rights in employment, including the right not to be discriminated against on the ground of sexual orientation (similar rights were also granted at the same time not to be discriminated against on the ground of religion or belief). Then, in 2004, legislation was enacted to create ‘civil partnerships’, granting all the legal rights and privileges of marriage to homosexual couples. In 2004, the Gender Recognition Act was also brought in, allowing a man to become a woman “for all purposes” in law. He could then legally marry another man, because in law the couple would be of opposite sexes. In 2006 a new Equality Act was enacted outlawing discrimination on the grounds of religion or belief and sexual orientation in the provision of goods, facilities and services. In 2008 a new Human Fertilization and Embryology Act permitted same-sex couples the right to conceive children together using sperm and eggs from donors, and for both of the same-sex couple to be the legal parents of the child on the birth certificate. Currently the UK government is consulting on whether to legislate for full same sex marriage in the UK.

The Christian Institute has done a lot of work in Parliament and the media to oppose these laws and to build into them some crucial safeguards to protect religious liberty. Chiefly, within the narrow confines of internal church life there are exemptions from various equality laws which protect the rights of churches and religious bodies. Such exemptions seek to build into legislation a balance between Articles 8 and 9 of the European Convention. However, in the wider public sphere, new laws which promote homosexuality are redefining the family in society and are restricting religious liberty for Christians who disagree. The best way to illustrate this is to explain three recent cases, two of which I have been involved in personally.

The first case funded by The Christian Institute involves Lillian Ladele. She is a committed Christian and she lives in London. Until a few years ago Lillian was a council registrar as such, Lillian’s job involved registering births, deaths and marriages. After the UK’s Civil Partnership Act was passed in 2004, Lillian politely asked to be excused from carrying out civil partnerships because of her Christian beliefs. To be excused from carrying out this one service would have been a practical solution to the moral conflict she, as a Christian, would have faced had she had to perform civil partnership services. In fact she worked in a large team of other registrars which included many others who were willing and able to conduct same-sex unions. However, rather than agree to this, her employer, the local council, disciplined her. As a result, Lillian was forced out of her job.

With our help, Lillian brought a legal case against her employer for religious discrimination. Although she won in the lower court, she later lost her case in England’s Court of Appeal. In December 2009, the Court of Appeal, sitting in London, held that the council could justify forcing Lillian to perform civil partnership services, so as to enable the council to comply with its own Diversity and Equality policy which committed the council not to discriminate on the ground of sexual orientation. Bizarrely, it made no difference to the court that no homosexual couple had ever, or would ever, be denied a civil partnership had Lillian been excused from carrying out this particular service. The head of the civil courts in England and Wales said in his judgment that the law against discriminating on the ground of sexual orientation in the provision of goods and services: “takes precedence over any right which a person would otherwise have by virtue of his or her religious belief or faith, to practice discrimination on the ground of sexual orientation.”

It is clear from this case that what started out as a permissive move – new liberal laws to permit same-sex couples to enter civil unions – has turned into a coercive law, requiring submission by all, including religious believers, to its agenda of redefining marriage and the family. Although religious discrimination laws were brought in at the same time as sexual orientation discrimination laws, it is clear that where the two are in conflict, the courts require sexual orientation rights to trump religious rights. This reasoning is now being applied in other cases. For example, a Christian couple who faced difficulties in their application to become foster carers because of their views on homosexual conduct, have just lost a case against their local council.

Here are Eunice and Owen Johns, who have been supported by another Christian legal team in the UK. As Christians, they believe that sexual relations other than those within marriage between one man and one woman are morally wrong. Mr and Mrs Johns applied to their local council to become foster parents, looking after children who are under the care of the local council. However, the Johns were told by social workers at their local council that they would have difficulty in being approved for fostering in the light of their views.

During the application process, the Johns were asked questions about how their beliefs on homosexuality might affect their behaviour as foster carers. In response, the Johns said that they could not tell a child that a homosexual lifestyle was right. As a result, their application was unsuccessful. Following this Mr and Mrs Johns brought an action in the High Court in London challenging the council’s approach. In the judgment handed down in February, two High Court judges ruled that: “the attitudes of potential foster carers to sexuality are relevant when considering an application for approval”. “The local authority is entitled to explore the extent to which prospective foster carers’ beliefs may affect their behaviour, their treatment of a child being fostered by them”. Much of the court’s reasoning was based on the Lillian Ladele registrar case which I have just mentioned. It is clear that the courts are entrenching a position where rights pertaining to sexual orientation take precedence over rights pertaining to freedom of religion.

The government funded Equality and Human Rights Commission intervened in the Johns’ case, arguing that views disapproving of same-sex relationships and lifestyles have a harmful impact on the well-being of children and young people. In fact the Commission talked about the risk of children being “infected” with views disapproving of homosexual conduct, almost as if such views are a disease to be eradicated. It is becoming apparent that the state is now calling evil good and good evil. The institutionalisation of new family structures inevitably impacts upon the rights of those who disagree.

In Cornwall, in the south west of Britain, I have been defending a Christian couple who run a small seven room hotel. As Christians, Mr and Mrs Bull seek to run their small hotel on Christian principles. They make no secret of their Christian faith. In the reception area is a huge sign stating that “Jesus Christ is Lord”. They also have a high view of marriage. Their booking form states that that they only permit married couples to book double bedded rooms. In September 2008 a homosexual couple, in a civil partnership, booked a room in the hotel but failed to disclose this to Mrs Bull. When the couple arrived at the hotel, they were politely informed that it was the policy of the hotel only to allow married couples to have double room accommodation.

The homosexual couple subsequently sued Mr and Mrs Bull under the UK’s Equality Act. Mr and Mrs Bull denied discriminating on the ground of sexual orientation. Rather, their policy was based on sexual conduct outside marriage. Indeed, Mr and Mrs Bull had consistently applied their policy to heterosexual unmarried couples for over 26 years. Again, the court was faced with needing to balance conflicting rights. In its judgment in January this year, the judge said: “I am … acutely aware of the importance of this case to both sides and the deeply held views on both sides. Both can legitimately claim the right (Article to have their private and family life (and in the case of the defendants their home) respected. The claimants [i.e. the homosexual couple] are a family in the eyes of the law just as much as are the married defendants. Both are entitled not to be discriminated against (article 14) and the defendants have the right (article 9) to manifest their religion or beliefs.”

However, when all was said and done, the court held that Mr and Mrs Bull had unlawfully discriminated against the homosexual couple on the ground of sexual orientation. The key to the court’s decision was that the law treats married couples and civil partners as having the same rights. If Mr and Mrs Bull accepted married couples, it followed that they were discriminating on the ground of sexual orientation by refusing a double room to a homosexual couple in a civil partnership.

Encouragingly, even two well known pro homosexual commentators criticised the decision. One, a former senior politician who supports gay rights, warned against the dangers of creating a “secular theocracy”. And, a well known academic (who is also a practising homosexual and an atheist) criticised the judgment in strident terms. This decision has been a wake up call to many Christians in the United Kingdom about just how far the homosexual agenda is redefining the family and marginalising the rights of Christians who disagree. In so doing, the courts are overturning the Christian basis for our laws. This significance was certainly not lost on the judge who decided Mr and Mrs Bulls case. In fact he started his judgment by referring to the fact that the Royal Courts of Justice in London (the Appeal Court for England and Wales [SLIDE]) has three statues on the façade of the building, namely statues of Moses, King Solomon and Jesus Christ: “Moses, to whom the 10 commandments and the law was given; King Solomon who exercised unparalleled wisdom as a judge-king; and, of course, a statue of our Lord himself. The judge noted that: “A great deal has changed since Moses, King Solomon and Jesus Christ walked upon this earth. Those Judaeo-Christian principles, standards and beliefs which were accepted as normal in times past are no longer so accepted.” “The standards and principles governing our behaviour which were unquestioningly accepted in one generation may not be so accepted in the next. In our parliamentary democracy it is for parliament to frame laws which reflect these changes in attitude or which give a lead to such changes. Whatever may have been the position in past centuries it is no longer the case that our laws must, or should, automatically reflect the Judaeo- Christian position.”

That is where the United Kingdom and many other nations now find themselves. The ‘equality’ agenda is having a broad and deepening impact on Christians throughout the UK. It is redefining the family. This trend is reflected in two of the main political campaigns in which we are currently engaged.

Firstly, we are committed to fight the slide to a redefinition of marriage to include full same-sex marriage. Secondly, we are seeking to stop the growing attempts to sexualise children through the teaching of ‘sex education’ in state schools, as our opponents seek to normalise the rejection of the traditional family by starting with the youngest in society. Everything I have described relates to a country which is a strong and stable democracy, which has had no significant political upheaval since our ‘Glorious Revolution’ of 1688. It is also a country which has had a very strong Christian heritage which has nurtured its political and legal development. Yet, what we have seen in recent years is nothing short of a cultural revolution in which legal rights have been refined, the family has been reconstructed and the Christian faith has become marginalised. In many respects it has been an unconventional revolution – incremental steps and democratic in origin – but a revolution no less significant in terms of its consequences.

VESTI BUNE!
Materialul publicat saptamina trecuta, “Vesti Bune!” a suscitat un numar mare de reactii din partea d-tra. Publicam doua.

Doamne-ajuta! (asa se saluta oamenii buni – ori cei care se straduiesc sa fie buni – in Moldova) Va multumesc din toata inima pentru ca mentineti o corespondenta care incalzeste inima familiei mele, care numara patru copii, de 19 – 24 de ani. La randu-ne, impartasim informatiile acestea altor cunostinte cu frica si dragoste de Dumnezeu. Sunt profesoara de latina si, vremelnic, conduc, in Pascani (unde s-a nascut M. Sadoveanu, in urma cu peste 130 de ani) Casa de Cultura. Daca veti avea vreodata intentia sa organizati conferinte, expozitii, intalniri in Moldova (Moldova aceasta, saraca si bogata!), va rog, nu ocoliti orasul nostru! Post cu folos, timp de mantuire, M.P.

Dumnezeu sa va binecuvinteze si El sa fie slavit pentru aceste vesti bune. Sa stiti ca la marsul contra avortului in Madrid au participat multi romani. Anul trecut a fost scris si un articol in ziarul Romanul despre acest lucru.Va felicit pentru ceea ce faceti si Domnul sa fie cu voi acolo si cu noi aici si cu toti cei ce se incred in El. Cu dragoste in Cristos, Monica.
MAMA SUROGAT – DECE SPUNEM NU!

D-l Mihail Neamtu, a publicat pe blogul sau un comentariu pe care ni l-a impartasit ca reactie la materialul ce l-am publicat acum 2 saptamini privind proiectul legislativ de mama surogat in Romania. Redam citeva paragrafe, urmind ca articolul in intregime sa poata fi citit de cei interesati in linkul alaturat: http://www.contributors.ro/cultura/nimic-despre-cultura-vie%C8%9Bii-bioetica-si-mo%C8%9Biunile-pdl/

Dreapta post-comunista se confrunta cu un paradox: tace chitic atunci când vine vorba de chestiunea demnitatii umane si abandoneaza cu nonsalanta orice initiativa venita dinauntrul miscarii pro-vita. Desi multe la numar (PDL, UDMR, PC sau PNL), partidele care ar trebui sa promoveze ideile liberalismului clasic, ale crestin-democratiei sau ale conservatorismului evita sa transeze dilema bioeticii contemporane: cum poate fi salvata viata pruncului nenascut fara a încalca demnitatea femeii?

În România, exista milioane de aderenti la mesajul pro-vita. Un sondaj recent arata ca 42% din concetatenii nostri considera avortul drept „o crima”. Nu stim daca aceasta parte din populatia tarii este activa sau pasiva electoral. Cert este ca reprezentantii unui corp politic matur si responsabil nu-i poate ignora. Fireste, retorica discursului pro-vita e mult mai greu de ambalat în România decât în Statele Unite. Câti dintre noi au uitat oare anii dictaturii în care autoritatile comuniste tinteau explozia procentelor demografice?

Cercetatori ai perioadei totalitare au aratat (cel mai recent în volumul intitulat Politica pronatalista a regimului Ceausescu. Vol. 1: O perspectiva comparativa, Ed. Polirom, 2010 si coordonat de Corina Palasan, Luciana Jinga si Florin Soare) metodele abuzive de control biopolitic al corpului feminin. Nu respectul pentru demnitatea copilului, nici grija pentru copilul nenascut, ci abordarea cantitativ-utilitarista a chestiunii maternitatii Si delirul de grandoare al lui Nicolae Ceausescu se aflau în spatele politicilor PCR din România anilor 1966-1989. Lipsit de orice tenta propagandistica, filmul „4,3,2” de Cristian Mungiu a scos la iveala dimensiunea sordida a natalismului totalitar.

Frazarea atitudinii pro-life trebuie sa plece, asadar, de la respectul libertatii de constiinta a fiecarui cetatean. Persuasiunea – un exercitiu fundamental în orice angajament politic – are drept scop redirectionarea alegerii catre respectul pentru viata umana, de la stadiul conceptiei pâna la moartea naturala. Cultura pro-vita deplânge faptul ca, în plina criza demografica, societatea româneasca a ajuns sa banalizeze avortul. Dupa 1989, numarul chiuretajelor voluntare a depasit cifra de 15 milioane. Relatarile din presa ori informatiile obtinute colocvial arata ca, pentru o fata de 17 ani, este mult mai greu sa cumpere un pachet de tigari decât sa recurga la întreruperea sarcinii. Nici vorba de acord al parintilor, co-implicare a sotului sau a partenerului, consultarea psihologica sau contact cu organizatiile pro-life (care doresc sa sustina material si sufleteste orice mama-purtatoare de sarcina). Revolutia sexuala precoce (prin care înteleg tentatia promiscuitatii, decuplarea sexualitatii de eros si afectivitate, prelungirea psihologiei adolescentine si, mai ales, degrevarea responsabilitatii paterne) conduce la situatii tragice: la Constanta, bunaoara, o tânara de 15 ani a decedat în urma unui chiuretaj angajat în absenta oricarei consultari cu rudele sau prietenii. O idila traverseaza rapid socul hemoragic si sfârseste la cimitir. Parinti devastati, familii îndoliate, colegi sub stare de soc – totul pentru ca nimic, sub raport legislativ, sa se schimbe.

Evident, nu toate cazurile ajung în aceasta situatie limita, regretata de toti participantii la „actul medical”. Oricât de eufemistic am prezenta tabloul general, situatia este dramatica. Într-un tulburator reportaj jurnalistic, Dan Gheorghe de la România libera arata cum si de ce „numarul întreruperilor de sarcina care au avut loc între 1958 si 2008 este mai mare decât populatia actuala a României”.

Cu o medie de trei avorturi pentru fiecare femeie, agenda pro-life n-ar trebui sa fie una periferica. Adaugati la criza natalitatii si perspectiva îmbatrânirii populatiei. Desenata cu penita sociologilor, imaginea României din 2050 arata deprimant: spor natural negativ, datorii fiscale masive si o populatie cu multi seniori. În total, 16 milioane de locuitori. Dimensiunile socante ale acestei contractii demografice depasesc cu mult amenintarile unui razboi extern sau pericolul unei catastrofe naturale. Chiar daca Statul liberal modern este miop metafizic, decidentii nu pot ramâne orbi în fata riscurile sistemice reprezentate de propagarea si generalizarea actualului stil de viata.

Te-ai fi asteptat ca doctrinarii dreptei, mai putin progresisti decât ideologii stângii, sa scoata la iveala acest subiect. Redactarea unor motiuni interne este momentul privilegiat pentru reflectia sistematica asupra valorilor si asupra principiilor unui Partid. Desi consistente la capitolul politici sociale sau economice, toate motiunile prezentate de membrii marcanti ai PDL tabuizeaza subiectul avort.

Nu se astepta nimeni, fireste, la o pozitie similara Vaticanului. Ti-ai fi putut îns imagina un discurs favorabil recunoasterii demnitatii vietii înca de la stadiul embrionar. Ar fi o utopie sa ceri politicienilor români sa-i semene parintelui Nicolae Tanase de la Valea Plopului, ori sa stârnesti campioanele feminismului la un concurs filantropic în compania maicii Tereza de Calcutta. E drept ca nici spatiul academic din România nu se lauda cu bioeticieni de patrundere, precum filozoful Leon Kass sau teologul Tristram Engelhardt Jr. Totusi, respectul acordat valorilor traditiei crestine si grija pentru viitorul natiunii române ar fi impus o reflectie staruitoare asupra demnitatii persoanei (mult mai ferm angajata de popularii germani). Vor sparge oare tacerea vocile identificate distinct cu doctrina crestin-democrata?

ANUNT PENTRU ROMANII DIN ITALIA
Vineri, 15 aprilie, de la ora 09.30 la ora 13.00, la sediul Grupului Abele din Corso Trapani n. 91 in Torino, va avea loc un seminar dedicat modelului de familie romana intitulat “Parinti si copii: familie, educatie si intercultura”, transmite Romanian Global News, care citeaza Primaria din Torino. Vor interveni: Cristina Govor (mediator intercultural) – Familie in/migrate din Romania; Ioana Antoniu (profesor de limba romana LCCR) – Italia – Romania: sisteme scolare fata in fata; Cosmin Ghircoias (psiholog) – Integrarea in societatea italiana – punctul de vedere psihologic. Seminarul are loc in cadrul unui ciclu de intalniri ale proiectului “Parinti si copii” reunite sub titlul “Experiente de convietuire: o calatorie printre familiile romane, marocane, peruane, albaneze si chineze la Torino”. Seminariile sunt gratuite, insa este obligatorie inscrierea. Mai multe informatii se pot obtine de la Progetto “Genitori&Figli” del Gruppo Abele Tel. 011 3841083, fax 011 3841091, genitoriefigli@gruppoabele.org Aceasta adresa de e-mail este protejata de spamboti; aveti nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza .

DECLARATIA DE LA TIMISOARA
Continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia de la Timisoara pentru a fi semnata de familiile d-tre, colegii, vecinii, rudeniile. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Cum se Semneaza Declaratia?: Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

AFR VA SOLICITA DOI LA SUTA
Va rugam directionati 2% din impozitele d-tre catre AFR completind fisierul alaturat. Sunt pentru o cauza buna si banii sunt folositi pentru scopuri de care beneficiaza intreaga tara. Procedura este simpla: http://www.alianta-familiilor.ro/doilasuta.html. Aceasta procedura nu inseamna ca veti plati ceva in plus sau ca veti plati ceva ce n-ar trebui sa platiti. Suma indreptata catre AFR provine din impozite deja retinute de Stat.

VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
www.alianta-familiilor.ro

Ziua de duminica 20 februarie am petrecut-o cu niste prieteni, am vorbit despre multe, inclusiv despre Belgia; stare, perspective, griji, avantaje… Zilele urmatoare am fost putin mai atent la opinii si reactii pe marginea subiectului adus în discutie, asa ca acest episod va fi dedicat reactiilor si parerilor ce am receptionat. Nu doar românii, ci si automobilele Dacia sunt tot mai prezente în Belgia. Se vinde bine Dacia Duster aici!

Adi A este un barbat cu putin peste 30 de ani. A venit prima data în Belgia din dulcea Bucovina pe când era flacaiandru, prin 1994 si apoi a mai batut de câteva ori «cararile Europei» prin Polonia, prin Slovacia, Austria si, nu mai stiu pe unde. Astazi este la casa lui – sot împlinit, tata fericit, gospodar neîntrecut. Locuieste în zona flamanda, dar cu toata familia vorbesc franceza si n-ai zice ca nu-i neamt sau nu stiu care alta „semintie aleasa” dupa ordinea ce domneste la casa lor. Iar dupa belsugul din ea… zici ca este, fara îndoiala, mostenitor – deja intrat în drepturi – al fagaduintelor sfinte. Îl stiu de peste 10 ani, dar ne-am apropiat mult cu prilejul pelerinajului de anul trecut în Tara Sfânta; cu el si cu sotia lui, asa ca tare am tinut sa le aflu opiniile:

Exista dupa parerea lor cam 400-500 de firme belgiene, ai caror proprietari si administratori sunt români veniti aici în ultimii ani. Sigur peste 50 din acestea sunt ale unor persoane care sunt membri sau frecventeaza Biserica Româna Elim Bruxelles. Deschiderea unei firme sau asocierea într-o firma este si ramâne deocamdata una din posibilitatile pe care cei doritori le au la îndemâna pentru a-si legifera sederea în Belgia. Spre deosebire de multi altii, fratele A si sora M, sotia lui, nu sunt cu gândul mereu acasa; pentru ei acasa este aici, detin cetatenie belgiana din 2003. Cred ei ca românii truditori pe pamânt belgian au o demnitate mai aparte: putin pretentiosi în ce priveste confortul si dotarea cu echipamente sofisticate, muncitorii români si-au câstigat în Belgia un bine meritat prestigiu prin curaj, calitate si inventivitate în tot ce fac.

Firmele de constructii ale românilor de aici sunt bine cotate si aducatoare de beneficii de ambele parti, taxele platite catre Statul Belgian au greutate. Nu are o parere prea buna despre cei care si-au inclus si numele în sigla firmei, mai ales ca numele lui este axiomatic ; firma daca da faliment – ca asta este un fel contragreutate pe grapa – apoi sa nu-mi fie târât si numele în noroi, zâmbeste Adi cu subânteles. Altfel nu vrea sa ne spuna câte ceva si despre românii de aici cu firme falimentare, macar ca n-ar fi prea multi…

Nu exista în casa lor o preocupare anume pentru riscul spargerii Belgiei, nici pentru dezlegerea itelor conflictului dintre flamanzi si valoni ; mai degraba sunt interesati si doritori sa participe la proiecte bisericesti. Ar dori ca Biserica româna din Capitala Europei sa tina pasul cu standardul social de viata al membrilor ei: un centru de recreere dotat cu tabara pentru elevi, terenuri de sport, sala de conferinte si cursuri teologice, sala de cult si câteva apartamente pentru oaspeti, situat într-o zona linistita înafara aglomeratiei urbane ar fi un proiect pe care l-ar saluta, ba chiar li se pare ca daca am fi avut o conducere cu viziune mai clara, mai larga si orientata înspre nevoile oamenilor pe toate planurile, acesta s-ar fi putut afla în derulare.

Despre numarul real al românilor traitori acum în Belgia nu risca sa se pronunte, dar cifra de o suta de mii li se pare reala, cu precizarea ca în ritmul prezent ea se poate dubla în cel mult doi ani. Doamne ocroteste-i pe români!

Am tinut sa aflu si opinia lor despre prima parte a documentarului «Belgia-butoiul…». Raspunsul a fost simplu, direct, încurajator: Adevar bine spus, important de stiut, ati vorbit parca si în locul nostru, fiti binecuvântat!

Scurta cuvântare a pastorului Raymond Vandepute din seara aceleasi zile la Biserica Româna Elim, unde adunarea generala de sfârsit de an nu s-a putut tine din prea slaba participare, a fost parca sora geamana cu textul ce cu o zi înainte l-am scris. Un belgian flamand si un român belgian uniti în acelasi gând, preocupati de acelasi obiectiv, nu degeaba a facut fratele Daniel B supozitia ca as fi scris textul dupa cuvântare… Nu, nu l-am scris dupa, ci înainte. Din cuvântarea pastorului autohton care i-a asezat adânc în inima sa pe români, ca de altfel si pe alti credinciosi straini din Belgia, voi retine doar doua aspecte:

- Spre deosebire de alti gânditori, pastorul nostru traieste cu teama ca, sub ochii lui, Belgia se va afunda tot mai mult în pacatul neascultarii de Dumnezeu, în necredinta si îmbuibare, stari care induc fara îndoiala vrajba, dezmembrarea, lipsa unitatii si a întelegerii. Îsi leaga sperantele mai mult de strainii din Belgia care prin rugaciunea lor si prin fapta lor nu vor lasa sa se stinga flacara credintei, care ardea odinioara pe aceste meleaguri. Îmi doresc mult sa pot pune în tipar macar cele doua întrevederi cu dânsul, absolut edificatoare.

- Recent a demarat o actiune de post si rugaciune pentru tara, s-a adresat catre zeci de pastori evanghelici, iar cei care au raspuns primii au fost cei straini : brazilieni, portughezi, congolezi… Se întreaba abatut: oare românii nu sunt informati, ori sunt nepasatori, adica inconstienti, nici macar de valabilitatea textului biblic din Ieremia pentru diaspora iudaica… Sau cel din 2 Timotei 2. 1-3 «Va îndemn dar, înainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, Pentru împarati si pentru toti cei ce sunt înaltati în dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea. Lucrul acesta este bun si bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru…» si altele? Cert este ca si de data aceasta, ca de multe alte dati fruntasii nostri au lipsit de la astfel de actiuni…

- Legatura pe care dumnealui a facut-o între familie si patrie, între relatiile dintre parinti si copii cu cele dintre populatia unei tari si conducatorii ei mi s-a parut absolut reala si binevenita. Priviti cu atentie referinta citata din Scripturi si trageti si dumneavoastra concluziile cuvenite :

«El va întoarce inima parintilor spre copii si inima copiilor spre parintii lor, ca nu cumva la venirea Mea sa lovesc tara cu blestem. » – citat din Vechiul Testament, Maleahi 4. 6
A doua zi stirile alarmante ne-au coplesit: alerta cu bomba la Tribunalul din Charleroi, plic cu pudra alba (antrax) la posta din Tournai, busculada cu evadare la închisoarea din Namur… Pâna seara s-au linistit si/ori dezmintit toate. Dar sa fie oare numai linistea dinaintea furtunei? Ca pastorul nostru chiar nu glumeste.

Monica A împreuna cu sotul ei, amândoi absolventi de conservator, sunt în Belgia de peste 4 ani cu cei doi copii. Dupa ce a lucrat o vreme la menaj face acum cursuri intensive de limba franceza si  limba flamanda. Sotul ei lucreaza în continuare pe santierele de constructii, dar au proiecte îndraznete. Se apropie de 40 de ani si nu pot sa nu le urez succes ; ba chiar sa ma rog pentru nazuinta lor de a vedea o scoala româneasca de muzica aici în Capitala Europei. Iata ce zice Monica :

„Lumea vorbeste despre separarea Belgiei, dar curentul pro-belgian ia amploare. Zeci de mii de oameni participa la manifestatiile pentru unificarea tarii – în fapt lupta împotriva dezmembrarii (n.r.) – si la tot mai multe ferestre ale locuintelor este arborat tricolorul rosu-galben-negru.

„Touche pas à mon pays – Raak niet mijn land!” („Nu te atinge de tara mea!”), este deviza ce poate fi vazuta pe tot mai multe autocolante si tricouri. ” «De mult nu am mai citit un text pâna la capat si nu l-am gasit atât de ancorat în realitate, atât de bine motivat ; astept sa citesc si episodul urmator, sunteti chiar bun cunoscator al tarii si prieten al poporului ei. Asa se cuvine, bravo române!» – îmi marturiseste doamna Camelia B.

Chemat de curând în slujba, pastorul D are pareri mai alambicate despre criza politica din Belgia, asa cum si eu aveam asteptari mai înalte de la dumnealui : La cele patru guverne regionale care exista, îmi spune fratele pastor, nici nu ar mai trebui un guvern federal. De retinut ca multi din prietenii mei români au stiinta si pareri mai aparte despre politica belgiana, precum cea de fata. Totusi cei mai multi nu au nici o parere, nici o cunostinta.

Parlamentul Belgian este doar unul, cel federal, compus din doua camere; nu exista unul valon si unul flamand cum au sustinut unii, iar guvern propriu are fiecare regiune; Flandra, Valonia si Bruxelles – capitala ; mai putin regiunea germanofona, care numara circa 70 de mii de locuitori, adica, aproximativ populatia unui orasel. Totusi ca un simbol al democratiei europene si respect pentru marele vecin din sud – Germania – vorbitorii de limba germana din preajma orasului Liége au obtinut pentru limba lor statutul de a treia limba oficiala în Belgia. Doar atât. Autonomia locala exista în Belgia, dar este limitata si face acum obiectul nesfârsitelor negocieri între flamanzi si restul mâncatorilor de cartofi prajiti.

La ce ar mai trebui guvern federal, când treburile curente si economia merg mai bine fara de el ?, se întreaba retoric domnul pastor româno-belgian ! Poate ar fi mai necesar sa alcatuiasca un guvern pentru populatia musulmana… ca aici în Belgia, ea este mai numeroasa si cu mai multe probleme… a continuat interlocutorul meu.

Am stat de vorba si cu niste cetateni flamanzi mai moderati :

„Nu ma pasioneaza politica si nu am ambitii de vreun fel, dar Barth Wawier are dreptate, numai ca nu este acum momentul potrivit pentru despartire’’ – ne spune domnul Kuhn, un batrânel iesit de curând la pensie. A lucrat la Uzinele Ford si este un foarte bun vorbitor de limba franceza si un sustinator moderat al cauzei flamande.

În schimb Alexander, caruia i-am renovat partial casa, îsi rupe limba ca mai toti flamanzii, când si-o învârte în graiul latin ; o face însa cu multa ambitie. Dornic sa vorbeasca mult si multe în franceza a facut progrese enorme în a vorbi limba lui Moliére în cele trei saptamâni cât ne-a fost gazda. Se zice ca multe lucruri le învatam mai usor de la cei care nu le stiu, ori le stiu foarte precar…

Dupa parerea lui despartirea flamanzilor de valoni nu are vreo miza ; e bine si împreuna, ar fi bine si separat, dar un lucru ramâne : flamanzii au totdeauna dreptate (cred ca din cauza imperfectiunii limbii n-a precizat «…si atunci când n-au »!  - n.a.) si ei nu fac niciodata compromisuri. Ei gândesc simplu, eficient, rational. Simpatic si prietenos, domnul Alexander, cred sa fie tipul de flamand obisnuit si asemeni lui, cei aproape 6 milioane de flamanzi belgieni se vor multumi doar cu unele reforme ceva mai radicale ale politicilor fiscale belgiene, între care legea refinantarii este nodul gordian care trebuie taiat : De ce sa plateasca statul federal ajutoare sociale si sa asigure tot felul de facilitati celor care nu muncesc, celor care aleg sa se stabileasca în Belgia, desi asta nu este patria lor ? De ce sa poarte flamanzii în cârca lor pe cei lenesi si betivi si smecheri ?! Cum sa acorzi cetatenie belgiana cuiva care nici macar limba tarii nu se sinchiseste sa învete? Aceasta este, de fapt, întrebarea la care nici ultimul mediator, domnul Waterbeek, presedintele executiv al celui mai moderat partid flamand nu gaseste raspunsul cel mai potrivit si de toti acceptat, solutia care sa scoata Belgia de astazi din impas, desi se vorbeste mereu de progrese…

Ultima duminica am petrecut-o iarasi în Biserica Româna ELIM din Bruxelles, unde ne-am rugat si pentru pacea în Belgia si pentru binecuvântare în România si pentru liniste sociala si vremuri mai bune în lume. La iesire câtiva crestini au tinut sa-mi multumeasca pentru articolul despre Belgia, despre pulbere, despre butoi si pulberea din el… Între ei pastorul baptist Nicolae R, ale carui vorbe le-am retinut spre stiinta tuturor « Sunt interesat în mare masura de politica ; de cea europeana, de cea româneasca si bineînteles belgiana, asa ca ma întreb ce s-ar întâmpla si cum ar arata ziarele si jurnalele de stiri europene daca România ar traversa o criza politica de asemenea amplitudine ? În fapt Belgia se înscrie în trendul european: Tara Bascilor, Irlanda de Nord, Nordul Italiei, toate butoaie cu pulbere… Situatia, desi aparent calma, este grava, ati facut bine sa atrageti atentia: îmi pare rau ca nu le am cu scrisul sa va pot ajuta, dar va apreciez straduinta si viziunea’’.

Multumesc, domnule pastor, ma bizuiesc si pe rugaciunile dumneavoastra si ale Bisericii baptiste române Betel Bruxelles. Dar despre Bruxelles-ul European în episodul urmator, acum mai adaug un ecou sosit din tara, tocmai de la Mangalia, unde un brav pescar si iubitor de carte si de natura, pensionar, îmi scrie «Interesanta stire asta despre Belgia, nu stiu cum se face ca nici în jurnalele radio-televiziunii, nici prin ziare, nicaieri n-am bagat de seama sa fi suflat cineva o vorba… Ai vrea sa revii dumneata cu noutatile ce se deruleaza?»

Sa traiesti, neica, sa traiti dragi români – cu pace si în belsug ! Noi aici avem cam de toate si din toate câte putin, Domnul Sfântul binevoieste sa ne poarte de grija prin al vietii val.Voi reveni cu voia Lui.
—————————————
Foto: Instantaneu din Biserica Româna Elim Bruxelles în timpul serviciului divin de duminica dimineata. Aici se aduna de regula peste o mie de credinciosi la închinare, iar la adunarea generala recenta a fost confirmata propunearea conducerii de a nu mai primi noi membri. Hotarârea ni se pare corecta si acoperitoare având în vedere ca în Belgia la început de an 2011 exista cam 30 de adunari ale fratilor români din confesiunile evanghelice. Cine ne spune câte biserici ortodoxe sa fie? Pâna acuma am stiinta de cinci. (n.a.)

Zaharia BONTE
Sombreffe, Belgia
20 martie 2011

Johnny Sandulescu impreuna cu Corul Agape organizeaza in Hollywood,Florida,turneul de Tenis cu piciorul,,MIAMI OPEN-AGAPE-SOCCER TENNIS,care va avea loc pe data de 25-26 feb intre orele 10am-6pm.

Turneul va contine 2 competitii;la simplu si dublu.Pentru turneul de simplu se va juca un set mare pina la 21 cu schimbare de teren la 11,pentru dublu se vor juca seturi mici,2 din 3.

Regulamentul este cam acelasi ca si la turneul de la Hickory cu mici imbunatatiri care se vor fixa la fata locului.

Click aici pentru a citi regulamentul de la Hickory.

Taxa de participare este-25 de dolari pt fiecare competitie.Inscrierile se fac pina in 20 feb prin telefon la:
-Johny Sandulescu-tel 954-496-3518,
-Iacob Brincovan-tel 828-312-1052

si prin email: jdbrancovan@yahoo.com.

Alte detalii vi le vom comunica mai tirziu celor interesati.

Va asteptam cu drag.

Comitetul de organizare

Inca din copilarie am auzit numele Emanuel de mai multe ori. Mi-au trebuit ani intregi si mai ales o profunda experienta spirituala pentru a intelege o mica parte din taina acestui nume pe care l-am imprumutat din Sfintele Scripturi si l-am dat cu multa dragoste copiilor nostri.

Cine este insa Adevaratul Emanuel? Care este semnificatia existentei si a venirii Lui pe pamantul acesta?

Bineinteles ca deja cititorul meu  a realizat ca este vorba despre Isus Christos – Mantuitorul nascut in ieslea umila din Betleem.

Dar de ce este numit si Emanuel?

Profetul Isaia in capitolul 7 cu versetul 14  vorbeste despre un Semn pe care Insusi Dumnezeu il va da casei lui David si noua tuturor: “De aceea Domnul insusi va va da un semn: Iata, fecioara va ramane insarcinata, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” Apoi in capitolul 9 ne vorbeste despre o vreme cand intunericul isi va peirde suprematia si “Poporul, care umbla in intuneric, vede o mare lumina; peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina” .

De ce se intampla toate acestea? Si tot profetul raspunde: “Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” (cap 9:6).

Deci EMANUEL este ISUS CHRISTOS, dar cine este Isus Christos?

Un Copil ni s-a nascut – Isus Christos vorbeste despre Sine Insusi ca fiind Fiul Omului, cu alte cuvinte OM ca noi toti. Aici, cu mult timp inainte de a se intampla acest eveniment, profetul ne descopera natura umana a Mantuitorului. Ba mai mult in capitolul 7 ne descrie in mod clar de ce Christos este “Sfantul care se va naste” si nu cel nascut in pacat, de care vorbeste psalmistul David in Psalmul 51.

Emanuel este OM, dar nu un om pacatos si nascut in pacat, ci Sfantul lui Dumnezeu conceput intr-un mod spranatural si nascut intr-un mod unic – prin fecioara. El este “Samanta femeii”  (si nu a barbatului) despre care se vorbeste imediat dupa caderea omului in Geneza 3:15. El este Cel care va zdrobi capul sarpelui cel vechi.

Emanuel trebuia sa fie om, insa nu unul care sa mosteneasca pacatul adamic, ci Cel care va fi cel de-al doilea Adam si prin care va intra lumina mantuirii in lume. El trebuia sa fie om, ca sa poata purta pacatele omenirii, insa trebuia sa fie Mielul de jertfa fara cusur fagaduit inca din vremuri stravechi pe cand Avraam isi ducea pe Muntele Moria pe fiul sau Isac ca sa fie jertfit. El trebuia sa fie om pentru a deveni “Cel intai nascut dintre mai multi frati” , pentru a putea sa ne inteleaga, pentru a fi Marele Preot care ne reprezinta si care mijloceste pentru noi.

Un Fiu ni s-a dat – Isus nu este doar un om sfant, ci profetul ni-l prezinta aici ca fiind Cel de aceeasi natura cu Dumnezeu, Cel despre care insusi Tatal spune mai tarziu: “Acesta este Fiul meu Preaiubit, de El sa ascultati”. Anselm de Canterbury in lucrarea sa “De ce a devenit Dumnezeu om” – vorbind despre taina rascumpararii omului spune despre faptul ca omul era dator lui Dumnezeu cu un pret pe care numai Dumnezeu il putea plati.

Era nevoie ca Emanuel sa fie divin pentru ca El este Cel care a satisfacut pe deplin dreptatea divina care pedepseste pacatul prin moarte. Emanuel, Cel fara pacat a fost facut pacat pentru noi, pentru ca noi sa fim facuti fara vina prin credinta in El. Era nevoie ca El sa fie divin si mai mult decat atat de aceeasi natura cu Dumnezeu, adica Dumnezeu – pentru ca prima porunca din Lege afirma clar ca ne este interzis a ne inchina la alti dumnezei. Era nevoie ca El sa fie Dumnezeu, pentru ca numai Dumnezeu putea concepe si implini un asemenea plan pentru salvarea omului din pacat.

Imi cer iertare cititorului daca l-am apasat in aceste cateva randuri cu concepte poate straine de gandirea domniei sale, insa acesta este motivul pentru care am afirmat de la inceput ca mi-au trebuit ani de zile si o profunda experienta spirituala pentru a intelege putin din seriozitatea si adancimea acestor adevaruri.

Doar prin umila lumina a acestor cateva adevaruri sfinte realizez ce mult inseamna pentru Dumnezeu sa spuna ca EL ESTE CU NOI.

Cu atat mai mult pretuiesc acest nume al Mantuitorului si sarbatoresc in ziua de astazi nu craciunul, ci Intruparea lui Dumnezeu, care datorita dragostei Sale “extravagante” (cum spunea cineva) a alcatuit acest minunat plan de salvare si L-a trimis pe Unicul Sau Fiu, pentru ca noi sa ne bucuram de aceasta realitate a prezentei lui depline in viata noastra.

Ce taina adanca…dragostea lui Dumnezeu… dorinta lui de a fi cu noi… cautarea pe care a inceput-o inca din Gradina Edenului, cand a intrebat pe omul cazut: “Unde esti?”

Inca odata marturisesc ca nu inteleg decat foarte putin din aceasta taina, insa ma bucur pe deplin de consecintele implinirii ei in viata mea.

Nadejdea mea este ca si tu dragul meu cititor sa te bucuri impreuna cu mine de EMANUEL.

Meditatie la festivitatea de pensionare

(1.) MOMENTUL EVENIMENTULUI imi ofera prilejul de-a gândi specific

Ieri fusesem la o inmormântare. O buna cunostinta,  un om remarcabil, trecuse din starea cunoscuta, a celui de om in trup animat de suflet si dorinte, când sufletul plecase de curând la Cel care l-a dat, iar trupu-i fusese asezat in tarâna din care fusese compus de mesterul Creator.

Sfânta Scriptura ne informeaza simplu, introducându-ne direct in Creatie: “La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul. Pamântul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina.” …. “ Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. “

Apostolul Ioan isi incepe si el Evanghelia sa scriind : « La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor. » …. “Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El.”

La timpul sau, sfântul apostol Pavel e cel care va scrie 13 sau 14 epistole ale NT, cel care invatase nu numai la picioarele celebrului intelept Gamaliel, ci primise Evanghelia sa prin descoperire dumnezeiasca, prin Duhul Sfânt.

Pavel foloseste simbolul botezului, care reprezinta ingroparea omului vechi, pacatos, si invierea, odata cu iesirea din apa, a omului nou, impreuna cu Cristos (“Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua – Romani 6.4, Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos. –Galateni 3.27, “)

Celebram acum moartea si ingroparea omului care a fost cu trup si suflet slujbas al Companiei CFR Marfa, revizor regional, si, de asemeni, invierea celui care este deja, un Pensionar Obisnuit – Gheorghe Danciu.

Marturisesc cu mirare si sfiala, imprumutând cuvintele potrivite de geniul poetului nepereche: Nu credeam sa-nvat a muri vreodata!

Dar de ce vorbim uneori greoi in comunicarea cotidiana si, indeosebi, când ne referim asupra lucrurilor importante demne de spus si auzit? Pentru ca nu folosim cuvintele care sa exprime mai bine realitatea de lânga noi sau mai de departe, ignorând Cuvântul Lui Dumnezeu, care era de la inceput, ignorând in mod brutal lumea invizibila de lânga noi.

Cum e posibil acest lucru ? Sa vedem si ce spun apostolii Scripturii, cu trimitere la Domnul Isus Cristos, la Creatie si la crestini:

Iov privind la planeta Pamânt, zice: “Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?”

Pavel vorbind despre Biserica formata din crestini, spune: “Fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos. »

Petru, la rândul lui spune: “Caci este scris in Scriptura: Iata ca pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, scumpa; si cine se increde in El, nu va fi dat de rusine.”

Petru si Ioan intr-o cuvântarea adresata contemporanilor sai (Faptele apostolilor cap 4) le vorbeste in acelasi fel: “Aceasta este piatra cea neluata in seama de catre voi, zidarii, care a ajuns in capul unghiului; si intru nimeni altul nu este mântuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mântuim noi.”.

Mai marii preoti ai aceleiasi zile, dimpotriva au o alta parere, dar Petru si Iona ramân aceeasi:

“Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu ...»

Vorbind despre politica si problemele care decurg nemijlocit din ea, e mare suparare intre noi oamenii, daca suntem partizanii unei idei sau ai alteia. De ce? Deoarece se vorbeste intr-un limbaj de lemn, rigid si fara nici o acoperire!

Doar Cuvântul lui Dumnezeu are mare acoperire si implinire in timp – fara de timp- si in spatiu, fara de sfârsit!

Sa trecem insa la tema de azi, aceea a multumirilor.

MULTUMESC acum tuturor, celor mai de aproape colegi si celor mai de departe pentru frumoasa si rodnica colaborare de care m-am bucurat datorita ingaduintei si bunatatii domniilor voastre.

Multumesc sefilor mei care mi-au aratat multa intelegere, excelente indrumari si iubirea lor ca o o dimineata insorita!

Multumesc familiei CFR MARFA CLUJ care a fost o scena nu totdeauna confortabila, dar in care fiecare dintre d-voastra si-a jucat excelent rolul, intinzând o mâna si un gând plin de iubire, sa-mi pot implini rolul potrivit partiturii aduse si descifrate cu maiestrie de inegalabilul nostru director de scena (de la englezescul director, regizor, postura care ramâne inscrisa pentru posteritate, in documentele scrise si uzant ca apelativ).

Nu va mira deci pe nimeni ca aduc vii multumiri, in mod special, cu multa emotie si caldura, cu multa pretuire si sinceritate, celui care a fost pe tot parcursul, un monument de abilitate, competenta si bunatate, Domnului Director al Formatiei “Sucursala CFR MARFA Cluj”, onorabilul domn – ing. Vasile PETRULEA!

Dumnealui ne-a condus cu deosebita pricepere, cu discretie si maiestrie, punând in practica spusele sfântului Augustin Iubeste si fa tot ce vrei ! Adica, pe intelesul tuturor, Traieste in armonie si in pace cu ceilalti !

Multumesc, inainte de final, sotiei mele, care m-a ajutat permanent, mi-a tolerat multele imperfectiuni si m-a inconjurat cu multa dragoste si intelegere !

DAR IN FAPT toate multumirile mele se cuvin a fi aduse Maretului si Bunului Dumnezeu, creatorul si sustinatorul nostru si al tuturor lucrurilor ! Amin!

(2.)  Moment poetic

Oda (in nanometru credintei) – Parafrazarea unui poem celebru

Nu credeam sa-nvat a muri vreodata;
Cu spiritul vesnic tânar, infasurat in filosofia-mi,
Ochii mei ‘naltam visatori la steaua
Divinitatii.

Când deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce…
Si cât de adânc m-afundase voluptatea mortii
Ne-nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari…
Mai pot sa re-nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix ?!

Piara-mi din ochi tristetile din cale,
Vino iar in sân, credinta divina;
Ca sa pot muri linisitit, pe mine
Mie reda-ma, ca eu sa fiu Tu !

(Galateni 2.20 : Am fost rastignit impreuna cu Cristos, si traiesc dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.)

(3.)  Cuvinte de laudatio

(3.1) DIPLOMA, oferita prin grija colegilor si a superiorilor mei, prin mâna celor care au semnat in dreptul functiei de Director, având in fundal un Tren care ne-a purtat fara intrerupere pe drumul de fier al vietii, pe care s-au inserat câteva cuvinte standard de pretuire reciproca, m-a onorat mai mult decât se poate crede ca ar putea insemna ceva oarecum tipizat caruia-i atribui in sfârsit un nume. Multumesc din inima!

Aceasta sarbatoare a fost posibila prin râvna pe care a manifestat-o constant primul meu sef, Dumitru Hara, caruia-i sunt deja foarte indatorat.

Apoi, multumirile mi se indreapta doamnei director Luminita Popa, care si-a dat acordul sa ne putem manifesta in voie. Ii multumesc pentru franchetea prezentei sale, asa cum ne obisnuise ca e un personaj aparte printre noi ceilalti.

Insa, piatra din capul unghiului, de neinlocuit, a fost si este domnul Director Vasile Petrulea, care ne-a strâns pe toti in jurul sau, cum o facuse cu atâtea alte prilejuri, dând consistenta si sens lucrurilor si locurilor comune, ca roua binefacatoare venita din cer.

DOMNIA SA ne-a coplesit de-a dreptul prin consistenta cadourilor, inepuizante suveniruri pentru lungul drum al zilei catre noapte.

- o felicitare si CD cu melodii Sfânta-i sara de Craciun cu Stefan Hrusca

- imagini si informatii pe CD CLUJ NAPOCA –Municipiu cu vocatie europeana

- colectie de 4 CD cuprinzând 80 de ani de muzica in 80 de melodii, sub genericul, Cele mai frumoase melodii românesti difuzate vreodata la radio.

- o Agenda carnet pentru a nota florile gândului, asa cum ne indeamna N.Iorga, pentru a nu se pierde pentru totdeauna…

- SIMBOLUL PIERDUT Secretele romanului- o carte emblematica de descifrare a secretelor unui celebru roman a lui Dan Brown, „Simbolul Pierdut”, celebru odata cu scrierea romanului politist de fictiune Codul lui Da Vinci, importanta carte in domeniu scrierilor pline de mister istoric si religios, pe prima sa pagina mâna priceputa cu scrisul inteligent si inconfundabil, dl director V.P. insereaza cu generozitate urmatoarele scumpe cuvinte:

„Cu toata dragostea,

prietenia si multumirile mele unui distins coleg si prieten

16.XI.2010”

(3.2) MESAJUL scris al sefului si prietenului meu, Cornel Neagota, a jalonat cu precizie nu numai prima si cea de a doua intâlnire, peste ani, dintre noi, dar face si o buna portretizare a celui de care … va despartiti: un om care prefera sa vorbeasca de literatura sau filosofie, care citeste romane si mai putin schemele electrice ale locomotivelor, cu abilitati in folosirea cuvintelor (stare care l-a molipsit pentru scris), m-a miscat profund pentru o buna marturie privitoare la trecerea mea prin viata sa.

(3.3) MESAJUL FELICITARII unor scumpi colegi, citita de sarbatorit in fata tuturor:

« Colaboratorului si prietenului nostru- Gheorghe Danciu,

Un capitol din viata dvs. se incheie acum.

Un altul nou va incepe in curând.

Astazi e prima zi a restului vietii dvs.,

in care va dorim ca Pensia sa fie o perioada speciala

petrecuta alaturi de familie, nepoti si prieteni.

Sa fiti sanatos si sa va bucurati de fiecare zi din viata

Cu drag ,

Colegii Serviciului Resurse Umane

Nicoleta, Mariana, Cristi, Florica, Ramona.»

(3.4) DIVIZIA TEHNICA, prin doamna sefa de  divizie Mariana Tat, insotita nu numai de serviciile din subordine, dar si de altele, asa cum cu totii ne strânseram inimile lânga si animati de directorul nostru de scena, a prezentat o felicitare de grup.  Colectivul de doamne harnice si pricepute, impodobite cu doi sau trei barbati, alcatuiesc un buchet de mare forta artistica care au dat intotdeauna greutate realizarilor noastre. Ma gândesc totodata si la cei nementionati aici, deloc anonimi, modesti la locul lor de munca, unii cu functii importante. Din urari retinem acum invitatia calda si nostalgica: “ Va mai asteptam pe la serviciu (cei care vom mai fi, daca ne veti mai gasi….)”

By George Danciu