Revista ARMONIA

Diana Popescu, Agero, Stuttgart
www.agero-stuttgart.de

Aproape douazeci de ani de libertati si debusolare cvasi-totala, timp in care noi forme de poluare au vindecat pina si urmele notiunilor de respect, generozitate, demnitate, adevar, compasiune, in locul lor fiind sustinute altele, precum: vulgaritate, vedetism, prostie, violenta, tupeu, senzational, sexualitate. Cind vorbim de poluare, nu ne gindim numai la apa, aer si pamint, ci la o grava poluare a spiritului, foarte evidenta in ultima vreme. Lumea si poluarea ei se invirt in jurul televiziunilor, a televizoarelor sau mai bine spus, televiziunile invirt lumea pe degete, antrenind in flux tot mai multi doritori de macabru. Sintem asaltati de imagini violente, cu caracter sexual, la ore de maxima audienta, interesele comerciale ale televiziunilor au redus la minimum sau au anulat cu totul orele rezervate culturii, educatiei si religiei. Sex cu minori, crime, cadavre, singe, vorbim despre escaladarea violentei in aria vizualului si de efecte asemanatoare cu ale wasabi-ului. Faimoasele crime prezentate in fiecare zi pe ecrane pe un ton tragic si sobru, pentru o si mai mare gravitate, maltrateaza, schingiuie, timoreaza milioane de ochi, care vor ramine cu sechele. Eventual, dintre ei multi isi vor gasi in aceste imagini modelul perfect pentru crima, vor ajunge poate criminali.

Ori de cate ori un act de violenta devine public, comunitatea tinde sa-l incadreze in termenii unei normalitati, sa-l asimileze ca pe o parte a cotidianului. Traim cu impresia ca cel care trece pe linga noi, desi pare individul perfect integrat social, e un posibil Jack Spintecatorul, cu o mina vorbind la telefon, cu cealalta lucrind la procesul de zombificare al lumii. O, da, acestea sint adevaratele tragedii ale societatii! Imaginile violente, acesti monstri, ne-au invadat paradisul terestru in care traiam pina mai ieri. Aproximativ aceleasi preocupari de a surprinde groaza, de a instaura si de a cultiva viziunea infernului asupra lumii, sint intilnite la majoritatea televiziunilor, de parca nimic bun si constructiv nu se mai intimpla pe lume. La antipod, ne sint servite mofturile: un mare poet contemporan, care a facut victime printre poetese, si-a sters nasul intr-un aeroport si sute de camere l-au filmat cand acestuia i-a scapat batista; un fotbalist nu a reusit sa doarma in alta tara din cauza fusului orar; o VIPA a avut greturi in luna a treia de sarcina; alta si-a cumparat un ceas care costa cit un submarin. Parmenide are din nou cuvintul! Haosul ingrozeste existenta, devine de la o zi la alta tabloul stupefactiei, al spectaculosului si al spectacularului. Nicio particula de ridicol sau de violent nu trec neexploatate si multi sint jurnalistii care s-au pus de slujbasi acestor vicisitudini si se gasesc acum intr-o relatie pasiv-agresiva cu cei de buna credinta. Parca ar fi creati din inversunare si din venin, pentru ca zi de zi ne scot ochii cu tepuse si, din pacate, cand ti-e sete de liniste, moartea nu mai este de unica folosinta, este si ea tot un VIP.

Si tot asa, spaima continua… Privitorul care nu mai rabda, schimba televizorul cu ziarul, dar stupoare: moarte si criminali intr-un tur de forta cauzalista la toate tarabele, “natura isi cauta razbunarea”. Nu fac aici inventarul parerilor potrivnice cu privire la mass-media, pentru ca, la aceasta mare cotitura de vreme, semnele sint clare. Ea are marele merit de a invrednici teoria despre cealalta fata a sa, aceea de biela-manivela a unei flasnete cu melodii vulgare si zgomotoase, gros si indesat captusita prin adoptarea a tot ce este mizerabil in inteles. Violenta se intilneste la toate nivelele existentei. Nu trebuie neglijat rolul imens pe care violenta l-a avut si-l are in treburile obstesti ale unui stat. Asa numita violenta politica a devenit si ea un lucru aproape normal si acceptat ca parte a modului de a guverna. Structura de putere actuala, intrata in contradictie cu evolutia economica, va fi data laoparte de o alta structura, in pofida instrumentelor sale de violenta. Acest lucru nu va produce miscari mari, ci un joc de schimbari: cand ceilalti, cand ai nostri, dar toti cu acelasi interes, adica al lor. Se bat cu caramida in piept: “vom face si vom drege” – exact asa zic arondatii la putere, dar practic isi fura unul la altul caciula si discursul. Nu e om perfect intru totul, dar, domnule, fa ceva si pentru tara si pentru cetatenii ei, pentru ca tare greu merg lucrurile in tara, iar ei gasesc explicatii la toate. Dupa ce se vad la putere, pun umarul din greu la darimat. Cartile sint facute, oricum, mai ramine sa se faca cruce la toamna.

La final, ma gindeam mai in gluma, mai in serios, la profetiile indianului Sundar Singh, care afirma ca tara noastra va fi noul centru spiritual al lumii, va fi o noua Mecca. In mod sigur, potrivit profetiilor sale, abia peste o mie de ani, nu vom mai auzi de groaza, de violenta si de mitocanie, iar pe toate canalele de televiziune vor curge din belsug lapte si miere.