Cine esti?

 

Cine esti de vii noaptea somnul sa mi-l furi?

Ca din povesti aduci fior, aduci un vis;

plecând în zori lasi un abis,

neîncetat ma tulburi.

Iar când lipsesti în clipe osebite,

înfrigurata eu te caut si mi-e teama

ca ai pierit si nu-mi dau seama,

                                                              de esti un vis ascuns în gândul ostenit.

                                                               Doar în poezie, în singuratate,

                                                               poti cuprinde

                                                               raza cea mai alba a inimii curate

                                                               si dorul crud, neiertator si viu.

 

                                                Vavila POPOVICI – Din volumul “Scrisori de departe”