Revista ARMONIA

George PETROVAI

FECIOARA MARIA

Au fost acele vremuri
de Duh straluminate,
când viul moartea-nvinse
prin crez si puritate,

când taina nepatrunsa
din cer se pogorî
spre-a omului salvare,
cum Tatal hotarî…

Ca totu-n tot sa para
uman si transuman,
stiut fiind ca omu-i
un sceptic si-un dusman

cu el si toti ai lui,
menita fu Maria
- din Nazaret fecioara –
sa afle bucuria

ca-i sfânt potir matern,
prin nasterea Acelui
ce-n lume coborâse
ca Uns, etern egal doar Lui.

O, maica preacurata
si pururea fecioara,
fii pentru noi sarmanii
ce-ai fost si-odinioara:

Fii focul din inimi
si-al dragostei jar,
fii mama duioasa
si fa ce-ai facut iar!

LUMINA MAMEI

Flamând de dragoste
- o, mama –
te-am cautat la rasarit
si cu lumina m-am hranit,
ca-n tesatura-i nevazuta
sa dau de-acea nuanta
ce-n toate tu erai
când te aveam
si ma aveai.

Toropit de caldura
si-ngreunat de lumina
sorbita fara masura
(de-a valma infrarosii
si ultraviolete),
deodata-n miez de zi
am atipit
si-am tot dormit
- cu gândul la laptele supt
din dulcea ta lumina –
pâna-n amurg,
când soarele se saturase
de lenta furisare
prin hatisurile norilor
si-si azvârlise
batrâna resemnare
si purpura de împarat
în oceanul alternantei
dintre zi si noapte.

Atunci
- orbecaind în întuneric –
tare-as fi dorit
de diogenicul opait sa dau
ca sa-ti sarut lumina
cu lumina mea –
o, mama.

NOI DOI

Suntem o lume si mai bine
de când din jumatatile noastre
facut-am un întreg
fara cusur
si fara egal,
dupa ce ani si ani
am trai nestiutori
unul de altul,
doar sperând si staruind
în dobândirea adevarului
despre fericirea împlinirii
prin topirea-n celalalt.

Iar acuma,
când tu esti eu si eu sunt tu,
prea putin îmi pasa
de lumile paralele
în care viul
- poluat si iradiat –
moare înainte de-a se naste.

Oh, clipe grele-n vesnicii,
ucideti-ma
mai înainte ca gelozia voastra
sa-mi ucida fericirea!

——————-

George PETROVAI
Sighetul Marmatiei
15 august 2011