Revista ARMONIA

TERORI
ma pazeste noaptea – cu
briciul deschis – sclipind sumbru
ucigas: lânga fiecare clipa
înghetata – care trece peste beregata
mea – a plasat un asasin – rânjind livid – de
meserie

traiesc printre lame
surde sclipiri – scurte precum trasnetul din
zare: amenintari forfotind – clocotind
sobolani fluorescenti în mansarda

mi-e frica sa-mi clintesc – fie si-un singur
gând – de teama sa nu-i vad – în
clipa urmatoare – capul cazut – însângerat – la
picioare
***

DIATA CEA MICA, DUPA FRATELE MESTER FRANÇOIS VILLON
las mostenire cioclilor care
ma vor purta spre mormânt – o
bere – de mult de mine
bauta: i-am uitat ambalajul – i-am urinat
din belsug – curajul – putin înainte de
a-mi da sufletul lui Aghiuta – sub
masa – la piciorul cel schiop – al
scaunului din stânga
tronului si din dreapta
labirintului

…groparului – nu-i mai las
nimic: deja
când ne-am încaierat în crâsma lui Hristu
Desteptu’ – i-am
scuipat direct în
gura – guma mea
bisericeasca – mestecata vreun ceas – crâncen si cu
nadejde – si – fraierul – a si
înghitit-o – ca
pestele momeala: sa-i fie
de bine – si de-o
satioasa lipeala…interna
teribil de
terna!

…celor care ma plâng
mustacind ipocrit si ma
scârbos – bârfesc de
pârâie varul de pe pereti – le
indic locul unde am tras
ultimul vânt: sa stea – extatic – si
sa-l – …nu… – nu sa-l „deguste” – odorizant: nu
ci – pe rând – sa se frece la
ceafa cu parfumurile vintrelor mele
sfinte – prin scyllocharibdele din
sfinctere – si sa se astepte la miluirile mele
postume: viitoare furtuni flatulative – cu
tunete si trasnete – furtuni de care – de
pe lumea cealalta – voi avea grija ca ei sa
nu duca lipsa

…muierilor pe care le-am iubit si
mi-au aratat – chiraitor – târtita – eu nu le raspund cu
aceeasi masura: menuete în posete
flutur pe sub nasul visatoarei lor
pofte – dar – fireste
menuetele de noapte le cânt eu – iar
posetele de zi – pentru Cântec – sa si le procure de la cei spre
care si-au întors – tradatoare de luni
floarea-soarelui!

…celor care nu m-au plâns – desi mi-au taiat
marunt-maruntel ceapa – la
praznic – amintindu-si – cu
ceafa întoarsa – ca n-am fost chiar
canibal – le las drept mostenire – chioraiala de-o
viata a matelor mele preasfintite de Sfântul Duh al
foamei – a matelor mele aghezmuite de
licoarea vesnicei – zglobiei tinere fericiri – întru
fundul Bisericii din Sticle – precum si
timpul pe care i l-am refuzat
tatei – atunci când mi-a spus asa: „acum – pe
loc – sa-mi spui ce vrei sa faci în
viata: faci ca mine – sau
deloc!” – si
deloc a fost…Amin!

…altceva – decât
praful de pe toba (rezervat familiei mele de
bravi tobosari – din fata în
tata) – sincer
N-AM!

…valea! – la
munca! – la
oase!

…pomana de
Clopote Sfinte – trase de limba
fricii de moarte – s-a ispravit!
***

DON JUAN NU EXISTA
un om cu adevarat puternic – n-are
principii – ci el
le creeaza

don Juan esti tu – femeie
în orice ordine te asezi – si-n
oricâte ipostaze extatice te
contempli

don Juan nu exista – decât pentru
amazoanele – incendiatoare de vise:
alearga – contopit cu
umbra lor – în galopul
oniric al câmpiilor – muntilor
sinuciderii…

nimeni nu cheama pe nimeni – spre
revelatie si împartasire – atunci când – meticulos – desface
componentele clipei – în
explozia nucleara a
eternitatii
***

MENUETE ÎN POSETE
…Fat-Frumos o
ajuta pe Ileana
Senzitiva sa-si duca
bagajele – mai exact – el
i le cara – în timp ce
ea se spreiaza cu
Oriflay – iar dupa ce el a
asudat – de-i curg siroi – pe piept spre
calcâie – pâna si
trasaturile fetei – ea – proaspata ca o
roza-nrourata– îsi deschide poseta: nu sa-i dea
bacsis – ci sa
danseze – ambii – ba chiar
amândoi: menuete în
posete…
…motanul încaltat se
descalta – ca sa-i încapa mai multa
smântâna – de la
banca nationala – iar
scufita rosie are agenda
încarcata de nume grele – pe care
exemplar – le-a
deservit – cu
panerul – la domiciliu…
…si uite asa – basmele sunt
cinate târziu – apoi aruncate – în
cosul de gunoi cu
pedala – în care te debarasezi de
tot ce – gretos – s-a
sleit…: ecologia
agresiva – a
modernitatii
***

EU, VILLON
nu mai am în suflet plâns, nici ura
pentru nobilul tau boi, de târâtura…
sunt un biet Poet, scuipând cuvinte:
sânge de-aureole mi-a tot curs, din minte!

vagabond – vesnic cutitul încruntat:
am furat – ucis – dar, mult mai mult: visat!
…santuri si paduri m-au gazduit, curat:
n-am avut, sa mor, macar un pat…

pe deasupra de printese-am flatulat
pe deasupra gloatei flamânzite am zburat –
colier de streang m-a împopotonat!

n-am putut s-ofer decât rânjet de greata:
am schimbat inima florilor din piata
cu un vers – mustind de sânge si de viata!
***

Adrian Botez